Nu lasa stresul sa te infurie!

[Nicoleta Grigore]

"Sunt stresat/a". De cate ori nu am auzit aceasta sintagma. In ultimul timp se vorbeste in stanga si in dreapta tot mai des despre stres. Dar ce este stresul? Stresul este raspunsul fizic si psihic la orice presiune care tulbura cursul normal al evenimentelor, un raspuns ce apare atunci cand nu exista echilibru intre asteptarile si capacitatile noastre. Stresul este o reactie umana normala ce are ca scop adaptarea la noile conditii. Aceasta provocare adresata instinctului de supravietuire, acest semnal de alarma, declanseaza reactii fizice si psihice si ne pune in fata unei decizii importante: luptam sau fugim? Luptam cu situatia de pericol sau fugim din fata ei?

Prezentarea stadiilor stresului ne ofera o imagine mai detaliata a importantei acestei decizii. Stadiul de alarma – primul raspuns al organismului, mobilizarea generala a fortelor de aparare ale organismului. Stadiul de rezistenta – reactiile provocate de o expunere prelungita la stimuli fata de care organismul a elaborat mijloace de aparare. Stadiul de epuizare – cauzele, factorii stresori au actiune prelungita, si adaptarea organismului cedeaza.

Dar care este legatura dintre stres si furie? Teoria cognitiv-comportamentala atribuie furiei mai multi factori declasatori: experiente anterioare, comportamente invatate, predispozitii genetice, dar si abilitati insuficiente de a face fata factorilor stresori, de a rezolva probleme si a lua decizii. In concluzie, stresul poate fi factor declasator al furiei, o emotie negativa puternica, ce se dezvolta in urma perceperii irationale sau exagerate a realitatii si poate fi asociata cu un nivel scazut al frustrarii.

Ca orice emotie, furia poate fi constructiva, mobilizatoare: ne poate ajuta in rezolvare a cu succes a unor probleme importante, insa, necontrolata poate avea efecte negative atat la nivel personal, cat si profesional: ne pierdem controlul, luam decizii pripite, consumam energie cu lucruri supradimensionate irational.

Dar ce ne face sa “bubuim” chiar si in fata unor situatii aparent neinsemnate? In ciuda aparentelor, reactiile de furie nu sunt spontane. In umbra exploziei emotionale se afla alte emotii, ganduri, comportamente ignorate de ceva timp. Adunam, adunam, adunam, nu rezolvam si la un moment dat… bum, accese de furie (furie agresiva), greu de controlat si care se materializeaza in violenta verbala si chiar fizica. Reversul medaliei ne prezinta situatia in care furia a fost reprimata, inhibata (furie pasiva) cu riscul transformarii in depresie si/sau anxietate.

Daca explozie… nu, reprimare… nu, atunci o strategie eficienta de management al furiei ar arata cam asa: STOP - RECUNOASTE - DECIDE - ACTIONEAZA. In traducere libera: STOP, opreste-te, nu actiona, nu vorbi, ia o gura de aer, linisteste-te (exemplu de exercitiu de respiratie: strangi pumnii, numeri pana la 10 in gand, respiri adanc si lasi corpul sa se relaxeze) si RECUNOASTE emotia, furia, cauza acesteia si pretul ce poate fi platit, DECIDE daca vei actiona asa cum ai mai facut-o in momente similare sau vei incerca ceva nou, si ACTIONEAZA, controleaza furia, nu te lasa controlat de ea si depaseste situatia facand uz de empatie si asertivitate, de simtul umorului si alte abilitati din dotarea personala.

Modul in care alegem sa reactionam in relatie cu emotiile negative, in acest caz cu furia, ne apartine in totalitate. Merita oare sa erupem pentru cateva secunde/minute cand avem atatea de pierdut (sanatatea fizica si psihica, realtiile cu cei din jur) pe termen lung?

Urmatoarul test iti va da posibilitatea sa identifici cat de stresat/a esti.

Test rapid tip adevarat A / fals F:

1. Sunt adesea iritat/a si nemultumit/a
2. Sunt adesea in garda pentru ca altii sa nu profite de mine
3. Am adesea izbucniri de furie
4. Am neglijat in ultimul timp activitati care imi faceau candva placere
5. Ma cert frecvent cu familia, prietenii
6. Ma simt adesea stresat/a, sub presiune sau pe fuga
7. Ma simt adesea tratat/a nedrept sau cu lipsa de respect
8. Ma gandesc adesea cum “sa intorc” criticile
9. Imi este greu sa astept in masina cand elevii traverseaza strada si nu dau atentie traficului
10. Oamenii ma evita la serviciu sau acasa
11. Cateodata sunt atat de furios/furioasa incat imi vine sa lovesc pe cineva
12. Daca nu ma cert cu cineva din familie, ma cert cu cineva de la serviciu
13. Cand cineva imi taie calea in trafic devin furios/a

Daca ati raspuns cu A (adevarat) la mai mult de 3 itemi, poate ca este momentul sa va ganditi la o strategie eficienta de management al stresului si furiei.

Articol realizat de Nicoleta Grigore, psiholog
Cabinet de psihologie - Grigore Nicoleta

---

Alte subiecte postate de Nicoleta Grigore

Increderea in cuplu
Relatia de cuplu si reconstruirea increderii pierdute
ABC-ul parintilor de succes
Cat de bine te cunosti?
Relaxati-va prin intermediul animalelor

[eu_clody]

Va felicit pentru un articol atat de adevarat!
Ceea ce ma uimeste este ca eu obisnuiam sa ma aflu la cealalta extrema (care nu era nici pe departe mai buna). Orice problema aveam, daca imi facea cineva ceva rau, tineam totul inauntrul meu si incercam sa sting singura mania. Si reuseam. Privind in spate vad ca reactionam asa datorita fricii pe care o aveam in copilarie fata de tatal meu care nu accepta sa fie contrazis, iar in momentul cand incercam sa-mi iau apararea sau sa-mi spun parerea, striga si, in caz ca tot nu ma opream, era si violent. Asa ca eram ceea ce altii vedeau ca fiind o "fata linistita, care nu are niciodata nimic cu nimeni". Crescand, caracterizarea aceasta a inceput sa ma umileasca, deoarece vedeam ca nu am personalitate.
Ei, acum, sunt casatorita, am un copilas minunat, un sot cu care am inceput o viata deosebita...am inceput, si parca nu am continuat, si asta tot datorita tatalui. Nevoiti de circumstante, a trebuit sa locuim o vreme cu el. Ca tata al unei fiice casatorite, bineinteles ca nu a continuat sa exercite aceeasi autoritate asupra mea. Insa e un mare ghimpe in coasta mea. Un an am tot fost toleranta, rabdatoare, ba chiar mi-a fost mila de el, fiindca e singur (desi decizia aceasta proasta de a se desparti de sotia lui ii apartine in intregime). Face totul pe dos si ma incurca atat pe mine, cat si pe sotul meu. La el nu exista notiunea de intimitate, da buzna in camera (deoarece nimeni nu-i spune ce sa faca pe proprietatea lui), e interesat de orice detaliu, ce facem, unde mergem, care sunt EXACT lucrurile pe care dorim sa le facem, sa le achizitionam.
De fapt, aici conteaza mai putin aceste ilustrari, concluzia este una trista. Dintr-o persoana care nu reusea sa-si manifeste nemultumirea, am ajuns o persoana care are uneori rabufniri de manie, iar cand le pot controla (pentru ca urasc ideea de a ma lasa prinsa in valul nebun al maniei), atunci izbucnesc in plans.
Cred ca faptul ca mi-am expus situatia imi e de folos, si in plus voi mai citi articolul dvs. pentru a-mi insusi pasii.
Numai bine!