mijloace de aparare ale Eului

[raluca79]

Sublimare = psihanaliza se ocupa de socializarea instinctelor (cum se face trecerea de la natura la cultura). Trecerea se face prin reprimarea naturii, adica majoritatea mijloacelor de aparare ale Eu-lui care reprima anumite dimensiuni ale naturaletii (refularea) sunt potential patogene. Exista un mijloc de aparare care nu este patogen: sublimarea. Sublimarea permite o prelucrare a ceea ce este instinctual in om si o utilizare constructiva a acestei instinctualitati in planul culturii. Sublimarea = mijloc de aparare al Eului prin intermediul caruia energia instinctului sexual poate fi utilizata pentru alte scopuri intelectuale, stiintifice, artistice. Aceasta capacitate de sublimare este specifica doar instinctului sexual uman, spre deosebire de instinctul alimentar care nu accepta amanari indelungate ale satisfacerii si mai ales nu accepta obiect de substitutie. Sexualitatea accepta atat amanarea indefinita satisfacerii cat si obiecte substitutive. Aceasta capacitate face posibila sublimarea. Sublimarea vizeaza in primul rand energia acelor tendinte ale sexualitatii care nu sunt acceptate cultural. Desi in cadrul sublimarii energia sexuala primeste alt scop, totusi acest fapt nu echivaleaza cu o diminuare a fortei acestei energii. Freud nu a vorbit despre sublimarea agresivitatii.

---

Alte subiecte postate de raluca79

Relaxare si imagerie pentru tratamentul anxietatii
Comunicarea trairilor afective
capriciul la copii
Incapatanarea la copil
Tulburarile de limbaj

[raluca79]

Rationalizarea – terminologic vorbind poate fi intalnit in diferite limbaje. Definitia psihanalitica: procedeu prin care subiectul incearca sa dea o explicatie coerenta din punct de vedere logic sau acceptabila din punct de vedere moral unei atitudini, idei, sentiment, comportament ale caror adevarate motive nu sunt percepute.
Se poate vorbi despre rationalizarea unui simptom, a unei complusii defensive, a unei formatiuni reactionale. Acest termen a fost introdus de Ernest Jones. Exista psihanalisti care nu includ rationalizarea printre mijloacele de aparare pe motiv ca ea nu este indreptata direct impotriva instinctelor. Legatura rationalizarii cu lumea instinctelor exista totusi in masura in care aceasta camufleaza in mod secundar un anumit aspect al conflictului.
Ex:
• comportamentul homosexual masculin este rationalizat prin invocarea superioritatii intelectuale si estetice a barbatului;
• tendintele autodistructive pot fi rationalizate prin teorii estetice referitoare la silueta masculina / feminina;
• mila poate fi folosita pentru a rationaliza tendintele agresive;
• tendintele agresive pot fi rationalizate cu ajutorul atitudinilor justitiare.

Ex in terapie:
- rationalizarea apeleaza la moralitate pentru a ascunde sentimentele de inferioritate – o doamna vorbeste despre emotia sexuala intensa provocata de relatarea sotului despre dotarea sexuala iesita din comun a unui prieten de familie. Fata de aceasta emotie prima reactie verbalizata este morala care se exprima foarte bine prin “femeia trebuie sa fie credincioasa barbatului nu numai in fapta, dar si in gand”. Isi reprosa pentru ca respectiva informatie o interesa in mod deosebit. De fapt, aceasta invocare a moralei nu era decat o modalitate de a ascunde un sentiment de inferioritate: “o femeie care arata ca mine nu poate avea aventuri”.

[raluca79]

Formatiunea reactionala – definitie: este mijlocul de aparare al Eului prin intermediul caruia se dezvolta o atitudine sau un comportament opuse ca sens unei dorinte refulate. Respectiva atitudine sau respectivul comportament apar ca reactie fata de o tendinta instinctuala. Ex: pudoarea este formatiunea reactionala fata de tendintele exhibitioniste. Pot fi punctuale (pasagere) sau de durata atunci cand devin trasaturi de caracter (in special in tipul obsesional). Trasaturile tipului de personalitate obsesionala (scrupulozitate, ordine, curatenie, mila) sunt reactii fata de tendintele opuse care caracterizeaza sexualitatea infantila in stadiul sadic-anal. Este considerata a fi o forma de aparare reusita, eficienta in masura in care atat tendinta interzisa cat si tendinta interdictiva sunt eliminate din constiinta in favoarea unor calitati morale impinse la extrem. Formatiunile punctuale le putem intalni in nevroza, viata cotidiana. Ex: grija excesiva a unor mame fata de proprii copii care e menita a camufla, a masca ura fata de proprii copii.

[raluca79]

Proiectia – in sens psihanalitic proiectia este operatia prin care subiectul expulzeaza din Sine si localizeaza in afara sa in persoane sau lucruri calitatile, sentimentele, dorintele care-i apartin si pe care nu si le cunoaste sau pe care refuza sa le accepte.
Proiectia este un mijloc de aparare arhaic care actioneaza inca din primele luni de viata, care din punct de vedere al patologiei este caracteristica pentru paranoia dar care este prezenta si in gandirea normala. In plan cultural, proiectia este un element activ in formarea superstitiilor, miturilor si al religiilor. Construirea unei realitati suprasensibile este rezultatul proiectiei in exterior a fortelor psihice. Aceasta lume suprasensibila poate fi reconvertita intr-o psihologie a inconstientului. Aceasta idee o intalnim nu numai la Freud, dar si la Jung intr-o maniera specifica. La Jung religiile sunt rezultatul proiectiei continuturilor arhetipale, iar Dumnezeu este o proiectie in exterior a arhetipului Sinelui care este arhetipul totalitatii psihice integrate armonic.
Modul in care lucreaza proiectia consta in a transforma anumiti excitanti interni in excitanti externi care pot fi evitati. Exista o asemanare importanta intre proiectie si refulare – se refera la faptul ca ambele nu fac decat sa indeparteze de constiinta anumite continuturi psihice, refularea impingand in inconstient iar proiectia in lumea exterioara, nici unul din aceste mijloace de aparare neintervenind direct transformator asupra pulsiunii, asa cum se intampla in cazul altor mijloace de aparare. Ex: sublimarea ce intervine asupra procesului instinctual modificandu-l in sensul ca ii atribuie alte scopuri.
Valorizarea actiunii acestui mijloc de aparare nu poate fi univoca, in sensul ca desi proiectia poate perturba relatiile dintre oameni pe de alta parte ea poate avea si un rol benefic pentru aceste relatii. Ex: anumite tendinte la infidelitate sunt proiectate asupra partenerului, creaza sentimente de gelozie neintemeiate.
Participarea altruista – fenomen ce are la baza proiectia; ex: Anna Freud – o tanara profesoara care in analiza relateaza ca in anii copilariei a fost dominata de doua tendinte foarte puternice respectiv sa aiba haine frumoase si copii multi. In acei ani ai copilariei respectiva isi petrecea foarte mult timp fantasmand la realizarea acestor doua dorinte. In anii maturitatii fetita care fantasma atat la cele doua idealuri aparea ca o persoana opusa acestor idealuri: era necasatorita, imbracata modest si fara copii. Nu arata ambitie sau invidie si intra in concurenta cu ceilalti doar daca era constransa de imprejurari. S-ar parea ca personalitatea ei adulta s-a dezvoltat in sens contrar aspiratiilor din copilarie. Pe de alta parte comportamentul ei arata ca de fapt nu renuntase la aceste dorinte, ci doar si le satisfacea intr-un mod putin obisnuit; respectiv chiar daca se imbraca saracacios participa cu mare interes la viata vestimentara a colegilor si prietenilor; chiar daca nu avea copii participa activ la viata de familie a prietenilor si cunoscutilor, chiar profesia alegand-o in acest spirit – profesoara. In loc sa-si puna energia in slujba propriilor scopuri, ea mobiliza aceasta energie pentru atingerea acestor scopuri insa in favoarea altor persoane. Prin urmare, in copilaria ei s-a produs o mutatie care i-a interzis realizarea scopurilor, insa Supraeul acestei paciente ii permitea sa activeze pentru aceste scopuri cand era vorba despre alte persoane.
Ex literar: “Cyrano de Bergerac” – eroul acestei piese este un nobil francez, poet si ofiter de garda, extrem de inteligent si curajos, cu un nas urat ce ii blocheaza speranta de a avea raspuns in dragoste si atunci cand se indragosteste de frumoasa sa verisoara, Roxana, renunta la realizarea aspiratiilor de dragoste pe care insa le satisface totusi prin delegatie proiectandu-le asupra unui tanar frumos Cristian. Scena sugestiva: momentul in care cei doi se afla sub balconul iubitei, Cyrano uitand ca nu despre el e vorba si intervine in declaratiile pe care Cristian i le face. In timpul bataliilor Cyrano il protejeaza pe Cristian si isi neglijeaza propria viata, iar cand Cristian e ucis, Cyrano renunta la aspiratia sa spre Roxana.

[raluca79]

Identificarea cu agresorul – in sens psihanalitic, identificarea in general este un mijloc de aparare al Eului care consta in procesul inconstient realizat de Eu prin care acesta se transforma intr-un aspect al obiectului. Identificarea cu agresorul este un tip de identificare utilizat in relatiile cu obiectele lumii exterioare care produc frica. Acest mijloc de aparare a fost descoperit in psihanaliza copilului.

Exemple din Anna Freud:
• un elev care este indrumat spre psihanalist pentru ca in timpul orelor producea niste grimase care starneau ilaritate. Aceste grimase apareau cand devenea tinta mustrarilor profesorului. Analiza ajunge la concluzia ca aceste grimase nu erau decat o caricatura a mimicii profesorului in momentul in care il certa. Explicatia psihologica: elevul isi domina frica fata de profesor imitandu-l inconstient;
• o fetita care nu avea curaj sa traverseze holul intunecos al locuintei pentru ca se temea de stafii. La un moment dat in mod spontan descopera valoarea defensiva a identificarii cu agresorul si comunica aceasta fratelui ei. Ii spune acestuia ca acum nu se mai teme de stafii pentru ca este ea insasi stafia si face demonstratia traversand holul imitand o stafie;
• un baietel care vine la ora de analiza dupa ce cu o zi inainte fusese la stomatolog. In timpul orei, dezvolta o succesiune de comportamente distructive: taie cu cutitul o guma, o rola cu sfoara, distruge creioanele analistei ascutind varfurile pe care apoi le rupe.
Desi este un mijloc de aparare caracteristic mai curand copilariei, identificarea cu agresorul se manifesta si la varsta adulta in situatiile limita.

[raluca79]

Refularea: primul mijloc de aparare descris de Freud, este corelativ insasi notiunii de Inconstient. Desi aceasta notiune circuala in cultura epocii, Herbart considera ca in psihanaliza notiunea de refulare este bazata pe o experienta clinica -psihoterapia nevrozei isterice-, este corelativa notiunii de Inconstient, refularea este un proces psihic universal. Roudinesco: „ refularea este procesul care vizeaza mentinerea in Inconstient a tuturor ideilor si reprezentarilor legate de pulsiuni si a caror realizare, producatoare de placere, ar afecta echilibrul psihic al indvidului devenind sursa de neplacere”.
Dupa Freud refularea este:
- refularea originara;
- refularea secundara sau refularea propriu-zisa;
- intoarcerea refulatului.
a) Este un timp sau un moment stabilit in mod deductiv pe baza rationamnetului ca refularea propriu-zisa pentru a avea loc are nevoie nu numai de o instanta care interzice tendinta respectiva ci are nevoie in Inconstient de un punct de atractie spre care sa se duca respectivul continut. Freud a presupus ca exista refularea originara sau primara care formeaza primele nuclee de inconstient si care vizeaza stimulii foarte puternici si periculosi.
b) Are ca obiect indezirabilii culturali ai instinctelor/pulsiunilor si este partea cea mai bine studiata in psihanaliza.
c) Inconstientul o data creat are tendinta de a reveni in constiinta, si revine in constiinta sub forme modificate de nerecunoscut pentru constiinta (sindromul nevrotic, visul, actul ratat).

[raluca79]

Regresia: este un proces pe care il intalnim si la oamenii „sanatosi”. Dpdv al descoperiri regresiei: ea este legata de studiul nevrozei obsesionale in care apararea de continuturile oedipiene s-a realizat prin regresia la stadiul sadic-anal.
Definitie: procesul psihic prin intermediul caruia un subiect individ sau colectiv se intoarce la un nivel anterior al dezvoltarii psihice fie ca este vorba de gandire, sentiment sau comportamente. Exista mai multe tipuri de regresie:
a) regresia globala,
b) regresia globala: cuprinde intreaga perosnalitate,
c) regresie partiala: vizeaza doar un anumit aspect al dezvoltarii,
d) regresie constanta,
e) regresie ascilanta
f) regresie maligna,
g) regresie benigna.
Regresia poate avea si aspecte benefice, in psihanaliza exista o regresie benefica, controlata care contribuie la o mai buna cunoastere.