Suntem doar colegi de pat!

[Gabriela]

“Sunt casatorita de 10 ani. La inceput totul era frumos, abia asteptam sa ne vedem, discutam deseori la telefon si ne spuneam nimicuri care ne faceau sa ne simtim bine. In ultima vreme insa, relatia noastra sexuala sufera tare mult, patul a devenit doar locul in care dormim, nu se mai intampla nimic. Desi as vrea sa mai existe acea pasiune de la inceput, ma multumesc doar cu pupatul de noapte buna. De multe ori ma intreb oare ce s-a intamplat cu acea dorinta sexuala care ne facea sa ajungem unul in bratele celuilalt inca de la usa?”

Formarea relatiilor de cuplu are la baza o configuratie numita “indragostire”. Dragostea este una dintre cele mai irationale dispozitii cerebrale, atat pentru barbati cat si pentru femei. Ea vine insotita de toleranta la adresa partenerului, fiind inlaturate astfel precautia si gandirea critica. Totusi, toleranta apare cu precadere in cazul femeilor. Studiile arata ca femeile indragostite trec mult mai usor cu vederea greselile partenerilor decat barbatii indragostiti.
Dar, desi femeile sunt mai tolerante in parteneriatul lor, ele sunt si cele care se opun mai mult initierii unei relatii, dand dovada de mult mai multa selectivitate in alegerea partenerului. Barbatii, din cauza ca se afla intr-o vanatoare continua, au tendinta de a se indragosti “la prima vedere” mai usor.
O femeie isi alege partenerul in urma unei evaluari facute de creier. Acesta analizeaza care sunt sansele de reproducere si care sunt calitatile care-l pot face un partener pe termen lung. Daca in urma acestei analize creierul decide ca el este cel potrivit, atunci declanseaza o infuzie de testosteron care conduce la instalarea dorintei sexuale.
Aceasta analiza de evaluare are loc la inceputul relatii si are la baza criterii bine stabilite si mostenite de la stramosii nostri.
In primele sase luni ale relatiei de cuplu, cei doi parteneri tanjesc dupa “a fi impreuna” si sunt dependenti unul de celalalt. Creierul se afla in sevraj ca dupa o doza de droguri, are nevoie din ce in ce mai mult de prezenta partenerului de cuplu. Studiile arata ca aceasta dependenta dureaza, in general, intre sase si opt luni si acopera partea de inceput a relatiei.
Aceasta activitate a creierului se desfasoara pe baza hormonilor si a unor substante neurochimice precum dopamina, estrogenul, oxitocina si testosteronul. Cu ajutorul dopaminei este inhibata anxietatea, iar oxitocina activeaza circuitele de incredere ale creierului (oxitocina este secretata in creier la un interval de 20 de secunde dupa ce a fost initiat gestul imbratisarii).
La inceputul relatiei aceste procese au un rol important in crearea legaturii emotionale. Pe parcurs, insa, scade nevoie de dopamina si oxitocina, fapt ce conduce si spre scaderea dorintei de imbratisare 24 de ore din 24.
Desi stim cu totii ca dragostea frenetica nu dureaza la nesfarsit, cand se observa diminuarea intensitatii, apar semnele de intrebare “oare nu ma mai iubeste?”, “oare are pe altcineva?”.
De fapt, relatia trece la un nivel superior in care atasamentul si stabilitatea consolideaza relatia pentru termen lung. Se creaza un parteneriat in care ambii parteneri aduc experienta proprie de viata cu scopul de a duce la indeplinire obiectivele pe care si le propun.
Dorinta de a duce la indeplinire obiectivele propuse poate conduce si la instalarea unei stari de stres.
Studiile arata deosebiri majore intre comportamentul sexual al barbatului in conditii de stres si comportamentul sexual al femeii in conditii de stres. S-a constat ca, spre deosebire de barbati, femeile vor respinge orice avans sau forma de manifestare a afectiunii atunci cand sunt stresate. Din cauza ca actiunea oxitocinei este blocata de cortizol (hormon al stresului), dorinta sexuala este intrerupta si chiar si simpla mangaiere este refuzata. Dorinta sexuala se manifesta prin fantezii in legatura cu activitatea sexuala si dorinta de a avea activitate sexuala.
Inainte de a se implica in activitatea sexuala, femeia are nevoie sa se simta in largul ei si sa aiba picioarele calde.
Excitarea sexuala a femeii incepe prin dezactivarea creierului, iar centrii placerii declanseaza orgasmul doar daca amigdala (centrul anxietatii) a fost pusa in repaus. Excitarea consta in senzatia de placere care insoteste modificarile fiziologice: vasocongestia pelvisului, lubrifierea si expansiunea vaginului si umflarea organelor genitale externe.
Orgasmul se petrece mai ales cand femeia are incredere in cel cu care se acupleaza. De asemenea, este important sa dispara orice grija: despre munca, despre copii, despre program, despre pregatirea cinei. Daca gandurile, stresul sau sentimentul de culpabilizare interfereaza cu stimularea, procesul este intrerupt si neurotransmitatorii responsabili de buna-dispozitie nu mai sunt eliberati, fapt ce conduce spre insatisfactie sexuala.
Orgasmul aduce dupa el senzatia de relaxare musculara si de bine.
Sunt insa foarte multi factori care pot repune in actiune amigdala, curmand interesul sexual: respiratia urat mirositoare, prea multa saliva, experientele neplacute din trecut, o imagine corporala negativa, o miscare neindemanatica a partenerului, grijile in legatura cu sarcinile casnice si profesionale etc.
Impactul exercitat de nelinisti si de stres asupra satisfactiei sexuale si furia resimtita fata de celalalt pot declansa probleme sexuale.

---

Alte subiecte postate de Gabriela

Oare eu sunt de vina?
Copilul meu se balbaie
voluntariat - Youth for Justice
AU PAIR - MAREA BRITANIE
Catoptrophobia - Teama de oglinzi