Un mare mistic sufit traia in liniste si singuratate pana cand a fost trezit intr-o zi de un mesager de la Dumnezeu, un inger.
Misticul s-a frecat la ochi si s-a ridicat smerit pentru a vedea prezenta angelica care statea inaintea lui:
Dumnezeu este foarte multumit de tine, a spus ingerul.
Rugaciunile tale au fost auzite si sunt acceptate. Eu sunt aici ca, prin mine, El sa iti indeplineasca dorintele. Doar cere si ele iti vor fi imediat indeplinite.
Misticul era putin derutat. Ai ajuns un pic cam tirziu, a spus el. A existat o vreme cind aveam nevoie de multe lucruri si aveam multe dorinte, dar acum nu mai am. Dorintele mele au disparut.
Eu l-am simtit pe El in Inima mea si sunt multumit, fiindca ma simt Intreg, ca si cand as trai permanent bucuria implinirii oricaror dorinte, a tuturor dorintelor posibile.
Nici nu mai conteaza, pentru mine, daca exista sau nu Dumnezeu in exteriorul meu, asa cum e gandit de majoritatea fiintelor. De fapt, nu am nevoie de nimic, de absolut nimic din afara mea pentru a ma simti intreg si pe deplin fericit. Si asta, fiindca toate fericirile posibile traiesc in mine, asa cum frumusetea e in ochii privitorului.
Cu toate astea, dupa ce l-am simtit in mine, il pot vedea pe El oriunde ochii mei pot privi si chiar si unde ei nu pot privi.
Eu continui sa ma rog, dar fac asta doar pentru ca ma simt bine facand asta.
Ma rog la fel cum respir.
Ai venit prea tirziu, eu nu mai am nici o dorinta.
Dar Dumnezeu este de acord sa iti ofere orice, a spus ingerul. E o sansa rara. Fii intelept si cere ceva care iti poate fi de folos.
Ce sa cer?, a intrebat misticul. Sunt fericit si implinit. Nu-mi lipseste nimic. Totul este perfect.
Dar,
ai dreptate. Da, te rog, spune-i lui Dumnezeu ca, paradoxal, eu imi doresc, totusi, ceva: doresc sa continuu sa raman fara nici o dorinta.
Rugamintea mea este, deci: Doamne, te rog, da-mi permanenta lipsei dorintelor.