Diferentele dintre barbati si femei incep din creier
Scris: Dum Feb 07, 2010 12:55 amDiferenţele dintre bărbaţi şi femei încep din creier
În controversatul său nou volum, psihiatra americană Louann Brizendine relevă faptul că diferenţele dintre femei aşi bărbaţi încep chiar de la nivelul creierului, notează Peg Tyre şi Julie Scelfo în revista ”Newsweek”. Săptămâna trecută, o simplă discuţie pe marginea situaţiei unui pacient s-a transformat pentru neuropsihiatra americană Louann Brizendine şi cei opt rezidenţi de sub supravegherea sa într-o ocazie potrivită pentru o lecţie. Brizendine, care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Institutului Psihiatric Langley Porter din San Francisco, asculta trecerea în revistă a fişei medicale a unui nou pacient de către un rezident. O pacientă, mamă şi deţinătoarea unui loc de muncă, reclama pierderi ale memoriei de scurtă durată şi anxietate accentuată. Rezidentul a insistat asupra detaliilor relevante de obicei în asemenea cazuri: rezultatele testelor realizate în laboratoare au fost normale, sănătatea sa mintală în ansamblu era cât se poate de bună, în familie nu existau cazuri de maladie Alzheimer.
Tinerii doctori ce participau la discuţie păreau derutaţi. Brizendine, care dobândise o reală reputaţie oferind fiecărui sentiment complex al femeii o explicaţie ştiinţifică, şi-a îndreptat atenţia asupra hormonilor. ”Pacienta alăptează încă?”, a întrebat ea. Rezidentul şi-a verificat notiţele şi a răspuns pozitiv. ”Şi cum doarme? Constituie soţul ei un sprijin pentru ea?” O femeie aflată în perioada de alăptare, explică Brizendine, este invadată de hormonii oxitocină şi prolactină, motiv pentru care îi scade nevoia de somn, de sex şi poate fi, în unele cazuri, hiperalertă. Ar putea această situaţie explica simptomele pe care le prezintă pacienta?
Femeile şi hormonii au constituit pentru multă vreme un subiect controversat şi au devenit tema a nenumărate glume, însă Brizendine a transformat acest subiect în specializarea sa medicală. Timp de 20 de ani, mai întâi ca student la medicină la Universitatea Yale, apoi în calitate de cadru didactic al Facultăţii de Medicină de la Harvard, iar ulterior ca directoare a Centrului pentru Dispoziţii şi Hormoni ai Femeilor din cadrul UCSF, ea a creat ceea ce descrie ca fiind o ramură a psihiatriei axată pe sexul feminin, ce se concentrează asupra complexei interacţiuni dintre sănătatea mintală a femeilor şi legăturile cerebrale. Prima sa carte, „Creierul feminin” – volum pe care autoarea îl descrie ca fiind un fel de manual pentru femei – va apărea în librării luna viitoare. Brizendine este conştientă de faptul că vor apărea o serie de critici şi de reacţii vehemente. ”Ştiu că nu este corect să afirm acest lucru”, afirmă ea, ”şi timp de mulţi ani m-am zbătut între normele mele morale şi politice şi informaţiile oferite de ştiinţă. Însă eu sunt de părere că, într-adevăr, femeile percep lumea într-un mod diferit faţă de bărbaţu. Dacă femeile conştientizează aceste diferenţe, ele pot lua decizii mai bune în legătură cu propriile vieţi”, opinează Brizendine.
Pentru a-şi scrie cartea, Brizendine a folosit atât vasta sa experienţă clinică cu miile de studii realizate de alţi neurocercetări în decursul ultimilor zece ani. Concluzia la care a ajuns este deosebit de neobişnuită şi controversată – ea nu numai că discută despre motivele de ordin biologie pentru care fetiţele preferă să se joace cu păpuşi, în loc de a dori camioane şi maşinuţe, ci şi identifică imperativele de ordin hormonal pe care le resimte adolescenta atunci când devine dependentă de telefon sau de cumpărături. Ea descrie motivele neurologice pentru care femeile se gândesc mai puţin decât bărbaţii, însă, în dorinţa lor de a avea copii superiori din punct de vedere genetic, ar putea avea mai multe aventuri extramaritale decât consideră soţii.
Ideile neuropsihiatrei vor stârni, cu siguranţă, controverse în rândul unora dintre doctorii şi omenii care consideră că un asemenea punct de vedere înjoseşte femeile şi readuce în actualitate vechile stereotipuri de gen. Examinarea fondului biologic al diferenţelor dintre cele două sexe este inutilă, afirmă aceşti oameni de ştiinţă, deoarecere există un foarte slab asemenea fond. Anul trecut, renumitul psiholog Janet Hyde a luat în considerare decenii de studii în acest sens – studii care comparau vieţile emoţionale şi comportamentale ale femeilor şi bărbaţilopr, ajungând la concluzia că cele mai multe diferenţe dintre cele două sexe sunt din punct de vedere statistic ”aproape de zero”. ”Nu există, practic, nici o diferenţă de explicat”, afirmă Hyde.
În vârstă de 53 de ani, Brizendine vorbeşte despre sănătatea mintală a femeilor cu zelul învăţat de la părinţi, care au fost misionari protestanţi şi activişti pentru drepturile omului. Ca student la arhitectură în cadrul Universităţii Berkeley, în anii '70, Brizendine avea o slujbă cu jumătate de normă într-o librărie feministă, înainte ca un post de intern într-un laborator de imunologie să îi fi schimbat viaţa pentru totdeauna. ”Am conştientizat faptul că îmi place să contemplu puzzle-uri complicate”, povesteşte ea. Şi nimic, avea ea să descopere, nu este mai complicat decât mintea umană. Profesorii săi nu i-au împărtăşit, însă, pasiunea pentru mintea feminină. Pe tot parcursul studiilor sale de la Yale, povesteşte ea, nimeni nu a menţionat vreo cercetare referitoare la femei şi la hormoni. ”Când am întrebat despre acest lucru”, povesteşte ea, profesorii mi-au explicat că femeile nu erau incluse în studiile referitoare la sănătatea mintală ”pentru că hormonii lor ar fi dat peste cap rezultatele”.
Până în anii 1990, însă, comunitatea ştiinţifică a început să recunoască faptul că, din punct de vedere medical, femeile nu reprezintă doar ”bărbaţi mai mici” şi au început să investească în cercetări orientate în direcţia femeilor. Brizendine, la vreme aceea mama necăsătorită a unui băieţel, a început să se specializeze în psihiatria specifică sexului feminin, inclusiv în tratarea femeilor cu cazuri grave ale sindromului premenstrual. ”Când acestea paciente încercau să vorbească cu doctorii lor despre felul în care hormonii le afectau trăirile emoţionale, ele erau respinse”, explică ea. Cu 12 ani în urmă ea şi-a deschis o clinică, ce în prezent tratează aproximativ 600 de femei pe an, printr-o terapie de înlocuire a hormonilor, psihofarmacologie şi terapie comportamental cognitivă.
În decursul ultimilor şase ani, afirmă Brizendine, progresul cunoscut de ştiinţă – şi mai ales de către neuro-endocrinologie – a oferit noi informaţii privitoare la modalitatea în care femeile şi bărbaţii îşi folosesc în mod diferit creierele. Spre exemplu, nivelurile diferite de estrogen, cortizon şi dopamină, explică ea, pot face ca o femeie să fie mult mai stresată de un conflict emoţional decât un bărbat. Câteva facturi neplătite pot declanşa o cascadă de hormoni în trupul unei femei, determinând declanşarea fricii faţă de un dezastru iminent – reacţie declanşată în bărbaţi doar în cazul unu pericol fizic. Femeile au cu 11 la sută mai mulţi neuroni în zona creierul destinată emoţiilor şi memoriei. Întrucât au mai mulţi ”neuroni-oglindă”, ele sunt de asemenea şi mai înclinate spre a observa stările emoţionale ale celor din jur.
Există, însă, şi reacţii negative faţă de cercetările şi de punctul de vedere al lui Brizendine. Printre persoanele care au manifestat asemenea reacţii negative se numără Janet Shilbey Hyde, profesoară de psihologie şi studii de gen în cadrul Universităţii din Wisconsin-Madison, şi doctorul Nancy C. Andreasen, psihiatră şi expertă în neuroimagistică în cadrul facultăţii de medicină a Universităţii din Iowa. Potrivit acestora, studiile desfăşurate de Brizendine reprezintă doar o pierdere de timp fără sens, diferenţele dintre cele două sexe la acest nivel nefiind semnificative.
Brizendine este, însă, netulburată. În toamna aceasta, ea îşi va extinde clinica, serviciile sale devenind accesibile şi adolescentelor. Ea va lua în considerare şi scrierea unei cărţi despre tinere, opinând că, spre deosebire de femeile din ziua de azi, viitoarea generaţie nu va presupune că diferenţele de la nivelul creierului vor semnifica în mod automat o inferioritate a femeilor. ”Doctorii vor ajuta femeile să facă faţă mai bine presiunilor subtile şi nuanţelor emoţionale din vieţile lor”, afirmă ea. Iar ceea ce le conferă unicitate, continuă ea, va contribui la dobândirea unei mai mari puteri. Aceasta este o viziune asupra viitorului pe care puţine femei sunt dispuse să o dezbată.
Sursa : Sfaturimedicale(dot)ro, preluat dupa Newsweek., vineri, 18 ianuarie 2008
În controversatul său nou volum, psihiatra americană Louann Brizendine relevă faptul că diferenţele dintre femei aşi bărbaţi încep chiar de la nivelul creierului, notează Peg Tyre şi Julie Scelfo în revista ”Newsweek”. Săptămâna trecută, o simplă discuţie pe marginea situaţiei unui pacient s-a transformat pentru neuropsihiatra americană Louann Brizendine şi cei opt rezidenţi de sub supravegherea sa într-o ocazie potrivită pentru o lecţie. Brizendine, care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Institutului Psihiatric Langley Porter din San Francisco, asculta trecerea în revistă a fişei medicale a unui nou pacient de către un rezident. O pacientă, mamă şi deţinătoarea unui loc de muncă, reclama pierderi ale memoriei de scurtă durată şi anxietate accentuată. Rezidentul a insistat asupra detaliilor relevante de obicei în asemenea cazuri: rezultatele testelor realizate în laboratoare au fost normale, sănătatea sa mintală în ansamblu era cât se poate de bună, în familie nu existau cazuri de maladie Alzheimer.
Tinerii doctori ce participau la discuţie păreau derutaţi. Brizendine, care dobândise o reală reputaţie oferind fiecărui sentiment complex al femeii o explicaţie ştiinţifică, şi-a îndreptat atenţia asupra hormonilor. ”Pacienta alăptează încă?”, a întrebat ea. Rezidentul şi-a verificat notiţele şi a răspuns pozitiv. ”Şi cum doarme? Constituie soţul ei un sprijin pentru ea?” O femeie aflată în perioada de alăptare, explică Brizendine, este invadată de hormonii oxitocină şi prolactină, motiv pentru care îi scade nevoia de somn, de sex şi poate fi, în unele cazuri, hiperalertă. Ar putea această situaţie explica simptomele pe care le prezintă pacienta?
Femeile şi hormonii au constituit pentru multă vreme un subiect controversat şi au devenit tema a nenumărate glume, însă Brizendine a transformat acest subiect în specializarea sa medicală. Timp de 20 de ani, mai întâi ca student la medicină la Universitatea Yale, apoi în calitate de cadru didactic al Facultăţii de Medicină de la Harvard, iar ulterior ca directoare a Centrului pentru Dispoziţii şi Hormoni ai Femeilor din cadrul UCSF, ea a creat ceea ce descrie ca fiind o ramură a psihiatriei axată pe sexul feminin, ce se concentrează asupra complexei interacţiuni dintre sănătatea mintală a femeilor şi legăturile cerebrale. Prima sa carte, „Creierul feminin” – volum pe care autoarea îl descrie ca fiind un fel de manual pentru femei – va apărea în librării luna viitoare. Brizendine este conştientă de faptul că vor apărea o serie de critici şi de reacţii vehemente. ”Ştiu că nu este corect să afirm acest lucru”, afirmă ea, ”şi timp de mulţi ani m-am zbătut între normele mele morale şi politice şi informaţiile oferite de ştiinţă. Însă eu sunt de părere că, într-adevăr, femeile percep lumea într-un mod diferit faţă de bărbaţu. Dacă femeile conştientizează aceste diferenţe, ele pot lua decizii mai bune în legătură cu propriile vieţi”, opinează Brizendine.
Pentru a-şi scrie cartea, Brizendine a folosit atât vasta sa experienţă clinică cu miile de studii realizate de alţi neurocercetări în decursul ultimilor zece ani. Concluzia la care a ajuns este deosebit de neobişnuită şi controversată – ea nu numai că discută despre motivele de ordin biologie pentru care fetiţele preferă să se joace cu păpuşi, în loc de a dori camioane şi maşinuţe, ci şi identifică imperativele de ordin hormonal pe care le resimte adolescenta atunci când devine dependentă de telefon sau de cumpărături. Ea descrie motivele neurologice pentru care femeile se gândesc mai puţin decât bărbaţii, însă, în dorinţa lor de a avea copii superiori din punct de vedere genetic, ar putea avea mai multe aventuri extramaritale decât consideră soţii.
Ideile neuropsihiatrei vor stârni, cu siguranţă, controverse în rândul unora dintre doctorii şi omenii care consideră că un asemenea punct de vedere înjoseşte femeile şi readuce în actualitate vechile stereotipuri de gen. Examinarea fondului biologic al diferenţelor dintre cele două sexe este inutilă, afirmă aceşti oameni de ştiinţă, deoarecere există un foarte slab asemenea fond. Anul trecut, renumitul psiholog Janet Hyde a luat în considerare decenii de studii în acest sens – studii care comparau vieţile emoţionale şi comportamentale ale femeilor şi bărbaţilopr, ajungând la concluzia că cele mai multe diferenţe dintre cele două sexe sunt din punct de vedere statistic ”aproape de zero”. ”Nu există, practic, nici o diferenţă de explicat”, afirmă Hyde.
În vârstă de 53 de ani, Brizendine vorbeşte despre sănătatea mintală a femeilor cu zelul învăţat de la părinţi, care au fost misionari protestanţi şi activişti pentru drepturile omului. Ca student la arhitectură în cadrul Universităţii Berkeley, în anii '70, Brizendine avea o slujbă cu jumătate de normă într-o librărie feministă, înainte ca un post de intern într-un laborator de imunologie să îi fi schimbat viaţa pentru totdeauna. ”Am conştientizat faptul că îmi place să contemplu puzzle-uri complicate”, povesteşte ea. Şi nimic, avea ea să descopere, nu este mai complicat decât mintea umană. Profesorii săi nu i-au împărtăşit, însă, pasiunea pentru mintea feminină. Pe tot parcursul studiilor sale de la Yale, povesteşte ea, nimeni nu a menţionat vreo cercetare referitoare la femei şi la hormoni. ”Când am întrebat despre acest lucru”, povesteşte ea, profesorii mi-au explicat că femeile nu erau incluse în studiile referitoare la sănătatea mintală ”pentru că hormonii lor ar fi dat peste cap rezultatele”.
Până în anii 1990, însă, comunitatea ştiinţifică a început să recunoască faptul că, din punct de vedere medical, femeile nu reprezintă doar ”bărbaţi mai mici” şi au început să investească în cercetări orientate în direcţia femeilor. Brizendine, la vreme aceea mama necăsătorită a unui băieţel, a început să se specializeze în psihiatria specifică sexului feminin, inclusiv în tratarea femeilor cu cazuri grave ale sindromului premenstrual. ”Când acestea paciente încercau să vorbească cu doctorii lor despre felul în care hormonii le afectau trăirile emoţionale, ele erau respinse”, explică ea. Cu 12 ani în urmă ea şi-a deschis o clinică, ce în prezent tratează aproximativ 600 de femei pe an, printr-o terapie de înlocuire a hormonilor, psihofarmacologie şi terapie comportamental cognitivă.
În decursul ultimilor şase ani, afirmă Brizendine, progresul cunoscut de ştiinţă – şi mai ales de către neuro-endocrinologie – a oferit noi informaţii privitoare la modalitatea în care femeile şi bărbaţii îşi folosesc în mod diferit creierele. Spre exemplu, nivelurile diferite de estrogen, cortizon şi dopamină, explică ea, pot face ca o femeie să fie mult mai stresată de un conflict emoţional decât un bărbat. Câteva facturi neplătite pot declanşa o cascadă de hormoni în trupul unei femei, determinând declanşarea fricii faţă de un dezastru iminent – reacţie declanşată în bărbaţi doar în cazul unu pericol fizic. Femeile au cu 11 la sută mai mulţi neuroni în zona creierul destinată emoţiilor şi memoriei. Întrucât au mai mulţi ”neuroni-oglindă”, ele sunt de asemenea şi mai înclinate spre a observa stările emoţionale ale celor din jur.
Există, însă, şi reacţii negative faţă de cercetările şi de punctul de vedere al lui Brizendine. Printre persoanele care au manifestat asemenea reacţii negative se numără Janet Shilbey Hyde, profesoară de psihologie şi studii de gen în cadrul Universităţii din Wisconsin-Madison, şi doctorul Nancy C. Andreasen, psihiatră şi expertă în neuroimagistică în cadrul facultăţii de medicină a Universităţii din Iowa. Potrivit acestora, studiile desfăşurate de Brizendine reprezintă doar o pierdere de timp fără sens, diferenţele dintre cele două sexe la acest nivel nefiind semnificative.
Brizendine este, însă, netulburată. În toamna aceasta, ea îşi va extinde clinica, serviciile sale devenind accesibile şi adolescentelor. Ea va lua în considerare şi scrierea unei cărţi despre tinere, opinând că, spre deosebire de femeile din ziua de azi, viitoarea generaţie nu va presupune că diferenţele de la nivelul creierului vor semnifica în mod automat o inferioritate a femeilor. ”Doctorii vor ajuta femeile să facă faţă mai bine presiunilor subtile şi nuanţelor emoţionale din vieţile lor”, afirmă ea. Iar ceea ce le conferă unicitate, continuă ea, va contribui la dobândirea unei mai mari puteri. Aceasta este o viziune asupra viitorului pe care puţine femei sunt dispuse să o dezbată.
Sursa : Sfaturimedicale(dot)ro, preluat dupa Newsweek., vineri, 18 ianuarie 2008