Schizofrenia si Alte Tulburari Psihotice

[Gabriela]

- schizofrenia,
- tulburarea schizofreniformă,
- tulburarea schizoafectivă,
- tulburarea delirantă,
- tulburarea psihotică scurtă,
- tulburarea psihotică indusă,
- tulburarea psihotică datorată unei condiţii medicale generale,
- tulburarea psihotică indusă de o substanţă,
- tulburarea psihotică fără altă specificaţie.

Psihotic- definitii
- idei delirante sau halucinaţii proeminente, cu halucinaţii survenind in absenţa conştientizării naturii lor patologice
- halucinaţiile proeminente pe care individul le realizează ca fiind experienţe halucinatorii
- simptome pozitive de schizofrenie (de ex., dezorganizarea limbajului, comportamentul flagrant dezorganizat sau catatonic) (sursa: DSM-IV)

---

Alte subiecte postate de Gabriela

Povestea Ameliei
Trucuri
Izolarea sociala cauzata de lipsa aptitudinilor sportive
Ce facem cand ne pensionam?
Solitudinea si activitatea creierului

[Gabriela]

Schizofrenia implică disfuncţii intr -unul sau mai multe domenii majore de funcţionare (de ex., relaţiile interpersonale, munca sau educaţia ori autoingrijirea).
De regulă, funcţionarea este net sub cea care a fost atinsă anterior debutului simptomelor.
Dacă perturbarea incepe in copilărie sau in adolescenţă, poate exista incapacitatea de a atinge ceea ce ar fi fost de aşteptat de la individ, mai curand decat o deteriorare a funcţionării. Compararea individului cu fraţii neafectaţi poate fi utilă in a face această precizare.
Progresul educaţional este frecvent intrerupt, iar individul poate fi incapabil să termine şcoala.
Mulţi indivizi sunt incapabili să ţină un serviciu perioade mai lungi de timp şi sunt angajaţi la nivele inferioare celor ale părinţilor lor („tendinţa la cădere").
Majoritatea indivizilor cu schizofrenie (60%-70%) nu se căsătoresc, iar cei mai mulţi au contacte sociale relativ reduse.
Disfuncţia persistă o perioadă considerabilă de timp in cursul tulburării, si nu pare a fi rezultatul direct al unui singur element. (sursa: DSM-IV)

[Gabriela]

- tulburare care cuprinde o mixtură de semne si simptome caracteristice (atat pozitive, cat si negative) si care durează cel puţin 6 luni si include cel puţin o lună de simptome ale fazei active (adică, două sau mai multe dintre următoarele: idei delirante bizare, halucinaţii, limbaj dezorganizat, comportament catatonic sau
flagrant dezorganizat, simptome negative)
- aceste semne si simptome sunt asociate cu o disfuncţie socială sau profesională marcată
- perturbarea nu este explicată mai bine de tulburarea schizoafectivă sau de o tulburare afectivă cu elemente psihotice si nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanţe sau ale unei condiţii medicale generale
- la indivizii cu un diagnostic anterior de tulburare autistă (ori de altă tulburare de dezvoltare pervasivă), diagnosticul adiţional de schizofrenie este justificat, numai dacă idei delirante sau halucinaţii notabile sunt prezente timp de cel puţin o lună. (sursa: DSM-IV)

[Gabriela]

Simptome
Disfunctii cognitive si emoţionale care pot fi impartite in doua categorii:
1. pozitive - reflecta un exces sau distorsionare a funcţiilor normale si includ:
- „dimensiunea psihorică" - distorsiunile din conţinutul gandirii (ideile delirante), percepţiei (halucinaţiile),
- „dimensiunea dezorganizării" – distorsiunile limbajului si gandirii (dezorganizarea limbajului) si autocontrolului comportamentului (comportamentul catatonic sau flagrant dezorganizat).
2. negative - reflecta diminuarea sau pierderea funcţiilor normale si includ o restrangere in gama şi intensitatea expresiei emoţionale (aplatizarea afectivă), in fluenţa şi productivitatea gandirii si limbajului (alogia) şi in iniţierea unei activităţi orientate spre un scop (avoliţia).

Ideile delirante
Ideile delirante sunt convingeri eronate care implică de regulă o interpretare falsă a percepţiilor sau experienţelor. Conţinutul lor poate include o varietate de teme (de ex., de persecuţie, de referinţă, somatice,
religioase sau de grandoare).
Ideile delirante de persecuţie sunt cele mai frecvente; persoana respectivă crede că este vexată, urmărită, inşelată, spionată sau ridiculizată.
Ideile delirante de referinţă sunt, de asemenea, frecvente, persoana respectivă crezand că anumite gesturi, comentarii, pasaje din cărţi, ziare, cantece lirice ori ale semnale ambientale ii sunt adresatei in mod special.

Ideile delirante sunt considerate bizare, dacă sunt clar implauzibile si incomprehensibile si nu derivă din experienţele de viaţă comune.
Un exemplu de idei delirante bizare il constituie convingerea unei persoane, cum că un străin i-a indepărtat organele interne si i le-a inlocuit cu organele altcuiva, fără să lase vreo plagă sau cicatrice.
Ideile delirante care exprimă o pierdere a controlului asupra minţii sau corpului (adică, cele incluse printre
„simptomele de rangul I" din lista lui Schneider) sunt considerate in general a fi bizare; acestea includ
convingerea unei persoane că i-au fost sustrase gandurile de o forţă exterioară („sustragerea gandirii"), că gandurile unui străin au fost introduse in mintea sa („inserţia gandirii") ori că acţiunile sale sau corpul său sunt
influenţate ori manipulate de o forţă exterioară („idei delirante de control").
Un exemplu de idee delirantă nonbizară il constituie convingerea falsă a unei persoane, cum că se află sub supravegherea poliţiei.

Halucinatiile
Halucinaţiile pot surveni in orice modalitate senzorială (de ex., pot fi auditive, vizuale, olfactive, gustative si tactile), dar halucinaţiile auditive sunt de departe cele mai frecvente si mai caracteristice pentru schizofrenie.
Halucinaţiile auditive sunt de regulă experientate ca voci, familiare sau nonfamiliare, care sunt percepute ca distincte de propriile ganduri de către persoana respectivă.
Anumite tipuri de halucinaţii auditive (de ex., două sau mai multe voci conversand intre ele sau voci comentand continuu gandurile sau comportamentul persoanei) au fost considerate ca fiind extrem de
caracteristice schizofreniei.

Dezorganizarea limbajului
Dezorganizarea gandirii („tulburarea formală de gandire") a fost postulată de către unii a fi cel mai important element al schizofreniei.
Limbajul indivizilor cu schizofrenie poate fi dezorganizat in diverse moduri. Persoana poate „aluneca" de
la un subiect la altul („deraierea" sau „relaxarea asociaţiilor"); răspunsurile la intrebări pot fi doar indirect in legătură cu acestea sau complet fără nici o legătură („tangenţialitate"); mai rar, limbajul poate fi dezorganizat atat de sever, că devine aproape incomprehensibil, semănand cu afazia receptivă in dezorganizarea sa
lingvistică („incoerenţa" sau „salata de cuvinte ").
Deoarece limbajul uşor dezorganizat este frecvent si nespecific, simptomul trebuie să fie suficient de sever
pentru a deteriora substanţial comunicarea efectivă.
Gandirea sau limbajul mai puţin sever dezorganizate pot surveni in cursul perioadelor prodromală si reziduală ale schizofreniei.
Dezorganizarea limbajului la un copil cu o tulburare de comunicare nu va trebui să fie luată in calcul pentru diagnosticul de schizofrenie, decat in cazul in care gradul de dezorganizare este semnificativ mai mare decat ar fi de aşteptat pe baza tulburării de comunicare singure.

Comportamentul flagrant dezorganizat
Comportamentul flagrant dezorganizat se poate manifesta intr-o varietate de moduri, mergand de la tonterii infantile la agitaţie imprevizibilă.
Pot fi notate probleme in orice fel de comportament orientat spre un scop, acestea ducand la dificultăţi in indeplinirea activităţilor vieţii cotidiene, cum ar fi prepararea mancării sau menţinerea igienei.
Persoana poate părea a fi extrem de dezordonată, se poate imbrcăca de o manieră insolită (de ex., imbracă mai multe paltoane, poartă eşarfe şi mănuşi intr-o zi călduroasă) ori poate manifesta un comportament sexual
clar inadecvat (de ex., se masturbează in public) sau agitaţie nedeclansată de ceva si imprevizibilă (de ex., strigăte sau injurături).

Comportamentele motorii catatonice
Comportamentele motorii catatonice includ o reducere marcată a reactivităţii la ambianţă, uneori atingand gradul extrem de inconştienţă completă (stupor catatonic), menţinerea unei posturi rigide si rezistenţă la eforturile de a fi mobilizat (rigiditate catatonică), rezistenţa activă la instrucţiuni ori la tentativele de a fi mobilizat (negativism catatonic), luarea unor posturi inadecvate sau bizare (postură catatonică) ori activitate motorie excesivă, fără scop si fără stimul declanşator (excitaţie catatonică).
Deşi catatonia a fost asociată, istoric, cu schizofrenia, simptomele catatonice nu sunt specifice, putand apare şi in alte tulburări

Simptomele negative ale schizofreniei explică un substanţial grad de morbiditate asociat cu tulburarea.

Simptome negative:
- aplatizarea afectivă,
- alogia
- avoliţia
- anhedonia

Aplatizarea afectivă este extrem de frecventă şi este caracterizată prin faptul că faciesul persoanei pare a fi imobil şi indiferent, cu contact vizual redus şi reducerea limbajului corporal.
Deşi o persoană cu aplatizare afectivă poate zambi şi deveni mai caldă ocazional, gama expresivităţii sale emoţionale este evident diminuată cea mai mare parte a timpului.

Alogia (sărăcirea limbajului) se manifestă prin răspunsuri scurte, laconice, seci. Individul cu alogie pare a avea o diminuare a stocului de idei, care se reflectă in scăderea fluenţei si productivităţii limbajului.

Avoliţia se caracterizează prin incapacitatea de a iniţia şi persevera in activităţi orientate spre un scop. Persoana poate sta aşezată lungi perioade de timp si manifesta puţin interes in a participa la muncă sau la activităţi sociale.

Simptomele negative apar pe un continuum cu normalitatea, sunt nespecifice si pot fi datorate unei diversităţi de alţi factori (incluzand simptomele pozitive, efectele secundare ale medicaţiei, depresia, substimularea ambientală ori demoralizarea).
Dacă un simptom negativ este considerat a fi atribuibil in mod clar oricăruia dintre aceşti factori, acesta nu trebuie avut in vedere la stabilirea diagnosticului de schizofrenie.

Distincţia dificilă dintre simptomele negative şi simptomele depresive poate fi tranşată de alte simptome de acompaniament care sunt prezente şi de faptul că indivizii cu simptome depresive experientează de regulă un afect dureros intens, pe cand cei cu schizofrenie prezintă o diminuare sau lipsă a afectului. (sursa: DSM-IV)

[Gabriela]

A – simptome caracteristice, existenta a doua sau mai multe simptome, fiecare prezent pentru o perioada semnificativa de timp, pe parcursul unei perioade de o luna. Daca ideile delirante sunt bizare sau halucinatiile consta in voci care comenteza comportamentul sau gandurile persoanei, sau se converseaza intre ele, este de ajuns un singur simptom.
B – Disfunctie sociala/profesionala
C – Durata – semne continue pentru o perioada de 6 luni, din care cel putin o luna de simptome caracteristice criteriului A.
D – Excluderea tulburarii schizoafective si a tulburarilor afective
E – Excluderea unei substante/conditii medicale generale
F – Relatia cu o tulburare de dezvoltare pervasiva (sursa: DSM-IV)

[Gabriela]

Specificanti de evolutie

Episodic, cu simptome reziduale intre episoade – reaparitia de simptome psihotice proeminente
Episodic, cu simptome negative proeminente
Episodic, fără simptome reziduale intre episoade
Continuu – simptomele psihotice proeminente sunt prezente pe toata perioada de observatie
Cu simptome negative proeminente
Episod unic, in remisiune parţială
Episod unic, in remisiune completă - un singur episod in care criteriul A pentru schizofrenie a fost satisfăcut si nu au rămas simptome reziduale semnificative clinic
Alt pattern sau pattern nespecificat

Aceşti specificanţi pot fi aplicaţi numai după cel puţin un an de la debutul iniţial al simptomelor fazei active.
(sursa: DSM-IV)

[Gabriela]

Subtipuri
Diagnosticul unui anumit subtip se bazează pe tabloul clinic care a ocazionat cea mai recentă examinare sau internare in spital, dar poate fi schimbat in decursul timpului.
Subtipurile sunt definite de simptomatologia predominanta din timpul evaluarii.

Tipul paranoid
- simptome pozitive din “dimensiunea psihorica”;
- ideile delirante sunt de obicei de persecutie si grandoare si au o tema coerenta;
- nu exista simptome proeminente din “dimensiunea dezorganizarii”;
- nu exista simptome negative proeminente;
- ideile de persecutie predispun la comportament suicidar;
- combinarea ideilor de persecutie cu cele de grandoare si furie poate predispune la violenta;
- functionare profesionala si capacitatea de a duce o viata independenta sunt mai bune decat la celelate subtipuri de schizofrenie;
- elemente asociate: anxietate, furie, raceala si cearta;
- debut: mai tardiv in viata decat in celelalte subtipuri.

Tipul dezorganizat
- simptome pozitive din “dimensiunea dezorganizarii”;
- simptome negative: este afectata capacitatea de a efectua activitatile vietii cotidiene, aplatizare afectiva;
- deterorarea performantei dpdv neuropsihologic si cognitiv;
- daca sunt prezente simptome din dimensiunea psihorica, sunt fragmentare si neorganizate intr-o tema coerenta;
- elementele asociate: grimase, manierisme si alte bizarerii de comportament;
- debut precoce si insidios, cu evolutie continua, fara remisiuni semnificative;
- personalitate premorbida saraca;
- nu sunt prezente simptome catatonice proeminente.

Tipul catatonic
- perturbare psihomotorie marcată care poate implica imobilitate motorie - catalepsie (flexibilitate ceroasă) sau stupor;
- activitate motorie excesivă lipsită de scop şi fara a fi influenţată de stimuli externi,
- negativism extrem - menţinerea unei posturi rigide contra tuturor incercărilor de a fi mişcat sau prin rezistenţă la toate instrucţiunile,
- mutism,
- bizarerii ale mişcărilor voluntare - asumarea voluntară a unor posturi bizare ori prin grimase proeminente,
- ecolalie (repetarea patologică, asemenea unui papagal si evident fără sens, a unui cuvant sau expresii abia pronunţate de altă persoană)
- ecopraxie (imitaţia repetitivă a mişcărilor altei persoane).
- poate necesita o supraveghere atentă spre a se evita autovătămarea sau vătămarea altora;
- riscuri potenţiale pentru subnutrire, epuizare, febră sau leziuni autoprovocate.

Tipul nediferentiat
- prezenţa simptomelor care satisfac criteriul A al schizofreniei, dar care nu satisfac criteriile pentru tipul paranoid, dezorganizat sau catatonic.

Tipul rezidual
- reprezinta o tranzitie intre un episod pe deplin dezvoltat si unul in remisiune completa.
- se remarca prezenta simptomelor negative
- simptomele pozitive nu sunt proeminente (convingeri bizare)
(sursa: DSM-IV)

[raluca79]

Multe teorii care isi propun sa afla cauzele aparitiei schizofreniei se axeaza pe o perturbare a sistemelor neurotransmitatorilor. O activitate prea intensa a neurotransmitatorului dopamina intrerupe anumite cai neuronale. Un rolimportant este detinut si de neurotransmitatorii glutamatul si serotonina. Tot mai mult se crede ca micile anomalii din compozitia grasa a membranelor celulelor perturba semnificativ functionarea creierului, conducand la simptomele schizofrenie.
Unii cred ca, la pacientii cu schizofrenie, mecanismele de aparare antioxidanta sunt deficitare, permitand grasimii din membranele celulare cerebrale sa fie oxidate cu usurinta de atacurile radicalilor liberi.
multe dovezi arata ca membranele celulare cerebrale au, la schizofrenici, un continut anormal de grasime.
Pacientii schizofrenici cu mari deficiente de HDL (high density lipoproteine-lipoproteine cu densitate mare) si de acid arahidonic prezinta in general simptomele cele mai avansate, sau asa numitele simptome "negative", inclusiv problemele emotionale, lipsa de sociabilitate, saracia limbajului si a activitatii motorii si lipsuri gognitive, care sunt cele mai rezistente la tratamentul medicamentos.
Din cauza ca grasimile din membranele celulare sunt distruse intr-un ritm rapid, neurotranmitatorii (inclusiv dopamina) sunt incapabili sa tranmita corect mesajele.
Se pare ca pacientii cu schizofrenie au nevoie de un regim mai bogat in grasimi omega-3 decat indivizii care nu sufera de aceasta tulburare, asta pentru ca metabolismul lor consuma cu repeziciune acizii grasi esentiali.
Completarea constanta a cantitatii de acizi grasi poate ajuta creierul afectat sa se insanatoseasca total sau partial.

(Jean Carper)

[raluca79]

Colesterolul (C27H45OH) este un alcool organic, sterol, identificat in membrana celulara si in tesuturile organismului si transportat in sange. Termenul provine din grecescul chole (bila) si stereos (solis) plus sufixul ol, fiind identificat in calculii colesterolici in anul 1784. De regula el nu se absoarbe prin alimentatie ci se sintetizeaza in oragnismul animal. Se concentreaza la nivelul ficatului maduvei spinarii, a creierului dar si la nivelul placii de aterom care conduce la ateroscleroza. El are un rol important in organism, numeroase procese biochimice avand-ul drept precursor. Hiperproducerea de colesterol (cel din lipoproteine de mica densitate) este asociata cu afectiuni vasculare: accidente vasculare cerebrale, cardiace, oculare s.a., pereclitente pentru viata.

Termenul de colesterol sanguin se refera de fapt la 2 tipuri de lipide:
LDL (low density lipoproteine) lipoproteine cu densitate mica asa numitul colesterol “rau”
HDL (high density lipoproteine) lipoproteine cu densitate mare

Colesterol-ul este necesar pentru:
- Mentinerea integritatii celulare, de asemenea are rol in reglarea vascozitatii fluidelor celulare (sange ) datorita gruparii hidroxil interactioneaza cu restul fosfat al membranei celulare, iar steroizii cu molecula mare si lantul hidrocarburic sunt introduse in membrana.
- Sinteza bilei (acizi biliari)
- Metabolismul vitaminelor liposolubile: vitamina A, D, K E; este precursor major al vitaminei D.
- Precursor al reactiilor de sinteza a aormonilor steroidici (cortisol si aldosterona in glandele suprarenale) si a hormonilor sexuali progesteron, estrogen si testosteron.
-Intervine la nivelul sinapselor nervilor;
- Intervine in sistemul imunitar, inclusiv impotriva cancerului.