Dupa ce a facut cunostinta cu mediul, adica a invatat sa se foloseasca de micul corp, sa-l miste tot mai indemanatic, sa vorbeasca, sa mearga si multe altele... a uitat complet cine este si astfel, puiul de om incepe sa se identifice tot mai mult cu cu trupul. La toate acestea, se adauga credinta, de care o fi ea, si care-l invata ca tot spre in afara sa priveasca, in sus, spre cer, daca vrea s-l gaseasca pe Dumnezeu.
Dupa ce a fost modelat de cei din jur, nimeni nu mai vine sa-i amintesca sa se intoarca spre interior, in ciuda faptului ca se spune ca acolo este scanteia divina. Asta ar trebui sa se intample in primii ani in care pruncul poate intelege sau cel tarziu in adolescenta. Astfel ca nici ulterior, cand omul se culca seara, nu mai stie sa se interiorizeze. Adoarme cu ganduri spre acelasi exterior." Attya
