Tulburarea distimica

[Gabriela]

Tulburarea distimica este o tulburare afectiva in care predomina dispozitia depresiva cronica asociata cu minim 3 elemente din urmatoarele:
- stima de sine sau incredere in sine redusa sau sentimente de insuficienta;
- sentimente de pesimism, disperare sau demoralizare;
- pierderea generalizata a interesului sau placerii;
- retragere sociala;
- fatigabilitate sau extenuare cronica;
- sentimente de culpa, ruminatii despre trecut;
- sentimente subiective de iritabilitate manie excesiva;
- reducerea activitatii, eficientei sau productivitatii;
- dificultate in gandire, reflectata prin concentrare insuficienta, memorie deficitara sau indecizie.

Simptomele vegetative (de ex., modificarea somnului, apetitului, greutatii si simptome psihomotorii) par a fi mai putin frecvente decat la persoanele cu episod depresiv major.

25%-50% dintre adultii cu tulburare distimica au unele dintre elementele polisomnografice constatate la indivizii cu tulburare depresiva majora (de ex., reducerea latentei miscarilor oculare rapide fREM], cresterea densitatii REM, reducerea somnului cu unde lente, deteriorarea continuitatii somnului.

Criteriile pentru diagnosticarea tulburarii distimice sunt:
A. dispozitia depresiva cronica, survenind cea mai mare parte a zilei, mai multe zile da decat nu, timp de cel putin 2 ani;
B. apetit redus sau mancat excesiv, insomnie sau hipersomnie, energie scazuta sau fatigabilitate, stima de sine scazuta, concentrare redusa sau dificultate in a lua decizii si sentimentul de disperare, prezenta notabila a unui interes scazut si a autocriticii, vazandu-se adesea pe ei
insisi ca neinteresanti sau incapabili;
C. in cursul perioadei de 2 ani nici un fel de intervale fara simptome sa nu dureze mai mult de 2 luni;
D. perioada initiala de 2 ani de simptome distimice este fara episoade depresive majore;
E. diagnosticul de tulburare distimica nu este pus daca individul a avut candva un episod maniacal, un episod mixt ori un episod hipomaniacal, ori daca au fost satisfacute vreodata criteriile pentru tulburarea ciclotimica;
F. nu corespunde diagnosticul de tulburare distimica daca simptomele depresive survin exclusiv in cursul unei tulburari psihotice cronice, cum ar fi schizofrenia sau tulburarea deliranta;
G. tulburarea distimica nu este diagnosticata, de asemenea, daca perturbarea este datorata efectelor fiziologice directe ale unei substante (de ex, alcoolul, medicamentele antihipertensive) ori unei conditii medicale generale (de ex, hipotiroidismul, maladia Alzheimer);
H. simptomele cauzeaza detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional (sau scolar) ori in alte domenii importante de functionare.

Specificanti:
Debut precoce - daca debutul simptomelor distimice survine inainte de etatea de 21 de ani.
Debut tardiv - daca debutul simptomelor distimice survine la etatea de 21 de ani sau mai tarziu.
Cu elemente atipice - daca patternul de simptome din cursul celor mai recenti 2 ani ai tulburarii satisface criteriile pentru „cu elemente atipice"

Tulburarea distimica poate fi asociata cu tulburarile de personalitate borderline, histrionica, narcisistica, evitanta si dependenta.

Debut si evolutie
- precoce si insidios (de ex, in copilarie, adolescenta ori de timpuriu in viata adulta), precum si o evolutie cronica in mediul clinic;
- daca tulburarea distimica precede debutul tulburarii depresive majore, este foarte putin probabil ca va exista o recuperare completa spontana intre episoadele de tulburare depresiva majora si este foarte probabil ca subiectul sa aiba episoade ulterioare mai frecvente.

Diagnosticul diferential
- este extrem de dificil de facut diagnosticul diferential intre tulburarea distimica si tulburarea depresiva majora din cauza faptului ca cele doua tulburari au simptome similare, iar diferentele dintre ele sub raportul debutului, duratei, persistentei si severitatii nu sunt usor de evaluat retrospectiv;
- de regula, tulburarea depresiva majora consta dintr-unul sau mai multe episoade depresive majore separate care pot fi distinse de modul uzual de functionare al persoanei, pe cand tulburarea distimica este caracterizata prin simptome depresive mai putin severe si cronice care sunt prezente de multi ani;
- cand tulburarea distimica dureaza de multi ani, perturbarea de dispozitie nu poate fi distinsa usor de functionarea „uzuala" a persoanei;
- simptomele depresive pot fi un asociat frecvent al tulburarilor psihotice cronice (de ex, al tulburarii schizoafective, schizofreniei, tulburarii delirante), un diagnostic separat de tulburare distimica nu se pune daca simptomele survin numai in cursul tulburarii psihotice (inclusiv in fazele reziduale).

Tulburarea distimica – copil
- copiii si adolescentii cu tulburare distimica sunt de regula iritabili si capriciosi, precum si depresivi;
- au o stima de sine scazuta si aptitudini sociale reduse;
- durata minima ceruta pentru a satisface diagnosticul este de l an in cursul perioadelor de dispozitie depresiva;
- tulburarea distimica poate fi asociata cu tulburarea hiperactivitate/deficit de atentie, tulburarea de conduita, tulburarile anxioase, tulburarile de invatare si cu retardarea mentala;
- tulburarea distimica pare a surveni in mod egal la ambele sexe si duce adesea la deteriorarea performantei scolare si interactiunii sociale.

(Sursa: DSM-IV)

---

Alte subiecte postate de Gabriela

Distimia, lipsa cronica a chefului de viata
Fixismele de gandire
Managementul furiei
Studiile muzicale incetinesc procesul deteriorarii cognitive
Ortorexia, obsesia pentru mancare sanatoasa