Tulburarile afective - episodul maniacal

[Gabriela]

La baza celor mai multe tulburari afective se afla unul sau mai multe episoade, depresive, maniacale, hipomaniacale, sau mixte. Episodul, de orice tip ar fi, nu reprezinta in sine un diagnostic, dar ajuta la determinarea precisa a tulburarii de care sufera o persoana.
Episodul maniacal se caracterizeaza printr-o perioada de dispozitie exuberanta, exagerata in raport cu contextul, si care persista pentru o perioada de minim o saptamana, sau mai putin daca este necesara spitalizarea.

Cei care se afla in preajma unei persoane care deruleaza un episod maniacal sesizeaza cu usurinta ca manifestarea acesteia este anormala si remarca entuziasmul continuu in legatura cu orice. Un eveniment obisnuit capata valente nebanuite, devenind “cel mai”, “extraordinar”, “super” etc.

In timpul episodului maniacal, necesitatea de a dormi scade simtitor, fiind inlocuita de agitatie psihomotorie si de implicarea in activitati placute dar cu risc mare de aparitie a unor consecinte nedorite. De exemplu, asumarea unor responsabilitati pentru care nu exista resursele necesare, dar in care grandoarea si stima de sine exagerata joaca un rol important: “rezolv eu”, “cunosc pe cineva care ar face orice pentru mine”, “o sa va arat cine sunt eu” etc.

Uneori, pentru a atrage atentia asupra sa, isi aroga intamplari si fapte care nu s-au petrecut in realitate.
Se observa un apetit crescut pentru interactiune interpersonala, sexuala sau profesionala. Insa, relationarea este superficiala si intrece deseori limitele bunului simt, ajungandu-se chiar la destainuiri intime in fata unor indivizi abia cunoscuti.

Alte simptome concludente in episodul maniacal sunt: distractibilitatea (atentia este distrasa cu usurinta de diversi stimuli externi), fuga de idei (treceri bruste de la un subiect la altul), increderea necritica in sine, vorbire aproape non-stop si despre orice, implicarea in activitati orientate spre un scop, sociabilitate crescuta, optimism nejustificat, comportament sexual insolit.

In unele cazuri, dispozitia euforica alterneaza cu iritabilitatea, mai ales cand solicitarile ii sunt neglijate.
Indivizii cu episod maniacal tind sa fie atat de siguri de abilitatile lor incat ignora lipsa experientei in anumite domenii si se angajeaza in tot felul de activitati, total incomode cand nu exista nici macar un dram de cunostinte conexe: canta, compun, scriu romane, joaca sume mari la bursa sau la jocuri de noroc, iau decizii pe care in mod normal ar evita sa le ia etc.

Familia, prietenii, cunoscandu-le comportamentul uzual, incearca de cele mai multe ori sa ia masuri, dar eforturile lor sunt ingreunate tocmai de cei care au nevoie de ajutor, pentru ca nu recunosc ca sunt suferinzi.
Totusi, dupa trecerea episodului maniacal, indivizii au regrete si sentimente de vinovatie din cauza comportamentelor neobisnuite si sunt mult mai deschisi la sugestia de a cauta o solutie pentru problema
lor.

Primul episod maniacal poate debuta la varsta de 20 de ani, dar sunt intalnite si cazuri in care debutul a fost in adolescenta, sau dupa 50 de ani.

Articol realizat de Gabriela Diaconescu

---

Alte subiecte postate de Gabriela

Negativismul si scenariul de viata
Tricotilomania
Adaptarea noului-nascut la viata extrauterina
Performanta este strans legata de remuneratie
Tulburarea obsesivo-compulsiva postpartum

[Alina_M]

Buna ziua,
Tatal meu a fost diagnosticat cu sindrom hipo-maniacal bipolar acum 30 de ani. Din cauza ca parintii s-au despartit eu nu stiu exact cum a evoluat boala, iar el si actuala sotie nu doresc sa imi spuna in ce stadiu este.
Ma intereseaza cum ma poate afecta pe mine aceasta suferinta a lui, daca este genetica si cum imi poate afecta cei doi copii.
Va multumesc frumos pentru raspuns.
Cu respect,
Alina M.

[Gabriela]

Rudele biologice de gradul I ale indivizilor cu tulburare bipolara I au procente crescute de tulburare bipolara I (4%-24%) de tulburare bipolara II (l%-5%) si de tulburare depresiva majora (4%-24%). Studiile pe gemeni si pe adoptati ofera proba incontestabila a influentei genetice pentru tulburarea bipolara I.

Rudele biologice de gradul I ale indivizilor cu tulburare bipolara II au rate crescute de tulburare bipolara II, tulburare bipolara I si tulburare depresiva majora in comparatie cu populatia generala. (DSM-IV)

Diagnosticul de tulburare bipolara I se pune cand exista unul sau mai multe episoade maniacale sau episoade mixte, acompaniate de regula de episoade depresive majore.
Diagnosticul de tulburare bipolara II se bazeaza pe prezenta unuia sau a mai multor episoade depresive majore, acompaniate de cel putin un episod hipomaniacal.