Rolul comunicarii non-verbale in selectia de personal
Scris: Lun Oct 26, 2009 8:46 amDe cele mai multe ori, atunci cand ne aflam in postura de angajator, pentru a obtine o imagine clara asupra candidatilor care solicita ocuparea unui post, este nevoie sa cunoastem semnificatiile limbajulului nonverbal. Infatisarea, tonul vocii, expresia fetei, contactul vizual si gesturile, ca elemente ale comunicarii nonverbale, joaca un rol foarte important in alegerile facute.
Psihologul american Albert Mahrabian a incercat sa determine impactul creat de felul in care sunt rostite cuvintele, de tonul vorbitorului si de alte semnale non-verbale care le insoteau (expresia fetei, postura, gesturile etc.). El a constatat ca mesajul continut de sensul cuvintelor, in sine, avea un impact de sub 10% asupra ascultatorilor. Tonul vocii contribuia cu aproximativ 40%, in timp ce semnalele non-verbale creau impreuna cea mai mare contributie la impactul comunicational, de peste 50%.
In majoritatea lor, elementele comunicarii non-verbale sunt inconstiente si, in mod normal, insotesc tot ceea ce exprimam, in afara cazurilor cand incercam sa ni le reprimam. Ca un experiment pe care il putem incerca foarte usor ar fi sa inchidem sonorul televizorului in timpul unui talk-show si sa urmarim participantii cum zambesc, se agita, isi ridica sprancenele, dau din maini, se apleaca, se lasa pe spate etc. O sa observam chiar daca nu le auzim cuvintele, ca ne putem forma, de regula, o ideea generala despre reactiile participantilor la intrebarile gazdei emisiunii: amuzament, iritare, incurcatura etc.
Revenid la selectia de personal, sa ne imaginam ca in vederea angajarii pentru un post, se prezinta 3 candidati care au aceeasi pregatire si instruire. Au cam aceleasi varste si trei ani de experienta in activitati similare. Toti trei provin din exterior si pe niciunul nu-i cunoastem dinainte.
Candidatul A intra pe usa, ne priveste drept in ochi, zambeste si ne strange mana cu fermitate. Este o persoana ingrijit imbracata si pieptanata si are pantofii nedeformati. Candidatul are o voce placut modulata, isi prezinta problemele cu claritate si pare relaxat.
A completat formularul ingrijit si cu informatii relevante iar scrisul sau este clar si citet.
Candidatul B nu pare sa se simta, in prezenta noastra, in largul lui. Ne irita faptul ca se tot scarpina la ureche. Ne este greu sa urmarim ceea ce spune. Priveste in jos cand ni se adreseaza, se foieste pe scaun si-si tot invarte pixul in mana. Formularul acestui candidat este foarte greu de citit si contine foarte multe detalii neimportante; are un scris marunt si aproape ilizibil.
Candidatul C nu zambeste cand intra in incapere, sta perfect nemiscat, raspunde monosilabic la intrebari si-si mentine privirea tintuita intr-un singur punct, situat usor in stanga capului nostru, ceea ce ne determina chiar sa ne intoarcem sa vedem daca nu se afla cineva in spatele nostru care sa-i fi captat atentia pe care nu ne-o acorda noua, aparent, si cuvintelor pe care i le adresam. Acesta si-a dactilografiat formularul, dar a lasat cateva dintre intrebari necompletate, oferind foarte putina informatie. Cererea sa de angajare contine doar doua randuri, neinteresante si impersonale.
Alegerea este usoara: il angajam pe candidatul A. Aceasta persoana a stiut sa semnalizeze ceva ce noi am receptionat in mod favorabil. Infatisarea, tonul vocii, expresia fetei, contactul vizual si gesturile au jucat un rol foarte important in aceste interviuri ipotetice si in alegerea pe care am facut-o.
Comunicarea non-verbala ne este la indemana, se dovedeste a fi interesanta si utila. In acelasi timp, am putea spune ca are o anumita complexitate. De aceea nu trebuie subestimata importanta ei in selectia de personal. Pentru a o judeca corect, este nevoie sa descifram insa combinatia elementelor sale si sa nu le tratam superficial, deoarece le-am putea interpreta incorect.
Autor: Carmen Ionescu, psiholog principal
Cabinet individual de psihologie - Carmen Ionescu
Psihologul american Albert Mahrabian a incercat sa determine impactul creat de felul in care sunt rostite cuvintele, de tonul vorbitorului si de alte semnale non-verbale care le insoteau (expresia fetei, postura, gesturile etc.). El a constatat ca mesajul continut de sensul cuvintelor, in sine, avea un impact de sub 10% asupra ascultatorilor. Tonul vocii contribuia cu aproximativ 40%, in timp ce semnalele non-verbale creau impreuna cea mai mare contributie la impactul comunicational, de peste 50%.
In majoritatea lor, elementele comunicarii non-verbale sunt inconstiente si, in mod normal, insotesc tot ceea ce exprimam, in afara cazurilor cand incercam sa ni le reprimam. Ca un experiment pe care il putem incerca foarte usor ar fi sa inchidem sonorul televizorului in timpul unui talk-show si sa urmarim participantii cum zambesc, se agita, isi ridica sprancenele, dau din maini, se apleaca, se lasa pe spate etc. O sa observam chiar daca nu le auzim cuvintele, ca ne putem forma, de regula, o ideea generala despre reactiile participantilor la intrebarile gazdei emisiunii: amuzament, iritare, incurcatura etc.
Revenid la selectia de personal, sa ne imaginam ca in vederea angajarii pentru un post, se prezinta 3 candidati care au aceeasi pregatire si instruire. Au cam aceleasi varste si trei ani de experienta in activitati similare. Toti trei provin din exterior si pe niciunul nu-i cunoastem dinainte.
Candidatul A intra pe usa, ne priveste drept in ochi, zambeste si ne strange mana cu fermitate. Este o persoana ingrijit imbracata si pieptanata si are pantofii nedeformati. Candidatul are o voce placut modulata, isi prezinta problemele cu claritate si pare relaxat.
A completat formularul ingrijit si cu informatii relevante iar scrisul sau este clar si citet.
Candidatul B nu pare sa se simta, in prezenta noastra, in largul lui. Ne irita faptul ca se tot scarpina la ureche. Ne este greu sa urmarim ceea ce spune. Priveste in jos cand ni se adreseaza, se foieste pe scaun si-si tot invarte pixul in mana. Formularul acestui candidat este foarte greu de citit si contine foarte multe detalii neimportante; are un scris marunt si aproape ilizibil.
Candidatul C nu zambeste cand intra in incapere, sta perfect nemiscat, raspunde monosilabic la intrebari si-si mentine privirea tintuita intr-un singur punct, situat usor in stanga capului nostru, ceea ce ne determina chiar sa ne intoarcem sa vedem daca nu se afla cineva in spatele nostru care sa-i fi captat atentia pe care nu ne-o acorda noua, aparent, si cuvintelor pe care i le adresam. Acesta si-a dactilografiat formularul, dar a lasat cateva dintre intrebari necompletate, oferind foarte putina informatie. Cererea sa de angajare contine doar doua randuri, neinteresante si impersonale.
Alegerea este usoara: il angajam pe candidatul A. Aceasta persoana a stiut sa semnalizeze ceva ce noi am receptionat in mod favorabil. Infatisarea, tonul vocii, expresia fetei, contactul vizual si gesturile au jucat un rol foarte important in aceste interviuri ipotetice si in alegerea pe care am facut-o.
Comunicarea non-verbala ne este la indemana, se dovedeste a fi interesanta si utila. In acelasi timp, am putea spune ca are o anumita complexitate. De aceea nu trebuie subestimata importanta ei in selectia de personal. Pentru a o judeca corect, este nevoie sa descifram insa combinatia elementelor sale si sa nu le tratam superficial, deoarece le-am putea interpreta incorect.
Autor: Carmen Ionescu, psiholog principal
Cabinet individual de psihologie - Carmen Ionescu