Definitie:
- hipocondria este preocuparea cuiva in legatura cu faptul ca ar avea ori ideea ca are o maladie severa, bazata pe interpretarea eronata a simptomelor sau a functiilor corporale;
- o evaluare medicala detaliata nu identifica nici o conditie medicala generala care sa explice complet temerile persoanei in legatura cu maladia ori cu semnele sau simptomele. somatice (desi o conditie medicala generala coexistenta poate fi prezenta);
- frica nejustificata sau ideea ca ar avea o maladie persista in dispretul asigurarii medicale de contrariu;
- convingerea nu este, insa, de intensitate deliranta (adica, persoana poate recunoaste posibilitatea ca ea sa fi exagerat gravitatea maladiei temute, sau ca, poate, nu exista nici o maladie).
Debut si evolutie:
- poate incepe la orice etate, cu cea mai frecventa etate la debut situata la inceputul perioadei adulte;
- evolutia este de regula cronica, cu intensificari si ameliorari ale simptomelor, dar si recuperarea completa poate surveni uneori;
- dureaza cel putin timp de 6 luni.
Manifestare:
- preocupare intensa pentru diverse functii ale corpului (de ex., bataile cordului, transpiratia sau peristaltismul), anomalii somatice minore (de ex., o mica durere sau o tuse ocazionala), sau senzatii somatice vagi si ambigue (de ex., „inima
obosita", „vene dureroase");
- persoana atribuie aceste simptome sau semne maladiei suspectate si este foarte interesata de semnificatia, autenticitatea si etiologia lor;
- preocuparile nu dispar, in ciuda examinarile medicale repetate, testelor diagnostice si a asigurarii medicului ca totul este in ordine;
- un individ preocupat de faptul ca ar putea avea o maladie cardiaca nu va fi linistit de lipsa repetata de date la examenul somatic, ECG sau chiar la angiografia cardiaca;
- indivizii cu hipocondrie se pot alarma citind sau auzind ceva despre maladie, cunoscand pe cineva care a contractat maladia, ori din cauza observatiilor, senzatilor sau evenimentelor din propriul corp;
- deseori apar frica de imbatranire si de moarte;
- desi indivizii cu hipocondrie acorda o mare importanta sanatatii somatice, ei nu au in general deprinderi referitoare la sanatate mai bune (de ex., dieta sanatoasa, exercitii regulate, evitarea fumatului) decat indivizii fara tulburare;
- deteriorarea relatiilor doctor-pacient, cu frustrare si suparare de ambele parti, sunt comune;
- indivizii cu aceasta tulburare cred adesea ca ei nu au primit asistenta medicala corespunzatoare si se opun cu tenacitate trimiterii la unitatile de sanatate mentala;
- pot avea ganduri intrusive referitoare la a avea o maladie si pot avea, de asemenea, comportamente compulsive asociate (de ex., sa caute reasigurare).
Cauze:
- maladii severe, in special in copilarie, si experienta anterioara cu maladia unui membru al familiei, se asociaza cu aparitia hipocondriei;
- stresorii psihosociali, in special moartea cuiva apropiat individului, sunt considerati a precipita tulburarea in unele cazuri;
- indivizii cu hipocondrie au adesea si alte tulburari mentale (in special tulburari anxioase, depresive si somatoforme).
Efecte:
- preocuparea pentru simptomele corporale cauzeaza o detresa sau deteriorare in domeniul social, profesional sau in
alte domenii importante de functionare;
- preocuparea pentru maladia temuta devine adesea elementul central al imaginii de sine a individului, un subiect
de discurs social si un raspuns la stresurile vietii;
- relatiile sociale devin tensionate pentru ca individul cu hipocondrie este preocupat numai de conditia sa si adesea se asteapta la un tratament si o atentie speciala;
- viata sa de familie poate fi perturbata, pe masura ce ea se centreaza tot mai mult pe starea sanatatii somatice a individului;
- preocuparea interfereaza cu performanta profesionala si face pe individ sa absenteze de la serviciu;
- in cazurile mai severe, individul cu hipocondrie poate deveni complet invalid.
(Sursa: DSM-IV)