Cabala - Bazele Terminologiei

[Gabriela]

"Intelepciunea Cabalei ne invata o metoda practica pentru a ajunge la Lumea de Sus si la sursa existentei noastre. Prin intelegerea scopului nostru adevarat in viata, reusim sa ajungem la perfectiune, liniste sufleteasca, desfatare nelimitata si capacitatea de a ne ridica deasupra limitarilor temporale si spatiale in timp ce inca traim in lumea noastra."
(Dr. Michael Laitman)

Cabala ofera o profunda intelegere a naturii, a lumii si a firii umane. Este o experienta care schimba felul in care este perceputa realitatea.

Deoarece Cabala studiaza caracteristicile de baza ale universului pentru categorii de baza ale lumii noastre care depasesc imaginatie umana precum spatiul, timpul, miscarea, oamenii de stiinta – cabalisti - folosesc definitii abstracte drept terminologie. De fapt, modul actual al lucrurilor in stiinta noastra este complet opus parerilor de sus. Cabala, fiind mai degraba o metoda practica decat o unealta de studiu, foloseste nume, titluri, si termeni doar daca sunt in corespondenta exacta cu obiectele si fenomenele pe care le definesc.

Exista o regula de aur pe care o urmeaza un cercetator/cabalist: “Ceva ce nu a fost atins nu poate fi desemnat printr-un nume”. Obtinerea cuvantului drept termen deriva de la unul din conceptele existente in textele cabalistice “cand mana ta a atins...”.

Asta inseamna ca nivelul necesar de intelepciune este definit drept atingere, cand exista o corespondenta a sentimentului in egalitate cu reactia corpului. Cabala se refera la nivelele de cunoastere care nu corespund cu ceea ce numim noi intelegere, studiu, si asa mai departe. In acest moment ar trebui sa parcurgem urmatoarea intrebare. Problema atingerii implica de asemenea si intrebarea despre profunzimea atingerii: ce exact in fenomenul studiat, in lume, sau obiect se poate atinge, si ce niveluri ale existentei sale vor ramane in afara cadrului oricarui studiu?

Din cele mai evidente exemple ale contactului omului cu mediul, ne este clar ca profunzimea atingerii unui om este limitata de nevoile sale. Exista forte reale, folosite zilnic si fenomene precum campuri fizice si unde pe care omul inca nu le-a descoperit. Totusi, chiar daca nu cunoaste esenta lor, omul a invatat, cautat si le-a folosit calitatile si astfel le-a dat nume. Numele sunt date in conformitate cu manifestarea perceputa de om, sau mai exact, in conformitate cu influenta lor asupra omului. Aceste cuvinte intra in vocabularul de zi cu zi si genereaza in fiecare un manunchi de asocieri conectate cu suma manifestarilor obiectului. Aceasta poate sa fie limitata in functie de lucrurile pe care le cunoaste omul, personal sau din auzite. Asadar, suma asocierilor creaza omului ideea despre obiect.

Aceasta este realitatea a tot ceea ce se defineste prin realitatea unei sume de impacturi ale unui obiect asupra simturilor cercetatorului. Aceasta este adevarat pentru motivul de mai sus si manifestarile studiate la fel ca si pentru impactul obiectului asupra corpurilor din lumea noastra care ne afecteaza cele cinci simturi. Cunoasterea noastra despre ele este de asemenea limitata de obisnuita influentei lor asupra noastra. Totalitatea reactiilor simturilor noastre la acest impact creeaza o imagine completa si suficienta a unui obiect pentru perceptia noastra chiar si in absenta cunoasterii esentei interioare a unui obiect.

Acelasi lucru este valabil si pentru auto-cunoasterea unui om. Tot ce stie un om despre el insusi este o manifestare superficiala a unei esente interioare pe care el nu o cunoaste. In procesul de studiu al bazei unei stiinte, initial o persoana umple marea arhiva de termeni cu imagini luate din manuale. Cred ca aceste nume sunt un rezultat al impactului acestui fenomen asupra specialistilor sau dispozitivelor care au studiat acest fenomen. In acest procedeu al avansarii, realitatea acestor termeni trece mai departe la un nivel superior drept rezultat al simtirii influentei acestor factori prin experimentare.

Una din regulile din Cabala spune: “Tot ce poate fi subiect de evaluare si care deriva din exprimarea Fortei Superioare la diferite nivele ale naturii va satisface in totalitate nevoile cercetatorilor.”

http://www.kabbalah.info/ro/acasa

---

Alte subiecte postate de Gabriela

Iar tipa seful la mine!
Sunt atat de furioasa incat ...!
De ce sta sotul la serviciu peste program?
Oops, am facut-o din nou!
Oare nu sunt o mama buna?

[Gabriela]

Forta spirituala locuieste in noi. Nu exista nimic in afara.Totul exista in interiorul persoanei: Creatorul, creatura si toata creatia.Si daca imi pare ca exista o lume externa, este pentru ca imi lipseste perceptia adevarata, corectata.
Dar, daca m-as vedea pe mine ca fiind o intreaga lume si m-ar preocupa sa devin similar cu Forta Superioara, daca mi-as imagina constant ca aceasta Forta creste tot mai mult, daruind si iubind totul, apoi la gradul la care inteleg si simt aceasta Forta, o sa-mi organizez toate dorintele si calitatile interioare in asa fel incat sa se uneasca cu altele. Si toate astea se vor face in interiorul meu.

Se pare ca eu trebuie sa ma corectez pe mine si perceptia care presupune ca exista o lumea in afara mea. Eu incep sa simt ca intr-adevar lumea se afla toata in interorul meu, si astfel eu corectez relitatea. Se pare ca corectia inseamna nu sa-mi schimb relatiile cu altii, ci corectandu-mi perceptia curenta care-i face pe ceilalti sa existe in afara mea si nu ca parte din mine. Dar descoperind ca totul sunt eu, sa continui sa fiu egoist?

Apoi, toata realitatea, partile externe si interne ale acesteia, pare sa fie ca una. Si chiar daca eu inca nu am ajuns la adevarata perceptie a realitatii si totul nu-mi pare a fi un singur intreg, nu conteaza. Cel mai inportant lucru ce trebuie retinut din Kabbalah este ca o persoana trebuie sa se corecteze singura

citat preluat din blogul personal al Ravului Michael Laitman

[Gabriela]

[Gabriela]

[prichindelisor]

Deoarece Kabbalah studiaza caracteristicile de baza ale universului pentru categorii de baza ale lumii noastre care depasesc imaginatie umana precum spatiul, timpul, miscarea, oamenii de stiinta/ Kabalisti folosesc definitii abstracte drept terminologie. De fapt, modul actual al lucrurilor in stiinta noastra este complet opus parerilor de sus. Kabbalah, fiind mai degraba o metoda practica decat o unealta de studiu, foloseste nume, titluri, si termeni doar daca sunt in corespondenta exacta cu obiectele si fenomenele pe care le definesc. Exista o regula de aur pe care o urmeaza un cercetator/Kabalist : Ceva ce nu a fost atins nu poate fi desemnat printr-un nume. Obtinerea cuvantului drept termen deriva de la unul din conceptele existente in textele Kabalistice cand mana ta a atins...

Asta inseamna ca nivelul necesar de intelepciune este definit drept atingere, cand exista o corespondenta a sentimentului in egalitate cu reactia corpului. Kabbalah se refera la nivelele de cunoastere care nu corespund cu ceea ce numim noi intelegere, studiu, si asa mai departe. In acest moment ar trebui sa parcurgem urmatoarea intrebare. Problema atingerii implica de asemenea si intrebarea despre profunzimea atingerii: ce exact in fenomenul studiat, in lume, sau obiect se poate atinge, si ce niveluri ale existentei sale vor ramane in afara cadrului oricarui studiu?
Din cele mai evidente exemple ale contactului omului cu mediul, ne este clar ca profunzimea atingerii unui om este limitata de nevoile sale. Exista forte reale, folosite zilnic si fenomene precum campuri fizice si unde pe care omul inca nu le-a descoperit. Totusi, chiar daca nu cunoaste esenta lor, omul a invatat, cautat si le-a folosit calitatile si astfel le-a dat nume. Numele sunt date in conformitate cu manifestarea perceputa de om, sau mai exact, in conformitate cu influenta lor asupra omului. Aceste cuvinte intra in vocabularul de zi cu zi si genereaza in fiecare un manunchi de asocieri conectate cu suma manifestarilor obiectului. Aceasta poate sa fie limitata in functie de lucrurile pe care le cunoaste omul, personal sau din auzite. Asadar, suma asocierilor creaza omului ideea despre obiect.
Aceasta este realitatea a tot ceea ce se defineste prin realitatea unei sume de impacturi ale unui obiect asupra simturilor cercetatorului. Aceasta este adevarat pentru motivul de mai sus si manifestarile studiate la fel ca si pentru impactul obiectului asupra corpurilor din lumea noastra care ne afecteaza cele cinci simturi. Cunoasterea noastra despre ele este de asemenea limitata de obisnuita influentei lor asupra noastra. Totalitatea reactiilor simturilor noastre la acest impact creeaza o imagine completa si suficienta a unui obiect pentru perceptia noastra chiar si in absenta cunoasterii esentei interioare a unui obiect.

Acelasi lucru va fi valabil si pentru auto-cunoasterea unui om. Tot ce stie un om despre el insusi este o manifestare superficiala a unei esente interioare pe care el nu o cunoaste. In procesul de studiu al bazei unei stiinte, initial o persoana umple marea arhiva de termeni cu imagini luate din manuale. Cred ca aceste nume sunt un rezultat al impactului acestui fenomen asupra specialistilor sau dispozitivelor care au studiat acest fenomen. In acest procedeu al avansarii, realitatea acestor termeni trece mai departe, la un nivel superior drept rezultat al simtirii influentei acestor factori prin experimentare.

Acest principiu este adevarat pentru cercetatorii Lumilor, Partzufim, si Sfirot pentru care influenta avansata a Fortei Superioare, numita Lumina in Kabbalah, este o baza completa si suficienta pentru a numi fiecare nivel al manifestarii acestei Forte Superioare. Asadar, una din regulile din Kabbalah spune: Tot ce poate fi subiect de evaluare si care deriva din exprimarea Fortei Superioare la diferite nivele ale naturii va satisface in totalitate nevoile cercetatorilor. Deci, omul nu are nevoie de nimic care nu este in natura universului, care este o manifestare a Fortei Superioare.

Limbajul Ramurilor
O concluzie despre cele mentionate mai sus este ca un cercetator nu este in stare sa dea un nume adevaratului material al elementelor al primului sistem numit Lumile Spirituale. Aceasta deoarece limbajul nostru este un instrument al constiintei, care se naste dintr-o combinatie de sentimente si idei. La randul lor, sunt un rezultat al influentei lumii, limitata de categoriile spatiului, timpului si miscarii. Studiul oamenilor de stiinta/ Kabalisti, arata ca structura tuturor Lumilor Spirituale este exact aceeasi, singura diferenta fiind materialul. Diferenta consta in stadiul elementului receptiei din ele determinat de un nivel mai mare sau mai mic de asemanare de la stadiul echivalentei cu Forta Superioara.
Asadar, fiecare parte care urmeaza este o manifestare a Fortei Superioare la un nivel anume al asemanarii calitatii caracterului, si fiind precum Forta Superioara insasi, in mod normal reprezinta scopul acesteia la acest nivel. La aceasta capacitate partea sistemului (precum uniunea elementelor receptiei si influentei, spre exemplu, scopul atins) alcatuieste in intregime Forta Superioara pentru partea inferioara, dandu-i nastere si definindu-i in totalitate calitatile.
Identitatea absoluta a nivelului superior cu cel inferior si capacitatea de a o determina este prezentata de cercetatori in propozitia urmatoare: Destinul firului de iarba il taie din Lumea Superioara determinandu- l sa creasca si sa isi atinga scopul.
Toate acestea le-a dat oamenilor de stiinta ocazia sa aplice un sistem special de semne numit Limbajul Ramurilor pentru a exprima informatia despre toate nivelurile creatiei care sunt mai presus de simpla descriere. Fiecare cuvant din acest sistem este semantic legat de un obiect sau fenomen al lumii noastre – ramura. Pentru persoana care a atins nivelul la care exista cauza acestui obiect – radacina indica fenomenul sau obiectul la acel nivel.
Astfel este caracterul limbajului folosit de cercetatori/ Kabalisti pentru a exprima informatia necesara pentru intreaga lume. O trec de la unul la altul, pentru a putea fi folosita in generatiile viitoare atat pe cale orala cat si scrisa. Acest limbaj este adecvat, de exemplu, satisface pe deplin nevoile tuturor care doresc sa studieze universul si sa participe la realizarea acestui scop. Astfel, abordarea integrala la crearea terminologiei in Kabbalah consta in principiul limbajului ramurilor bazat pe caracteristica structurii universului drept subiect in aceasta stiinta.
Din pacate, este imposibil sa oferim o lista completa a tuturor aspectelor importante in sistemul de semne Kabalic, precum redarea informatiei prin inscriptia grafica a literelor ebraice, sau prin semnificatia lor numerica, asa numita Gematria. Toate aceastea sunt studiate intr-un curs separat. Totusi, pentru acest articol trebuie sa oferim un dictionar concis pentru unii din termenii mentionati mai sus.

Lumea Noastra
Imagina completa si suficienta care este prezentata dorintei noastre de a primi prin combinarea celor cinci simturi si a constiintei generate de acestea.

Cauza Originara (Creatorul)
Precum a fost deja mentionat, un fenomen al influentei, daruirii, natura care nu are asemanare in univers, si a carei realizare sta in dorinta de a primi, se numeste in Kabbalah cauza originara. Fenomenul poate fi realizat doar prin transmutarea dorintei de a primi cu ajutorul unei metode speciale pana cand dobandeste o forma de influenta si ajunge la o conditie de echivalenta a formei. Sa citam cateva definitii ale Creatorului:
1. Natura lui este un obiect de cercetare directa deoarece orice cercetare este posibila doar daca legea asemanarii proprietatilor este observata. Putem sa cercetam doar efectul legii (este stiut ca una din metodele acceptate de studiu este ca, un obiect cu un set de atribute este expus unor influente cu atribute nestiute, pe care le estimam prin schimbarile proprietatilor obiectului cercetat).
2. Influenta Lui (Lumina) este constanta, invariabila; Starea sa este definita drept repaus complet, deoarece miscarea este o functie a stadiului de insuficienta;
3. Drept rezultat al actului creatiei, care a lasat partea ce primeste lipsita de saturatie influenta Lui este resimtita ca dorita si buna;
4. Creatorul este simtit drept cineva ce are calitati personale, deoarece in partea universului care este cea mai asemanatoare Lui, care este definita de cercetari prin ascunderea cauzei originare sau al Guvernarii Superioare. Obiectele universului sunt constiente numai de calitatile personale; asadar, sunt proiectate in asa numitul Reshimot, de exemplu, efectele reziduale ale cauzei originare, care este lumea Infinitului.

Existenta
Aceasta este realizarea materialului creatiei, numit dorinta de a primi, la diferite nivele de apropiere de cauza originara. Existenta cauzei originare nu se poate defini datorita opozitiei proprietatilor ei fata de cele ale cercetatorilor; doar unul sau altul din aspectele influentei ei poate fi definit.

Scopul
Aceasta este componenta necesara existentei. Cu evaluarea aparenta si obiectivul transcedental al scopului, este intr-adevar un mesager al continutului existential si joaca rolul factorului determinant pentru locatia la un anumit nivel in ierarhia universului.

Aceasta Lume
Este definita drept sentimentul cel mai asemanator cu cauza originara, drept incapacitatea de cel mai mic contact cu aceasta, in timp ce ii realizezi existenta si iti doresti sa o dezvalui in intregime.