Efectele benefice ale Rugaciunii „ Tatal Nostru „

[CONSTANTA VASILE]

Terapeuţii care practică sacroterapia spun că fiecare verset din rugăciunea „Tatăl nostru“ ar activa o anumită glandă şi ar umple organismul cu energia binefăcătoare.
Adevăraţii credincioşi spun că rugăciunea sinceră şi profundă poate fi vindecătoare. Iar miracole de acest fel au fost destule. „Tatăl nostru“ este o rugăciune de mare profunzime şi leac pentru sufletul şi trupul celui care îl spune cu inima curată şi credinţă smerită. Oricine ar rosti această rugăciune se simte mai uşurat şi mai curat, după ce se roagă acasă, în faţa unei icoane sau în biserică, şi indiferent de motivul pentru care simte nevoia s-o facă. „A te ruga înseamnă a sta de vorbă cu Dumnezeu“, iar o rugăciune poate fi primul pas către vindecare. Iisus Hristos i-a învăţat pe oameni cum să se roage, cum să-L invoce pe Tatăl Ceresc, prin rugăciunea „Tatăl nostru“. Există terapeuţi care chiar fac o legătură între rugăciune şi leac. Ei spun că fiecare verset al acestei rugăciuni acţionează, eliberează, reanimează, trezeşte, repune în mişcare glandele endocrine. Stările noastre emoţionale, pozitive sau negative - frica, ura, mînia, bucuria, supărarea - sînt de fapt energii legate de activitatea glandelor endocrine, producînd acolo secreţii hormonale care se răspîndesc în tot organismul. Sistemul endocrin ar fi influenţat de stările sufletului. Corespondenţa dintre versetele rugăciunii „Tatăl nostru“ şi principalele glande endocrine este cunoscută terapeuţilor care practică sacroterapia. Primul verset, „Tatăl nostru care eşti în ceruri“, ar deschide glanda pituitară, „sfinţească-se numele Tău“ deschide glanda pineală, „vie împărăţia Ta“ deschide glanda tiroidă, „facă-se voia Ta“ deschide timusul, „precum în cer, aşa şi pe pămînt!“ deschide glanda tiroidă, „Pîinea noastră cea de toate zilele“ deschide gonadele, „dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă greşelile noastre“ deschide glandele suprarenale, „precum şi noi iertăm greşiţilor noştri şi nu ne duce pe noi în ispită“ deschide celulele Lyden, „şi ne izbăveşte de cel rău!“ deschide timusul, „Căci a Ta este împărăţia“ deschide tiroida, „şi puterea“ deschide glanda pineală, „şi slava“ deschide glanda pituitară, „În numele Tatălui şi Fiului şi al Sfîntului Duh, Amin!“, urmat de semnul crucii, umple organismul cu energia binefăcătoare.

---

Alte subiecte postate de CONSTANTA VASILE

Copilul - adevarata tragedie a divortului
Libertatea de a fi tu!
Metode de Disciplinare
Strategii Educationale pentru copiii cu ADHD
Prejudecatile in Comunicare

[CONSTANTA VASILE]

Ce este de adaugat, este faptul ca rugaciunea aduce in cimpurile energetice umane, in aura, energia divina, lucreaza asupra sistemului nervos, apoi pe glandele endocrine in special pe hipofiza, apoi starea informationala de bine este transmisa tuturor celulelor cu ajutorul aparatului circulator si, in special, al sistemului sanguin.
Parintele Arsenie Boca, arata in cartea sa Mare indrumator al sufletelor in sec.XX ca: Adevarat este ca o baza biologica a patimilor si a urmarilor lor o formeaza si glandele endocrine al caror echilibru sau dezechilibru functional se rasfringe in toata fiinta omeneasca.
Mai adauga parintele: ,,Oamenii au ajuns in robia patimilor, cenzura mintii lor a slabit si omul si-a pierdut libertatea. Fiecare patima poate fi o caramida a unui zid care il indeparteaza pe om de Creatorul sau”.
Sa alegem sa incetam a construi ziduri, sa incercam a darima ceea ce a fost construit gresit pentru a ne resacraliza, asa cum am venit in chip de copil, plini de Dumnezeu.
Putem face acest lucru prin rugaciuni si post, asa cum frumos ne indeamna parintele Arsenie Boca: Trupul nu se poate trata decit prin post, caci el nu stie si nu recunoaste convingerile, pentru ca atunci puterile potrivnicului slabesc si porcii patimilor nu mai vin sa se scalde, nemaiavind locas, postul putind lucra chiar si asupra patimilor mintii – ochii vad lucrurile, mintea vede gindurile. Postul curăţeşte ochiul, rugăciunea curăţeşte mintea. Rugăciunea are şi stări superioare, când izbăvindu-se patimile, se deapănă de la sine fără cuvinte, într-o nesfârşită dragoste de Dumnezeu, de oameni şi de toată făptura.