Psihodrama - arta de a modela sufletul uman

[Psihocalatorie]

Pe scena psihodramatica iti poti da voie sa fii tu, cel autentic, cu sau fara prejudecati, pentru ca sub indrumare terapeutica sa fii continut de grup si sa inveti sa contii si tu pe altii, la fel ca tine sau diferiti de tine. Tot aici, poti "cadea" si apoi sa te "ridici", poti plange, rade zgomotos, canta, poti trai orice emotie sau sentiment doresti pentru ca ulterior sa il integrezi in interioritatea ta. De ce? Pentru ca psihodrama se bazeaza din plin pe doua resurse care odata accesate, vin sa te ajute sa gasesti solutia la orice problema cu care te confrunti. Ele sunt in tine si se numesc creativitatea si spontaneitatea.

Noi, ca adulti, folosim uneori strategii invatate din copilarie. Pentru a fi constienti de reactiile noastre si a invata sa ne raportam diferit la problemele cu care ne confruntam, este nevoie sa “retraim”acum in prezent, intr-un mediu securizant si confortabil, cum este studioul de psihodrama, momente importante din viata noastra, care ne-au definit felul de a fi.

Desi psihodrama este o metoda terapeutica prin excelenta, as indrazni sa o ridic la rangul de arta, psihodramatistul calauzindu-l pe cel care vrea sa se descopere prin labirintul intortocheat al gandurilor si emotiilor personale, il invata sa se puna in pielea celorlalti si ii arata consecintele faptelor sale. Psihodrama promoveaza libertatea de expresie a sufletului uman, suflet, care este hranit si imbogatit atunci cand el gaseste calea potrivita de a accede la ele.

Prin tehnicile imprumutate din teatru, precum inversiunea de rol, dublul, oglinda, prin utilizarea recuzitei (esarfe, pernute, lumini etc) psihoterapeutul creaza, dezvaluie sentimente iar semirealitatea in care este introdus individul, ii da posibilitatea atat lui cat si noua ca membri ai grupului de psihodrama sa exploram necunoscutul din noi, fara teama, si sa credem ca orice e posibil.

Ca in orice terapie, efectele ei sunt expresii ale unor momente cu repercursiuni in timp. Acest proces asupra Sinelui se deruleaza de cele mai multe ori abia dupa terminarea sedintelor de terapie. Modificarile interioare neastepate pe care le poate aduce psihodrama prin actiune, pe cale auditiva, motrica, vizuala sunt legate insa de capacitatea ta de a fi in contact cu tine insuti, de cat de jos lasi rezistentele si de dorinta ta de a te regasi si de a-ti lasa inima deschisa catre tine si catre ceilalti.

Comparand psihodramatistul cu pictorul, ne dam seama ca ambii creaza un spatiu magic, unul pe panza iar celalalt pe scena pe care odata ce ai pasit, timpul devine fluid si dependent de noi si nu invers, in care spontaneitatea si creativitatea celor implicati sunt stimulate spre a se manifesta, spre a le simti atat cat isi ingaduie fiecare.

In cadrul restrans, intim, al psihodramei are loc sub indrumarea directorului expunerea celor mai adanci sentimente si ganduri trecute, prezente sau viitoare ale protagonistului. Acesta are astfel ocazia sa se descatuseze de cenzura, de “lanturile” constiintei intr-un mod diferit decat o face pe scena vietii reale. El poate sa se exprime liber, fara constrangeri si fara sa ii fie teama ca va fi judecat, invata sa isi joace propria psihodrama lasandu-se invadat de propriile trairi si apoi prin implicarea Eu-rilor auxiliare sa isi permita sa se vada pe el insusi si pe oamenii din viata sa, precum un observator, din-afara.

Tu, ca protagonist, inveti deci treptat sa ai o relatie autentica cu tine si cu cei din jur si treci printr-un amalgam de stari uneori conflictuale (bucurie, teama, uimire, furie, dezamagire etc.). Eul tau observator ii lasa loc treptat Eului actor pentru a experimenta axele timpului in functie de nevoile si dilemele tale. Sub indrumarea directorului este insa un drum “safe”, explorarea propriei lumi se face sub indicatii clare, fara ati face griji, caci nu ?, tu ai intotdeauna dreptate, caci doar tu stii cum este viata ta.

Concluzionand, psihodrama, ca orice arta (de orice natura ar fi ea) are ca izvor unic interioritatea noastra. Lucrul cu simboluri, metaforele sau visele nocturne te ajuta deseori sa exprimi ceea ce nu poti in mod direct, ceea ce uneori nu iti este cunoscut nici tie. Este un mod de a spune tot ce iti trece prin cap si mai ales prin suflet, care te ajuta sa eliberezi acea energie creatoare pozitiva pe care ne-o dorim cu totii. Avem nevoie sa ne exprimam astfel pentru ca numai asa se poate face simtita pe de-a intregul unicitatea individului. Persista ideea codificarii lumii reale pentru ca ulterior aceasta lume sa poata fi inteleasa si integrata treptat, in ritmul propriu in psihodrama.

Poti “calatori” oriunde doresti, trebuie doar sa iti alegi “tabloul” din care vei face parte in continuare. Jocul din psihodrama provoaca mintea si sufletul de a iesi din “cutia” de pana atunci, din stardardele fixe pe care si ti le-ai format de-a lungul timpului si de a gasi noi modalitati de a simti si a gandi.

Articol realizat de Cristina Birzoiu, psiholog
PSIHOCALATORIE - Cabinet de psihologie