Sentimentele constituie formatii afective complexe si durabile, de intensitate moderata, care devin - gratie indicelui de stabilitate si generalizare - adevarate atitudini afective fata de obiecte, evenimente, valori, persoane semnificative pentru un individ sau grup. Sub unghi psihogenetic, atitudinile emotionale stabile apar mai tarziu decat trairile situative, fiind rezultatul generalizarii emotionale in functie de situatii repetitive, evenimente centrale, persoane semnificative etc. Format pe baza generalizarii trairilor situative repetate, sentimentul imprima la rand sau nota specifica trairilor particulare in situatii ulterioare. De exemplu, emotiile repetate legate de succesul/insuccesul unei activitati duc la formarea unei atitudini stabile fata de acea activitate. La fel, sentimentul patriotic - format dintr-un sistem de reprezentari si emotii - nu are un caracter episodic, ci este prezent in permanenta sub forma unei atitudini afective. Un om aflat departe de patrie nu inceteaza sa o iubeasca; uneori intr-o asemenea situatie, sentimentul patriotic chiar se accentueaza. O mama desi se supara adesea pe copil in diverse situatii, sentimentul matern ramane acelasi.
Sentimentele sunt denumite - ca si emotiile - prin termeni similari: dragoste/ura, mandrie, recunostinta etc., fapt ce denota ca sunt traite la fel, aflandu-se in consonanta.
Pe scurt sentimentul este o formatiune atitudinala caracterizata prin stabilitate, condensare emotionala si caracter habitudinal. El persista latent si se activeaza in functie de conditii. La aceste note definitorii se adauga caracterul social al expresiei sentimentelor; acestea imbraca forma concreta in functie de modelul social al ambiantei in care ia nastere.