SCOALA LUI M. ERICKSON
Scris: Sâm Aug 22, 2009 9:19 pmFondator al Societăţii americane de hipnoză clinică, profesor de psihiatrie la Universitatea Wayne State (Massachusetts), lucrările sale au avut o influenţă considerabilă asupra Şcolii de la Palo Alto. Membrii Institutului de Cercetări Mintale (Watzlawick, Bateson, Haley şi Weakland) îl consideră pe M. Erickson (1901-1980) drept părintele terapiei familiale şi al abordărilor paradoxale. Tehnica sa de inducţie hipnotică,fondată în exclusivitate pe limbaj şi pe practicarea hipnozei în calitate de terapie scurtă, a permis deschiderea unor noi căi în domeniul psihoterapiei şi naşterea a ceea ce se cheamă terapia strategică.
Erickson are numeroase puncte de legătură cu cele trei mari direcţii în psihoterapie. Interesat ca şi Freud de simboluri şi metafore, concepe acţiunea terapeutică în termeni de învăţare şi de condiţionare (perspectiva behavioristă) şi manifestă în acelaşi timp o mare încredere în puterea de dezvoltare a potenţialului uman (perspectiva umanistă).
Ca notă specifică, M. Erickson nu consideră terapia ca fiind opera terapeutului (abordare behavioristă) şi nu este fondată pe analiza transferului (abordare psihanalitică).
Cu alte cuvinte, terapia strategică elaborată de Erickson înlătură prejudecata conform căreia hipnoza ar fi o stare pasivă şi regresivă aflată sub controlul terapeutului.
In această perspectivă, psihoterapia aparţine în întregime pacientului, tera¬peutul furnizându-i doar posibilitatea şi contextul de a o realiza.
In hipnoza ericksoniană, inconştientul are o altă semnificaţie decât cea oferită în psihanaliză.
„Inconştientul este tot ceea ce nu este conştient". Acesta reprezintă ansamblul tuturor mecanismelor care realizează sinteza noastră personală. Inducţia ritualizată dispare, lăsând locul unei conversaţii iniţiate prin intermediul metaforelor, simbolurilor, anecdotelor.
Erickson are numeroase puncte de legătură cu cele trei mari direcţii în psihoterapie. Interesat ca şi Freud de simboluri şi metafore, concepe acţiunea terapeutică în termeni de învăţare şi de condiţionare (perspectiva behavioristă) şi manifestă în acelaşi timp o mare încredere în puterea de dezvoltare a potenţialului uman (perspectiva umanistă).
Ca notă specifică, M. Erickson nu consideră terapia ca fiind opera terapeutului (abordare behavioristă) şi nu este fondată pe analiza transferului (abordare psihanalitică).
Cu alte cuvinte, terapia strategică elaborată de Erickson înlătură prejudecata conform căreia hipnoza ar fi o stare pasivă şi regresivă aflată sub controlul terapeutului.
In această perspectivă, psihoterapia aparţine în întregime pacientului, tera¬peutul furnizându-i doar posibilitatea şi contextul de a o realiza.
In hipnoza ericksoniană, inconştientul are o altă semnificaţie decât cea oferită în psihanaliză.
„Inconştientul este tot ceea ce nu este conştient". Acesta reprezintă ansamblul tuturor mecanismelor care realizează sinteza noastră personală. Inducţia ritualizată dispare, lăsând locul unei conversaţii iniţiate prin intermediul metaforelor, simbolurilor, anecdotelor.