Stresul este un raspuns natural al corpului la modificarile care au loc in jurul nostru. In general este o reactie constructiva, pentru ca ne pune in alerta si provoaca raspunsul de care avem nevoie in situatie respectiva. Insa, cand starea provocata de stres este prea intensa si pe o perioada prea lunga de timp, comparativ cu factorul declansator (situatia care a provocat raspunsul de stres), stresul devine un factor care afecteaza negativ organismul. Ganditi-va ce se intampla cu un elastic tinut continuu intins, incetul cu incetul apare o modificare structurala si in final acesta isi pierde capacitatea elastica. In mod asemanator reactioneaza si organismul, daca la inceput stresul ii induce alerta si provoaca raspunsul necesar, pe parcurs, fiind supus unui numar mare de factori stresori sau unei perioade indelungate de stres, nu mai are timpul necesar pentru relaxare, ceea ce va conduce la sensibilizarea lui si cresterea riscului de a se imbolnavi mai usor.
Frica este un factor stresor, dar este natural sa ne temem cand suntem in pericol pentru ca ne ajuta sa supravietuim. Este, de asemenea, natural sa fim suparati cand ceva ne deranjeaza pentru ca ni s-a intamplat ceva rau noua sau celor apropiati. Dar daca supararea persista de-a lungul unor saptamani sau luni, ne confruntam cu o reactia care provoaca chiar mai mult rau decat cauza care ne-a facut sa fim suparati. Aceasta reactie poarta numele de stres post-traumatic, si efectele lui sunt de multe ori devastatoare pentru organism.
Stresul post-traumatic este o boala care se declanseaza in urma unui eveniment traumatizant la care am participat direct (victima) sau indirect (am vazut, am auzit) si care a declansat traume psihologice.
Poate aparea dupa evenimente de genul: am fost victima unei agresiuni fizice, cineva de care eram atasat/-a a decedat, un cataclism natural (cutremur, uragan), razboi, violenta, incendiu, accident de masina etc.
Stresul post-traumatic isi continua actiunea mult timp dupa ce pericolul a trecut. Persoana care sufera de stres post-traumatic are un comportament prin care isi face siesi rau si, de multe ori, ii afecteaza si pe cei din jur. Activitatile de zi cu zi sunt duse cu greu la capat, deoarece persoana afectata este centrata involuntar pe retrairea evenimentului sau se implica in realizarea unor sarcini, care sunt repetate pana la epuizare, pentru a nu da voie amintirilor sa revina.
Stresul post-traumatic poate aparea indiferent de varsta, el poate afecta copii, adulti sau persoane in varsta.
Sunt cateva semnale care ne avertizeaza ca suferim de stres post-traumatic: cosmaruri, imagini care ne apar pentru fractiuni de secunda si au legatura cu evenimentul traumatizant, sentimentul ca se poate intampla din nou, ganduri despre ceea ce s-a intamplat - care nu pot fi controlate, evitarea spatiului in care a avut loc evenimentul, ganduri de a ne face rau noua sau celorlalti pe care-i consideram responsabili de ceea ce s-a intamplat.
Copiii prezinta cateva semnale suplimentare: refuz de a vorbi despre ceea ce s-a intamplat (uneori apare amnezia in legatura cu evenimentul traumatizant), migrene sau dureri de stomac, refuz de a merge in unele locuri sau de a se juca cu prietenii.
Stresul post-traumatic se poate declansa imediat dupa evenimentul traumatizant sau poate aparea la cateva luni sau chiar ani. Cand apare mai tarziu este mai greu de determinat cauza declansatoare si astfel devine mai dificil de gestionat. Dar chiar si in acest caz exista metode care pot conduce la tratarea acestuia.
Sunt persoane care dupa ce au fost supuse unui astfel de eveniment aleg sa foloseasca droguri sau alcool pentru a induce uitarea si pentru a provoca o stare de confort. De fapt, are loc substituirea unui rau cu alt rau, pentru ca se ajunge la dependenta, victima isi cumpara un lacat pentru camera in care a introdus acele ganduri care-i provoaca disconfort. Insa aceste ganduri raman incuitate doar atat timp cat exista lacatul.
Cea mai buna strategie pentru rezolvarea acestei probleme este constientizarea modului negativ in care ne afecteaza si identificarea de solutii de rezolvare. Fiecare tip de problema are o rezolvare specifica, asa ca solutia pe care o gaseste altcineva nu este solutia si pentru problema mea, a ta sau a lui.
Articol realizat de Gabriela Diaconescu
Alte subiecte postate de Gabriela
Suntem doar colegi de pat!
Oare eu sunt de vina?
Copilul meu se balbaie
voluntariat - Youth for Justice
AU PAIR - MAREA BRITANIE
Suntem doar colegi de pat!
Oare eu sunt de vina?
Copilul meu se balbaie
voluntariat - Youth for Justice
AU PAIR - MAREA BRITANIE
