Aceste schimburi substantiale, energetice si informationale pot fi privite din perspectiva actiunilor de a darui si respectiv de a primi. Aceste doua actiuni nu pot fi niciodata separate complet. Ca si principiile yin-yang, feminin-masculin, ele sunt opuse dar complementare si niciodata nu poate exista una fara cealalta. A darui si a primi - doua mistere care, odata intelese, ne pot transforma viata in bine pentru totdeauna. In conditii normale, daruirea atrage acceptarea. Si invers, primirea sau acceptarea atrage daruirea. Un om care daruieste din toata inima primeste in schimb o bucurie de nedescris. Un om bucuros doreste sa-si daruiasca bucuria tuturor. Ca si principiile yin-yang, daruirea si acceptarea sunt intr-o continua miscare. Aceste doua actiuni formeaza si mentin intregul univers, cel mai adesea manifestindu- se intr-un mod tainic, discret si atit de subtil incit nici nu ne dam seama de prezenta lor. Viata pe care o avem este un dar Divin. El ne este oferit clipa de clipa cu atita discretie de catre Dumnezeu, incit nici nu ne gindim ca viata, pe care o risipim cel mai adesea, este un dar.
Pamintul ne daruieste permanent hrana pe care o mincam. Cerul ne daruieste tot timpul aerul si lumina sa. Copacii, pasarile, animalele, pietrele ne daruiesc permanent cite ceva, ba uneori chiar propria lor existenta.
A darui este in firea intregului univers. A accepta darul este a doua natura a intregului univers.
Nu intoarce spatele celui care vine sa-ti povesteasca necazul sau, pentru ca el are nevoie in acele momente de puterea si linistea sufletului tau. Si mai ales, nu uita niciodata ca puterea de a darui vine de la Dumnezeu. Zgircenia vine de la ego. Dumnezeu ne face sa devenim desavirsiti. Egoul ne impurifica si ne umple de ignoranta si suferinta. A darui inseamna a te deschide precum o floare cind este atinsa de razele soarelui. A fi zgircit inseamna a te inchide in mizeria si in intunericul carnii tale.
Ceea ce ne impiedica sa exersam daruirea este egoul. Simtul eului, impurificat de dorintele infinite ale placerii si comoditatii este o povara imensa care nu poate fi indepartata cu usurinta. Marele Sri Ramakrishna spunea: "Soarele isi revarsa lumina si caldura asupra intregii lumi, dar nu poate sa imprastie un nor care ii acopera stralucirea. Tot astfel, atit timp cit egoismul invaluie inima omului, lumina lui Dumnezeu nu poate sa straluceasca." Deducem faptul ca cine doreste sa-si imbunatateasca puterea de a darui, care in ultima instanta inseamna sacrificiu de sine, trebuie sa indeparteze egoul. Egoul poate fi depasit prin purificarea mintii si dezvoltarea puterii de a iubi. Puterea de a iubi poate sa creasca exersind daruirea. Sa presupunem ca este imposibil sa ne daruim tuturor in mod egal. Ei bine, atunci nu ne impiedica nimeni sa ne daruim cu totul fiintei pe care o iubim.
Prin revizuirea simtamintului de posesiune, prin renuntarea treptata la ideea de "eu" si "al meu", vom reusi sa purificam egoul si chiar sa-l transcendem in totalitate. Pentru a obtine uriase transformari spirituale nu este obligatoriu sa meditam asupra ideii de daruire. Daruirea trebuie exersata asa cum o intelegem acum, la nivelul la care ne aflam. Daca prin actiunea de a darui cineva intelege faptul de a oferi de mincare unui sarac, sau a da citiva banuti unui cersetor, el trebuie sa-si puna in practica aceasta atitudine intr-un mod cit mai detasat posibil si, mai ales, trebuie sa o faca cit mai des cu putinta.
Daca daruirea nu poate fi considerata o cale spirituala in sine, trebuie sa remarcam, totusi, ca absolut toate religiile si scolile spirituale din intreaga lume fac trimitere la daruire. De ce avem de a face cu aceasta omniprezenta a daruirii in toate traditiile spirituale? Pentru ca orice evolutie spirituala implica expansiunea constiintei sau, altfel spus, distrugerea sistematica a tuturor limitarilor impuse de ego. Poate ca nu toti au puterea de discriminare suficienta pentru a aborda prin meditatie problema transcenderii egoului, dar absolut oricine este capabil de a infaptui actul elementar de a darui. Prin simplul act de a darui, egoul poate fi purificat si apoi depasit complet. Egoul este, totusi, foarte subtil. Gindul de "eu" este primul care apare in minte. Exista, deci, pericolul ca egoul sa-si supuna si sa perverteasca pina si actul elementar si sfint al daruirii. Este vorba, aici, de toate darurile pe care le realizam cu scopul de a cistiga faima sau diferite alte avantaje. Pentru a nu permite egoului sa perverteasca actul daruirii, este necesar ca intotdeauna daruirea sa fie insotita de o maxima detasare si de o profunda iubire. Acest lucru implica o integrare spirituala sau cel putin afectiva a actului daruirii. Tot pentru a pacali egoul, care tot timpul asteapta sa-si puna amprenta pe toate actiunile care ii pot aduce faima, trebuie sa oferim inainte de a ni se cere si sa ne indepartam inainte de a ni se multumi. Concret, este bine ca actele noastre de daruire sa nu fie stiute de nimeni, "sa nu stie dreapta ce face stinga" - dupa cum spune Iisus. Exersind astfel actul de a darui, avem toate sansele sa depasim conditionarile egoului si mai ales frica.
Un alt mod de a actiona este acela de a darui totul. In clipa in care esti capabil sa oferi tot ceea ce ai, si nu numai o parte, fara a te gindi la o rasplata imediata sau viitoare, in aceeasi clipa ai invins orice manifestare egotica. Ai devenit absolut liber.
Iisus pe cind era in Templu, ridicindu-si privirea vazu bogatii care puneau ofranda lor in vistieria templului. Vazu si o vaduva saraca aruncind acolo doi banuti. Si zise: "Drept va spun ca aceasta vaduva saraca a pus mai mult decit toti. Caci toti acestia au pus ofranda din prisosul lor, pe cind ea, din nevoia sa, a pus TOT ce avea la viata ei".
Daruind totul, egoul este complet depasit. Atit timp cit iti mai pastrezi o rezerva, aceasta arata o limitare in credinta. Cu cit opresti mai mult, cu atit mai mult ii lipseste credintei tale. Intr-un alt loc, Iisus este intrebat de un tinar bogat ce trebuie facut, pentru a avea viata vesnica. Iisus ii raspunde: "Daca vrei sa fii desavirsit, du-te, vinde TOT avutul, da-l saracilor si vei avea comoara in cer".
Atunci cind oferi doar ceea ce iti prisoseste, egoul este inca linistit, ba chiar se poate folosi de actul daruirii pentru a se intari, dezvoltind mindria. Dar atunci cind ai daruit totul, egoul este complet descoperit.
A darui si a primi sunt doua actiuni complementare.
Desprindem din aceasta corelatie faptul ca niciodata nu poti sa primesti mai mult decit poti sa dai. Daruind totul, poti sa primesti totul. Acest lucru este esential, de exemplu, in relatia maestru-discipol sau intr-o relatie de iubire.
Este recomandabil sa incepem exersarea daruirii prin oferirea acelor lucruri care ne prisosesc. Cred ca fiecare are printre lucrurile sale citeva obiecte care nu-i mai sunt chiar atit de utile. Aceste obiecte le putem darui. Apoi, trebuie ca, ori de cite ori in preajma noastra se desfasoara o actiune la care putem participa, sa ne oferim ajutorul inainte de a ni se cere si sa ne indepartam inainte de a ni se multumi.
Pe de alta parte, nu trebuie uitat faptul ca, daca nu exersam simultan puterea de "a primi", daruirea noastra se va plafona. A sti sa primesti este uneori mai important decit sa daruiesti. A primi cu adevarat darul care ti se ofera inseamna a-i sustine subtil celui care ofera starea de deschidere pe care el o initializeaza in acel moment. Daca cel care daruieste va observa ca darul sau nu este primit cum trebuie (cu bucurie) va suferi, oricit de detasat ar fi in ceea ce priveste actiunea sa de a darui.
Exceptind acele daruri care nu sunt altceva decit o mita, o plata, un serviciu, trebuie sa stim sa pretuim ceea ce ni se ofera. Sa primim pur si simplu, cu bucurie, cu inocenta, cu candoare. Si in aceasta privinta avem multe de invatat de la copii. In mod normal, cind un adult primeste un dar, ori va spune ca "nu trebuia", "ca e prea mult", ori va avea tendinta de a-ti raspunde imediat printr-un alt dar, ceva de genul unui contra-serviciu. Este un mod deplorabil de a te comporta. Cineva spunea ca cel cu adevarat generos este cel care stie sa primeasca. Daruiti unui copil trei ciocolate, de exemplu, si vedeti daca el va va spune: "vai, nu trebuia" sau ca "e prea mult, nu trebuia sa te deranjezi". Copiii "inhata" darul si se indeparteaza pentru ca nu cumva sa te razgindesti. Si bucuria ta este mare atunci pentru ca bucuria celui care a primit este mare.
Alte subiecte postate de prichindelisor
Forme ale anxietatii
Relatii de lunga durata
Solutii anticriza
obsesiile
Stresul psihic
Forme ale anxietatii
Relatii de lunga durata
Solutii anticriza
obsesiile
Stresul psihic
