Psihoterapia personala sau autocunoasterea
„Mai mult de trei sferturi dintre profesionistii in sanatate mentala au trecut prin psihoterapie personala cel putin o data. Proportional vorbind, psihoterapeutii sunt probabil consumatorii cei mai numerosi de psihoterapie de lunga durata. Multi terapeuti relateaza ca propria experienta in tratamentul personal a fost singura influenta majora in dezvoltarea lor profesionala. Mai mult decat atat, cercetarile indica faptul ca identificarile cu proprii terapeuti sunt o cheie determinanta a modului in care terapeutii in formare inteleg si aplica principiile terapeutice.” – am citat primul paragraf din prefata cartii „Formarea pentru psihoterapie” (al carui titlu in original este mult mai relevant pentru continutul cartii: The Psychotherapist's Own Psychotherapy ), aparuta recent la Ed. Trei.
De ce terapie personala?
Pentru ca n-as putea sa exprim unele idei mai bine decat Geller, Norcross si Orlinsky, autorii cartii pomenite, ii voi cita din nou. Si in capitolul introductiv, ei spun asa: „Tratamentul personal pentru psihoterapeuti – beneficierea de acesta, recomandarea si conducerea lui – se situeaza la baza profesiei de psihoterapeut. Terapia personala sau analiza se afla, in multe privinte, in centrul universului sanatatii mintale. Formarea noastra, identitatea noastra si imbunatatirea de sine graviteaza in jurul epicentrului experientei personale.” Cu alte cuvinte, psihoterapia personala nu este numai o necesitate tehnica, o cerinta ca oricare alta a programelor de formare, ci o adevarata piatra unghiulara a identitatii profesionale. Eu sunt un psihoterapeut pentru ca am trecut printr-o psihoterapie personala. Mai mult de atat, stiu ce fel de psihoterapeut sunt, cu cine si pana unde pot fi psihoterapeut. In plus, psihoterapia personala este esentiala si indispensabila modelarii de sine, imbunatatirii calitatii umane a celui ce se pregateste sa devine la randu-i psihoterapeut. Este vorba asadar, in primul rand, de autocunoastere, ca fundament al practicii psihoterapeutice. Un psihoterapeut se foloseste pe sine in procesul terapeutic mai mult decat tehnicile si teoriile invatate la scoala. "Instrumentul" cu care psihoterapeutul lucreaza este insasi psihoterapeutul, sufletul lui, mintea lui. O terapie personala care contribuie la cresterea cunoasterii de sine inseamna implicit o racordare mai fina a acestui "instrument". In al doilea rand, multi dintre cei care doresc sa devina terapeuti sunt motivati in alegerea acestei profesii de propriile conflicte interioare, de proprii "demoni". O terapie personala da posibilitatea unui individ sa isi rezolve aceste conflicte, urmand ca apoi sa decida daca mai doreste intradevar sa practice psihoterapia sau se multumeste cu impacarea de sine astfel realizata. Exista psihoterapeuti – sau aspiranti la statutul de psihoterapeut – care sunt ei insisi "deformati" interior, in general la un nivel nevrotic de suferinta, dar nu numai. O terapie personala, in cazul primilor dintre acestia, permite corectarea acelor "bias"-uri personale care ar impiedica psihoterapeutul sa functioneaza adecvat. In cazul celor care sufera de o patologie mai grava, psihoterapia personala, daca se dovedeste ineficienta, poate functiona ca un filtru, nepermitandu-i persoanei respective sa ajunga in postura de psihoterapeut. Cu alte cuvinte, daca un psihoterapeut are unele mici probleme psihice, printr-o terapie personala si le poate rezolva; daca are mari probleme, incapacitatea de a finaliza cu succes o terapie personala il va impiedica sa devina psihoterapeut. Nu in ultimul rand, postura de pacient sau client ii ofera viitorului psihoterapeut o perspectiva deosebit de valoroasa, permitandu-i sa inteleaga, pe viitor, ce simte un pacient. Cu alte cuvinte, psihoterapeutul trebuie sa stie el insusi cum este in postura de pacient. Freud a sugerat inca din anii 20 ai secolului trecut ca terapia personala este cea mai profunda si mai riguroasa parte a educatiei clinice a unei persoane.
Unele institute si asociatii considera terapia sau analiza personala o cerinta sine qua non a formarii intr-un tip sau altul de psihoterapie. Insa cei multi dintre cei care doresc sa practice aceasta profesie inteleg utilitatea personala si profesionala a acestui demers si de aceea nu il considera o obligatie sau o constrangere.
Ce este terapia personala?
Dar ce se intelege prin „terapie personala”? Raspunsul poate fi foarte variat, in functie de cadrul profesional in care se desfasoara, de orientarea teoretica a terapeutului si a celui care se formeaza ca terapeut, de cerintele diverselor institutii, asociatii etc. Exista chiar o oarecare disputa – teoretica, desigur – intre reprezentantii diverselor scoli de psihoterapie privind FORMA si DURATA acestei terapii personale. Daca psihanalistii si psihoterapeutii de orientare psihanalitica nu accepta decat terapia individuala – pacientul si psihanalistul doar – in alte forme de terapie sunt acceptate sau chiar cerute grupurile mici, formate din 4-5 persoane, precum si asa-numitele grupuri de dezvoltare personala, formate din 10-12 persoane care discuta, binenteles, despre problemele personale. Durata acestei terapii personale este iarasi variabila, fiecare scoala avand propriile criterii. In fapt, cu exceptia scolii de psihoterapie psihanalitica si a psihanalizei, toate celelalte scoli accepta ca satisfacator un numar de 250 de ore (acesta fiind si numarul de ore specificat in singura lege care reglementeaza actualmente practica psihoterapiei in Romania, Legea Psihologului), in timp ce primii pretind un numar de 4 ani de analiza, intr-un ritm de 3 sedinte pe saptamana (circa 600 de ore). Asadar, „terapia personala” poate consta in orice intre ceva mai mult de zece sedinte de terapie de grup (daca nu ma insel, este cazul Asociatiei Române de Hipnoza Clinica, Relaxare si Terapie Eriksoniana, de exemplu ) si patru ani de psihoterapie cu cel putin trei sedinte pe saptamana. O mentiune aparte merita analiza de formare , care este practic o psihanaliza, si pe care o parcurg cei care doresc sa practice psihanaliza sau psihoterapia psihanalitica.
de Costin Patrascu medic psihiatru, psihoterapeut
Alte subiecte postate de CONSTANTA VASILE
AGRESIVITATEA LA COPII
AGRESIVITATEA VERBALA
COMPORTAMENTUL VIOLENT LA ELEVI
VIOLENTA VERBALA, NON-VERBALA SI FIZICA ASUPRA FEMEILOR
VIOLENTA DOMESTICA
AGRESIVITATEA LA COPII
AGRESIVITATEA VERBALA
COMPORTAMENTUL VIOLENT LA ELEVI
VIOLENTA VERBALA, NON-VERBALA SI FIZICA ASUPRA FEMEILOR
VIOLENTA DOMESTICA
