Perceptia este consecinta unei reflectari complexe care conduce la constientizarea, la identificarea obiectelor si fenomenelor. Aceasta face ca procesul perceptiei sa fie definit drept un act de organizare a senzatiilor, implicit a informatiilor pe care un individ le-a receptat in functie de diferiti factori : interes, experienta, necesitate.
Limitele posibilitatilor de perceptie sunt determinate si de calitatea organelor de receptie, de prezenta unor stari de boala ce pot influenta negativ aparitia senzatiei sau distorsiona informatia.
Faptele, obiectele sau persoanele sunt percepute diferentiat, unele fiind inregistrate imediat, spre deosebire de altele care trec pe un loc secundar, desi au posibilitatea de a influenta analizatorii.
Cauzele acestei diferentieri, sub raport perceptiv a unei persoane, obiect sau fenomen dintr-o masa mai mare de oameni, lucruri sau fapte, pot fi dintre cele mai diferite. Astfel de cauze cum ar fi, de exemplu, cunoasterea acestor persoane, obiecte, fenomene, interesul manifestat fata de ele, modul in care elementul perceput se desprinde de fond, culoare, pozitie, miscare.