PRINCIPIUL I
I. RESPECTAREA DREPTURILOR ŞI DEMNITĂŢII ORICĂREI PERSOANE.
Psihologii vor avea permanent în atenţie faptul că orice persoană are dreptul să-i fie apreciată valoarea înnăscută de fiinţă umană şi că această valoare nu este sporită sau diminuată de cultură, naţionalitate, etnie, culoare sau rasă, religie, sex sau orientare sexuală, statut marital, abilităţi fizice sau intelectuale, vârstă, statut socio-economic sau orice altă caracteristică personală, condiţie sau statut.
Aderarea la acest principiu presupune respectarea următoarelor reguli:
Art. I.1. Psihologii îşi desfăşoară activitatea, manifestând respect faţă de trăirile, experienţele, cunoştinţele, valorile, ideile, opiniile şi opţiunile celorlalţi.
Art. I.2. Psihologii nu se angajează public în prejudicierea imaginii celorlalţi şi nu vor manifesta inechitate pe criterii de cultură, naţionalitate, etnie, rasă, religie, sex, orientare sexuală şi nici nu se angajează în remarci sau comportamente ce aduc prejudicii demnităţii celorlalţi.
Art. I.3. Psihologii vor utiliza un limbaj ce exprimă respectul faţă de demnitatea celorlalţi atât în comunicarea scrisă cât şi în cea orală.
Art. I.4. Psihologii evită ori refuză să participe la activităţi şi practici ce nu respectă drepturile legale, civile, ori morale ale celorlalţi.
Art. I.5. Psihologii vor refuza să consilieze, să educe ori să furnizeze informaţii oricărei persoane care, după opinia lor, va utiliza cunoştinţele şi îndemânarea dobândită pentru a viola drepturile fundamentale ale omului.
Art. I.6. Psihologii respectă drepturile celor care beneficiază de servicii psihologice, participanţilor la cercetare, angajaţilor, studenţilor şi altora, protejând astfel propria lor demnitate.
Art. I.7. Psihologii se vor asigura că, sub nici o formă, consimţământul informat al clientului/participantului nu este dat în condiţii de coerciţie sau sub presiune.
Art. I.8. Psihologii vor avea grijă ca, în furnizarea de servicii psihologice ori în activitatea de cercetare ştiinţifică, să nu violeze spaţiul privat personal sau cultural al clientului/subiectului, fără o permisiune clară şi o garanţie că pot să facă acest lucru.
Art. I.9. Activitatea psihologilor nu trebuie să prejudicieze dreptul sacru la demnitate umană şi nici dreptul persoanei la propria imagine.
PRINCIPIUL II
II. RESPONSABILITATE PROFESIONALĂ ŞI SOCIALĂ
Psihologii manifestă o maximă responsabilitate pentru starea de bine a oricărui individ, familiei, grupului ori comunităţii faţă de care îşi exercită rolul de psihologi. Această preocupare include atât pe cei direct cât şi pe cei indirect implicaţi în activităţile lor, prioritate având cei direct implicaţi.
Aderarea la acest principiu presupune respectarea următoarelor reguli:
Art. II.1. Psihologii vor proteja şi promova starea de bine şi vor evita provocarea de daune clienţilor, studenţilor, participanţilor la cercetare, colegilor de profesie şi a celorlalţi, asumându-şi cu responsabilitate consecinţele propriilor lor acţiuni.
Art. II.2. Psihologii vor respecta dreptul persoanei de a sista, fără nici o justificare, participarea sa la serviciul furnizat, în calitate de client, sau la activităţi de cercetare ştiinţifică, în calitate de subiect.
Art. II.3. Psihologii vor refuza să îndrume, să instruiască ori să furnizeze informaţii celor care, după judecata lor, vor putea utiliza greşit cunoştinţele şi deprinderile, voluntar sau involuntar, în dauna celorlalţi.
Art. II.4. Psihologii nu vor delega activităţi psihologice spre persoane care nu au competenţele necesare pentru acele activităţi.
Art. II.5. Psihologii vor promova şi facilita dezvoltarea ştiinţifică şi profesională a angajaţilor, a celor supervizaţi, studenţilor, participanţilor la programe de formare profesională etc.
Art. II.6. Psihologii vor contribui la dezvoltarea psihologiei ca ştiinţă şi a societăţii în general, prin cercetarea liberă şi prin achiziţia, transmiterea şi exprimarea liberă a cunoştinţelor şi ideilor, excepţie făcând activităţile ce intră în conflict cu obligaţiile etice.
Art. II.7. Psihologii vor susţine cu responsabilitate rolul psihologiei ca disciplină, în faţa societăţii si vor promova şi menţine cele mai înalte standarde ale disciplinei.
Art. II.8. Psihologii vor sesiza Colegiului Psihologilor cazurile de abatere de la normele de etică şi deontologie profesională, dacă rezolvarea informală, amiabilă a situaţiei nu a fost posibilă.
Art. II.9. Psihologii vor respecta legile şi reglemantările societăţii, comunităţii în care activează. Dacă legile sau reglementările intră în conflict cu principiile etice, psihologul va face tot posibilul să respecte principiile etice.
Art. II.10. Psihologii nu vor contribui şi nu se vor angaja în cercetare sau orice alt tip de activitate care contravine legilor umanitare internaţionale (de ex. dezvoltarea metodelor de tortură a persoanelor, dezvoltarea de arme interzise, terorism sau activităţi de distrugere a mediului).
Art. II.11. Psihologii nu vor furniza servicii psihologice şi nu vor face cercetări, indiferent cine - psiholog sau nepsiholog- încearcă să-i oblige să procedeze împotriva eticii profesionale.
Art. II.12. În cadrul lor de competenţă profesională, psihologii vor decide alegerea şi aplicarea celor mai potrivite metode şi tehnici psihologice. Ei răspund personal de alegerile şi consecinţele directe ale acţiunilor lor în funcţie de atestarea profesională primită.
Art. II.13. Psihologii se vor consulta şi cu alţi specialişti sau cu diverse instituţii pentru a promova starea de bine a individului şi societăţii.
PRINCIPIUL III
III. INTEGRITATE PROFESIONALĂ
Psihologii vor căuta să manifeste cel mai înalt grad de integritate morală şi profesională în toate relaţiile lor. Este de datoria psihologului să prezinte onest pregătirea şi calificările sale oriunde se află în relaţii profesionale şi de asemenea să nu permită sau să tolereze practicile incorecte şi discriminatorii.
Aderarea la acest principiu presupune respectarea următoarelor reguli:
Art. III.1 Psihologii vor prezenta într-o manieră onestă domeniile de specialitate în care sunt atestaţi, competenţele, afilierile şi experienţa profesională, nefiind acceptate nici un fel distorsiuni, omisiuni sau false prezentări în acest sens.
Art. III.2. Psihologii nu practică, nu îngăduie, nu instigă, nu colaborează şi nu consimte sau facilitează nici o formă de discriminare.
Art. III.3. Psihologii vor onora toate promisiunile şi angajamentele asumate prin orice tip de convenţie. Dacă apar situaţii de forţă majoră, psihologii vor informa şi vor oferi explicaţii complete şi sincere părţilor implicate.
Art. III.4. Psihologii vor promova acurateţea, obiectivitatea, onestitatea şi buna-credinţă în activităţile lor profesionale. În aceste activităţi psihologii nu vor fura, înşela, şi nu se vor angaja în fraudă, eludări, subterfugii sau denaturări intenţionate ale faptelor.
Art. III.5. Psihologii vor evita orice imixtiuni care afectează calitatea actului profesional, fie că e vorba de interese personale, politice, de afaceri sau de alt tip.
Art. III.6. Psihologii vor evita să ofere recompense exagerate pentru a motiva un individ sau un grup să participe într-o activitate care implică riscuri majore şi previzibile.
Art. III.7. Psihologii vor evita relaţiile multiple (cu clienţii, subiecţii, angajaţi, cei supervizaţi, studenţi sau persoane aflate în formare) şi alte situaţii care pot prezenta un conflict de interese sau care pot reduce capacitatea lor de a fi obiectivi şi imparţiali.
Art. III.8. Psihologii vor evita să participe la activităţi care pot cauza daune imaginii psihologilor sau psihologiei ca profesie, vor explica rolul psihologului tuturor celor interesaţi.
Art. III.9. Psihologii vor fi reflexivi, deschişi şi conştienţi de limitele lor personale şi profesionale.
Art. III.10. Psihologii nu vor contribui, fie singuri, fie în colaborare cu alţii, la nici un fel de practici care pot viola libertatea individuală sau integritatea fizică sau psihologică a oricărei persoane.
STANDARDE ETICE GENERALE
IV. STANDARDE DE COMPETENŢĂ
Cunoaşterea competenţelor
Art. IV.1.Psihologii au obligaţia să-şi cunoască foarte bine limitele de competenţă în oferirea de servicii psihologice, în activitatea de predare sau de cercetare.
Art. IV.2. Psihologii sunt datori să acţioneze, pe toată durata exercitării profesiei, în vederea formării şi practicării la standarde cât mai înalte a propriilor competenţe profesionale.
Servicii psihologice în acord cu competenţa
Art. IV.3. Psihologii se vor angaja numai în acele activităţi profesionale pentru care au cunoştinţele, aptitudinile, atitudinile, experienţa şi atestarea necesare.
Prezentarea onestă a competenţei
Art. IV.4. Psihologii nu vor prezenta fals limitele competenţei lor şi nu vor prezenta pregătirea sau formarea lor într-un mod care să le favorizeze nemeritat poziţia sau imaginea publică, indiferent de tipul de activitate profesională desfăşurată.
Limitarea competenţei
Art. IV.5. Atunci când psihologii urmează să desfăşoare servicii psihologice, cercetări sau să predea dincolo de limitele de competenţă aceştia vor căuta să obţină cât mai rapid competenţa necesară (care va presupune, după caz, studiu, evaluare şi supervizare) şi numai apoi se vor angaja în desfăşurarea activităţilor vizate. (excepţie IV.7.)
Consultarea în caz de limită a competenţei
Art. IV.6. În exercitarea profesiei, atunci când psihologii constată că ajung într-un impas profesional sau sunt în postura de a-şi depăşii limitele de competenţă, vor consulta colegii sau supervizorul.
Servicii psihologice în afara competenţei
Art. IV.7. În cazul în care pentru un tip de serviciu psihologic solicitat nu există standarde generale recunoscute, nici programe de formare profesională, nici specialişti atestaţi şi disponibili în acel domeniu şi totuşi psihologii sunt solicitaţi, aceştia vor depune toate eforturi pentru obţinerea unui standard minimal de competenţă având permanet grijă să protejeze clienţii, studenţii, supervizaţii, participanţii şi pe toţi cei implicaţi pentru a nu produce acestora daune sub o formă sau alta. În acest caz serviciul va continua până când solicitarea încetează sau până când un specialist cu competenţă recunoscută în acel domeniu devine disponibil.
Pregătirea continuă
Art. IV.8. Psihologii au obligaţia să depună permanent un efort de menţinere şi dezvoltare a competenţelor lor prin informare permanentă, programe de formare profesională de specialitate, consultări cu ceilalţi specialişti din domeniu ori prin cercetări care să conducă spre creşterea competenţei profesionale, conform standardelor Colegiului Psihologilor din România.
Obiectivitatea
Art. IV.9. Psihologii au obligaţia de a fi conştienţi de limitele procedurilor folosite, indiferent de tipul de activitate. Psihologii vor avea grijă ca furnizarea serviciilor, cercetarea ştiinţifică, prezentarea rezultatelor concluziilor să fie făcută cu maximă obiectivitate, evitând orice tendinţă de prezentare parţială sau cu tentă subiectivă.
Delegarea
Art. IV.10. Psihologii care delegă activităţi profesionale spre angajaţi, supervizaţi, cercetători, asistenţi vor lua toate măsurile pentru a evita încălcarea standardelor de competenţă ale prezentului Cod.
Afectarea competenţei
Art. IV.11. Atunci când psihologii realizează că din motive de sănătate ori din cauza unor probleme personale nu mai pot să ofere în condiţii de competenţă o anumită activitate profesională, aceştia vor cere sprijin şi asistenţă profesională pentru a decide dacă trebuie să-şi limiteze, suspende sau să încheie respectiva activitate profesională.
V. STANDARDE CU PRIVIRE LA RELAŢIILE UMANE
Respect şi preocupare
Art. V.1. În relaţiile lor profesionale, psihologii vor manifesta preocupare faţă de clienţi, studenţi, participanţi la cercetare, supervizaţi sau angajaţi, căutând să nu producă acestora daune sau suferinţă, iar dacă acestea sunt inevitabile le vor minimiza pe cât posibil.
Evitarea hărţuirii
Art. V.2. Psihologii nu se vor angaja sub nici un motiv într-o formă sau alta de hărţuire fie că aceasta este sexuală, emoţională, verbală sau nonverbală.
Evitarea abuzului
Art. V.3. Psihologii nu se vor angaja în comportamente de defăimare sau de abuz (fizic, sexual, emoţional, verbal sau spiritual) faţă de persoanele cu care vin în contact în timpul activităţii lor profesionale.
Evitarea relaţiei multiple
Art. V.4. Psihologii vor evita pe cât posibil relaţiile multiple, adică relaţiile în care psihologii îndeplinesc simultan mai multe roluri într-un context profesional.
Consimţământul în caz de relaţii cu terţi
Art. V.5. Psihologii vor clarifica natura relaţiilor multiple pentru toate părţile implicate înainte de obţinerea consimţământului, fie că oferă servicii psihologice ori conduc cercetări cu indivizi, familii, grupuri ori comunităţi la cererea sau pentru a fi utilizate de către terţi. A treia parte poate fi şcoala, instanţa judecătorească, diverse agenţii guvernamentale, companii de asigurări, poliţia ori anumite instituţii de finanţare, etc.
Nonexploatarea
Art. V.6. Psihologii nu vor exploata şi nu vor profita, sub nici o formă, de persoanele faţă de care, prin profesie sau poziţie, manifestă un ascendent de autoritate (clienţi, studenţi, participanţi la cercetare, supervizaţi, angajaţi). Orice formă de exploatare sau abuz de autoritate fiind strict interzisă.
Participarea activă la decizii
Art. V.7. Psihologii vor avea grijă, să permite participarea activă şi deplină a celorlalţi la deciziile care îi afectează direct, respectând dorinţele justificate şi valorificând opiniile acestora, ori de câte ori este posibil.
Neintrarea în rol
Art. V.8. Psihologii se vor abţine de la intrarea într-un rol profesional atunci când din motive de ordin personal, ştiinţific, legal, profesional, financiar: (1) poate fi afectată obiectivitatea, competenţa sau eficienţa activităţii lor profesionale (2) faţă de clienţi/subiecţi există riscul exploatării sau producerii unor daune.
Urgentarea consimţământului
Art. V.9. Înainte de începerea oricărui tip de serviciu psihologic (evaluare, terapie, consiliere, etc.) psihologii vor obţine consimţământul informat din partea tuturor persoanelor independente sau parţial dependent implicate, excepţie făcând circumstanţele în care există nevoi urgente (de ex. tentative sau acţiuni suicidare). În astfel de circumstanţe, psihologii vor continua să acţioneze, cu asentimentul persoanei, dar vor căuta să obţină cât se poate de repede consimţământul informat.
Asigurarea consimţământului
Art. V.10. Psihologii se vor asigura că în procesul de obţinere a consimţământului informat următoarele puncte au fost înţelese: scopul şi natura activităţii; responsabilităţile mutuale; beneficiile şi riscurile; alternativele; circumstanţele unei încetări a acţiunii; opţiunea de a refuza sau de a se retrage în orice moment, fără a suferi vreun prejudiciu; perioada de timp în care e valabil consimţământul; modul în care se poate retrage consimţământul dacă se doreşte acest lucru.
Delegarea de consimţământ
Art. V.11. În cazul în care, persoana care urmează să beneficieze de un serviciu psihologic este în imposibilitatea de a-şi da consimţământul, se acceptă obţinerea acestuia de la o persoană apropiată acesteia care poate să-i apere interesele în mod legal sau de la o persoană autorizată care, conform legii, este în măsură să o reprezinte.
Continuitatea serviciului
Art. V.12. Dacă din motive de boală sau datorită unor evenimente survenite în viaţa psihologului acesta nu mai poate continua oferirea serviciului în bune condiţii, va depune toate eforturile pentru a se asigura de continuitatea serviciului oferit, îndrumând clientul spre un coleg de profesie cu competenţa necesară şi pe cât posibil cu consimţământul clientului.
Dreptul la opoziţie
Art. V.13. Cu excepţia cazurilor de forţă majoră, de urgenţă (perturbări ale funcţionării psihice, în termenii pericolului iminent, care necesită intervenţie imediată), psihologul acţionează respectând dreptul clientului de a refuza sau a opri prestarea unui serviciu psihologic.
VI. STANDARDE DE CONFIDENŢIALITATE
Întreruperea serviciului din motive de confidenţialitate
Art. VI.1.Relaţia dintre psihologi şi beneficiarii serviciilor lor este adesea o relaţie foarte sensibilă ce necesită realizarea unei alianţe pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii profesionale, motiv pentru care confidenţialitatea este obligatorie. Atunci când din motive ce nu pot fi evitate, psihologul nu mai poate păstra confidenţialitatea, acesta va înceta să mai ofere serviciul respectiv.
Protejarea confidenţialităţii
Art. VI.2. Psihologii vor proteja confidenţialitatea tuturor informaţiilor adunate în timpul activităţilor lor profesionale şi se vor abţine de la dezvăluirea informaţiilor pe care le deţin despre colegi, clienţii colegilor, studenţi şi membrii organizaţiilor, excepţie făcând situaţiile: pentru protecţia sănătăţii publice, pentru prevenirea unui pericol iminent, pentru prevenirea săvârşirii unei fapte penale sau pentru împiedicarea producerii rezultatului unei asemenea fapte ori pentru înlăturarea urmărilor prejudiciabile ale unei asemenea fapte. Divulgarea, de către psihologi, a unor date care le-au fost încredinţate sau de care au luat cunoştinţă în virtutea profesiei, dacă aceasta este de natură a încălca clauza de confidenţialitate, este interzisă.
Limitele confidenţialităţii
Art. VI.3. Psihologii clarifică ce măsuri se vor lua pentru protejarea confidenţialităţii şi ce responsabilităţi familiale, de grup ori comunitare au pentru protejarea confidenţialităţii, atunci când desfăşoară activităţi de cercetare sau oferă servicii. Înainte de primirea consimţământului psihologul va informa clientul cu privire la limitele confidenţialităţii şi condiţiile în care acesta poate fi încălcat, precum şi asupra utilizării posibile a informaţiilor rezultate în urma activităţii sale.
Dezvăluirea de informaţii
Art. VI.4. Psihologii pot împărtăşi informaţiile confidenţiale cu alţii numai cu consimţământul celor vizaţi ori de o aşa manieră încât cei vizaţi să nu poată fi identificaţi, excepţie făcând situaţiile justificate de lege sau în circumstanţe de iminenţă sau posibilă vătămare fizică sau crimă.
Confidenţialitatea de colaborare
Art. VI.5. În cazul în care cu acelaşi client lucrează doi psihologi în acelaşi timp, aceştia vor colabora pe cât posibil, fără restricţii de confidenţialitate, exceptie făcând situaţia în care există o opoziţie clară din partea clientului în acest sens. De asemenea personalul auxiliar va păstra confidenţialitatea informaţiilor la care are acces prin natura activităţiilor sale.
Utilizarea informaţiilor
Art. VI.6. Rezultatele, documentările şi notiţele psihologului pot fi folosite numai într-o formulă care păstrează cu rigurozitate anonimatul.
Confidenţialitatea faţă de terţi
Art. VI.7. În cazul în care există terţi implicaţi în activitatea profesională a psihologului, acesta va clarifica cu părţile implicate limitele confidenţialităţii, condiţiile de păstrare a confidenţialităţii şi nu va da curs nici unei solicitări, venite de la o terţă parte în dezvăluirea de informaţii confidenţiale, decât în condiţiile respectării legi şi limitelor confidenţialităţii.
VII. STANDARDE DE CONDUITĂ COLEGIALĂ
Conduită colegială
Art. VII.1. Psihologii vor manifesta faţă de colegii lor de profesie, onestitate, corectitudine, loialitate şi solidaritate, conduitele lor fiind în acord cu standardele profesionale.
Respect
Art. VII.2. Psihologii vor manifesta respect faţă de colegii lor de profesie şi nu vor exprima critici nefondate şi etichetări la adresa activităţii lor profesionale.
Evitarea denigrării
Art. VII.3. Psihologii nu vor acţiona, sub nici o formă, în manieră denigratoare la adresa colegilor de profesie şi nu vor împiedica clienţii să beneficieze de serviciile lor, dacă nu există un motiv serios şi cu implicaţii etice în acest sens.
Responsabilitatea profesională
Art. VII.4. Atunci când există o intenţie justificată de încetare a serviciului psihologic oferit clientului şi de îndrumare a acestuia spre un alt coleg de profesie, psihologii vor menţine un contact suportiv şi responsabil faţă de clienţi până când acel coleg îşi asumă continuarea serviciului în cauză.
Autosesizarea
Art. VII.5. În cazul în care psihologii constată că există abateri ale unui coleg de la normele prezentului Cod, vor manifesta preocupare faţă de violarea de către acesta a standardelor sau principiilor etice, vor atrage atenţia acelui coleg asupra conduitei neadecvate cu maximă discreţie şi colegialitate, şi se vor adresa Comisiei de Deontologie şi Disciplină a Colegiului Psihologilor din România doar în cazul în care comportamentul non-etic persistă.
Sprijinul colegial
Art. VII.6. Psihologii vor căuta să sprijine pe cât posibil eforturile profesionale ale colegilor în limita disponibilităţilor participative şi a timpului disponibil.
Concurenţa neloială
Art. VII.7. Psihologii nu vor practica concurenţa neloială. Sunt interzise şi se consideră concurenţă neloială următoarele: tentativa sau acţiunea de atragere sau deturnare de clienţi, prin denigrarea sau discreditarea altui psiholog; practicarea unor onorarii subevaluate în mod intenţionat având cunoştinţă de oferta anterioară a altui psiholog; folosirea unei funcţii publice pe care psihologul o deţine în scopul atragerii de clienţi în interes propriu; preluarea unui contract pe care un alt psiholog l-a denunţat în temeiul prevederilor prezentului Cod; furnizarea de date false privind competenţa şi/sau atestarea profesională în scopul de a-l induce în eroare pe beneficiar.
VIII. STANDARDE DE ÎNREGISTRARE, PRELUCRARE ŞI PĂSTRARE A DATELOR
Obţinerea permisiunii
Art. VIII.1. Psihologii trebuie să obţină permisiunea clienţilor/subiecţilor sau a reprezentanţilor lor legali înainte de a efectua înregistrări audio, video sau scrise în timpul furnizării serviciilor sau în cercetare.
Păstrarea datelor
Art. VIII.2. Psihologii vor colecta numai acele date care sunt relevante pentru serviciul oferit şi vor lua toate măsurile pentru a proteja aceste informaţii. Originalul şi eventualele copii ale acestor informaţii pot fi păstrate numai cu acordul clienţilor.
Protejarea datelor
Art. VIII.3. Psihologii se vor asigura că înregistrările asupra cărora au control rămân identificabile numai atât timp cât sunt necesare pentru scopul pentru care au fost realizate şi prezintă ca anonimă ori distruge orice înregistrare aflată sub controlul lor şi care nu mai e nevoie să fie identificabilă personal.
Transferul datelor
Art. VIII.4. Datele colectate, înregistrate şi pot fi transferate către psihologii care preiau clienţii, consultate şi utilizate de colegi de profesie indiferent de forma de atestare, dacă persoanele vizate şi-au dat în mod neechivoc consimţământul, iar acest consimţământ nu a fost retras.
Distrugerea datelor
Art. VIII.5. Dacă psihologul renunţă la practica sa profesională prin intermediul căreia a realizat acele înregistrări sau dacă acesta se pensionează, va căuta să distrugă înregistrările respective. Înregistrările pot fi plasate către un alt psiholog numai cu consimţământul celor implicaţi, obţinut în prealabil, pentru acele înregistrări. În situaţia suspendării sau încetării dreptului de liberă practică datele vor fi distruse, dacă nu se impune transferarea lor.
IX. STANDARDE DE ONORARII ŞI TAXE
Dreptul la onorarii
Art. IX.1. Pentru orice serviciu profesional oferit de psihologi, aceştia au dreptul să primească onorarii sau salarii negociate în mod liber cu beneficiarul sau cu o terţă parte.
Acordul pentru onorariu
Art. IX.2. Psihologii vor căuta să stabilească, de comun acord cu beneficiarul serviciului oferit, care este valoarea şi modalitatea de percepere a onorariului în condiţiile legilor în vigoare şi fără o falsă prezentare a cuantumului acestui onorariu.
Renegocierea
Art. IX.3. Dacă din motive justificate, serviciul oferit necesită restrângeri şi limitări, acordul iniţial va fi renegociat cât mai curând posibil. Psihologii îşi rezervă dreptul de a modifica valoarea onorariului în funcţie de situaţiile obiective noi apărute, cu notificarea prealabilă şi cu acordul clientului.
Remunerarea prin terţi
Art. IX.4. Dacă psihologul oferă un serviciu (consultanţă, administrativ, clinic etc.) în care onorariul nu se percepe de la beneficiar, ci revine sub forma unei remunerări de la o a treia parte, remunerarea se va face, pe cât posibil, pentru serviciul oferit şi nu pe alte criterii specifice acestor terţi (diverse instituţii).
Limitele onorariului
Art. IX.5. Onorariul fixat va depinde de calitatea serviciului oferit şi competenţele profesionale ale psihologului, însă psihologii vor avea grijă să nu ceară un onorariu disproporţionat faţă de valoarea serviciului oferit. Psihologii nu vor exploata beneficiarii serviciilor lor şi vor explicita, dacă e cazul, valoarea onorariului stabilit.
X. STANDARDE PENTRU DECLARAŢII PUBLICE ŞI RECLAMĂ
Onestitatea în reclamă
Art. X.1. Psihologii îşi pot face publicitate numai pe baza propriilor realizări, evitând promovarea unui palmares profesional fals sau exagerat şi cu condiţia să nu pună în cauză activitatea unui coleg de profesie.
Nu sunt considerate acţiuni publicitare acele manifestări în care numele sau aspecte ale activităţii lor profesionale sunt menţionate în materiale scrise sau audiovizuale realizate de către terţi în scopul informării publicului şi nici acele intervenţii publice ale psihologilor cu referiri la activitatea sau creaţiile lor, dacă acestea nu sunt comandate şi plătite de către aceştia.
Responsabilităţi de reclamă
Art. X.2. (a) Psihologii care angajează persoane fizice sau juridice în scopul de a creea şi/sau difuza mesaje care să promoveze practica lor profesională, produsele sau activităţile lor îşi vor păstra responsabilitatea profesională pentru mesajele respective; (b) Psihologii nu vor oferi remunerări angajaţilor din presa scrisă şi audiovizuală sau alte forme de comunicare a informaţiei către public pentru a li se face publicitate în cadrul programelor/secţiunilor de ştiri ; (c) Publicitatea făcută activităţii unui psiholog trebuie să fie explicită şi identificată ca atare.
Art. X.3. Psihologii care se ocupă cu anunţurile, cataloagele, broşurile sau reclama pentru simpozioane, seminarii sau alte programe educaţionale şi care nu au o calificare adecvată se vor asigura că descriu cu precizie publicul ţintă, programul, obiectivele educaţionale şi taxele.
Reprezentarea în declaraţii
Art. X.4. Psihologii vor clarifica dacă acţionează ca simpli cetăţeni, ca membrii ai unor organizaţii sau grupuri specifice, atunci când dau declaraţii sau când sunt implicaţi în activităţi publice.
Declaraţii publice
Art. X.5. Atunci când psihologii oferă informaţii, exprimă puncte de vedere pe teme profesionale şi fac declaraţii publice prin mijloace de informare în masă, publicaţii de specialitate sau în format electronic, se vor asigura că acestea se înscriu în limitele competenţelor profesionale şi nu contravin prevederilor prezentului Cod.
Situaţii publice
Art. X.6. Psihologii îşi asumă responsabilitatea deplină pentru apariţia lor publică, care trebuie să fie în acord cu principile şi standardele din prezentul cod. Psihologii vor oferi informaţii corecte referitoare la: experienţa şi calificarea lor, titlurile academice, lucrările publicate şi rezultatele studiilor lor, statutul profesional şi afilierea la diferite organizaţii, serviciile pe care le acordă şi calitatea acestora, taxele percepute.
STANDARDE SPECIFICE
XI. EDUCAŢIE ŞI FORMARE
Calitatea ofertei educaţionale şi formative
Art. XI.1. Psihologii vor manifesta preocupare faţă de programele educaţionale şi cele de formare profesională, asigurându-se că acestea furnizează cunoştinţele şi experienţa necesare şi suficiente pentru pregătirea studenţilor şi supervizaţilor la standarde corespunzătoare atestărilor, diplomelor sau gradelor academice/profesionale care urmează să fie obţinute. Cunoştinţele oferite trebuie să se bazeze pe date experimentale şi pe o argumentaţie ştiinţifică.
Transparenţa
Art. XI.2. Psihologii care răspund de programele educaţionale sau de formare se vor asigura că există o descriere recentă şi precisă a acestora: obiective, conţinut, beneficii şi obligaţiile care trebuie îndeplinite pentru absolvirea programului, inclusiv modalităţile de evaluare şi taxe. Aceste informaţii trebuie să fie disponibile pentru toate părţile interesate.
Responsabilitate educaţională
Art. XI.3. Psihologii se vor asigura că programele cursurilor acoperă tematica propusă, că informaţia este prezentată cu acuraţe, că există modalităţi adecvate de evaluare a progresului şi că tipurile de experienţe descrise la curs sunt relevante. Psihologii pot să modifice conţinutul sau cerinţele cursului atunci când consideră aceste schimbări necesare sau dezirabile din punct de vedere pedagogic, atâta vreme cât studenţii şi cei implicaţi sunt anunţaţi din timp de aceste modificări.
Limite cadru, de informare
Art. XI.4. Psihologii nu vor cere studenţilor sau celor supervizaţi să dezvăluie informaţii personale în activităţile de curs sau în cadrul unor programe de formare profesională/supervizare.
Conflicte în evaluare
Art. XI.5. Psihologii din instituţiile de învăţământ superior care evaluează performanţa academică a studenţilor într-o formă de terapie nu vor oferi şi servicii de terapie studenţilor pe care îi evaluează, pe durata acestei evaluări. În cazul unui curs/ program în care terapia individuală sau de grup este specificată ca şi cerinţă obligatorie, psihologii responsabili cu derularea programului vor permite studenţilor/cursanţilor să opteze pentru serviciile specialiştilor neafiliaţi la respectivul program.
Hărţuire şi relaţii sexuale
Art. XI.6. Psihologii nu vor hărţui sexual şi nu se vor angaja în relaţii sexuale cu studenţii sau cu supervizaţii din departamentul, centrul sau din instituţia în care lucrează şi asupra cărora aceştia au sau pot avea o autoritate evaluativă.
Abuzul de autoritate
Art. XI.7. Fiind conştienţi de influenţa pe care o au ca profesori sau coordonatori asupra elevilor, studenţilor, participanţilor la cursuri, celor aflaţi în supervizare, psihologii nu vor face abuz de autoritatea lor şi nu vor umili sau ameninţa în nici un fel integritatea sau imaginea de sine a acestora.
Calificări speciale
Art. XI.8. Psihologii nu vor forma persoane care nu au absolvit o formă de învăţământ superior, nu au specializare, experienţă de lucru sau orice altă dovadă de calificare atunci când formarea vizează folosirea metodelor sau tehnicilor speciale (de ex. hipnoză, biofeedback, tehnici avansate de testare etc.)
XII. TERAPIE ŞI CONSILIERE
Informarea clientului
Art. XII.1. În obţinerea consimţământului informat din partea clienţilor, psihologii vor informa în prealabil clientul cu privire la forma de terapie utilizată, metodele folosite, riscuri, alternative, limitele confidenţialităţii, implicarea unor terţi, onorarii şi vor da curs oricărei alte cereri de informare solicitată de client în acest sens. Dacă teraputul se află încă în supervizare, dar poate desfăşura în mod legal şi profesional activitatea terapeutică pentru care se află în supervizare, va aduce la cunoştinţa clientului acest lucru cât mai curând posibil şi de asemenea va face cunoscut numele terapeutului care-l supervizează.
Consimţământul pentru dezvăluire
Art. XII.2. În cazul şedinţelor de terapie sau consiliere, înregistrările pot fi transferate şi spre cei care preiau clienţii respectivi, putând avea acces la acestea atât colegii de profesie cât şi supervizaţii ce se află într-un proces de formare teraputică, dar numai cu consimţământul dat în prealabil de cei vizaţi în acele înregistrări.
Intimitatea relaţiei profesionale
Art. XII.3. Clienţii vor beneficia de servicii de consultanţă, consiliere sau terapie din partea psihologilor fără prezenţa unor terţi, aceasta fiind permisă numai dacă există un acord în acest sens, atât din partea clientului cât şi din partea psihologului.
Precizarea clientului
Art. XII.4. Atunci când în procesul terapeutic sunt implicaţi, fie partenerul de viaţă, fie alţi membrii de familie, psihologii vor clarifica de la început relaţiile pe care le au, cu fiecare persoană implicată şi vor preciza cine este clientul: o anumită persoană, relaţia de cuplu, familia. Psihologii vor preciza de asemenea care sunt limitele confidenţialităţii.
Precizări suplimentare în terapia de grup
Art. XII.5. În cadrul terapiei de grup psihologii vor preciza regulile de grup, rolurile şi responsabilităţile ce revin tuturor participanţilor şi de asemenea limitele confidenţialităţii.
Analiza ofertei de serviciu complex
Art. XII.6. În cazul în care clienţii primesc deja servicii psihologice şi de la alţi psihologi sau de la alţi specialişti din alte domenii, psihologul va examina posibilitatea angajării sale într-o relaţie terapeutică (dacă aceasta este solicitată) prin analiza condiţiilor, beneficiilor potenţiale ale clientului, riscurilor de conflict sau a confuziilor care pot să apară. Psihologul va discuta cu clientul aceste limitări înainte de obţinerea consimţământului.
Intimitatea sexuală cu clienţii sau apropiaţi ai acestora
Art. XII.7. Psihologii nu se vor angaja în relaţii de intimitate sexuală cu clienţii lor, cu persoanele despre care ştiu că se află în relaţii apropiate cu clienţii lor (rude, prieteni, alţi cunoscuţi) şi nici nu vor încheia terapia pentru a nu intra sub incidenţa acestui standard.
Terapia cu parteneri sexuali
Art. XII.8. Psihologii nu vor accepta în terapie persoane cu care au avut relaţii de intimitate sexuală.
Relaţia sexuală cu foştii clienţi
Art. XII.9. Psihologii nu se vor angaja sub nici o formă în relaţii de intimitate sexuală cu foştii clienţi pentru o perioadă de cel puţin 2 ani de la încheierea terapiei. Aceasta nu înseamnă că după această perioadă aceştia pot să întreţină relaţii de intimitate cu foştii clienţi, excepţie făcând doar circumstanţele în care aceştia pot face dovada că nu a existat nici o formă de exploatare în timpul sau în cei 2 ani de după terminarea terapiei.
Încheierea terapiei din lipsă de beneficii
Art. XII.10. Psihologii vor încheia orice formă de terapie cu clienţii lor dacă există evidenţe clare că aceştia nu mai au nici un beneficiu prin continuarea terapiei sau în cazul în care continuarea acesteia poate produce daune clienţilor.
Încheierea terapiei din alte motive
Art. XII.11. Psihologii vor încheia terapia dacă clientul intră într-o relaţie cu o persoană cunoscută sau apropiată terapeutului şi apare riscul unei relaţii multiple, dacă există o agresiune din partea clientului asupra terapeutului sau dacă există o solicitare clară în acest sens din partea clientului .
Întreruperea şi continuarea terapiei
Art. XII.12. Dacă din motive de boală sau de indisponibilitate a psihologului terapia trebuie întreruptă pentru o perioadă mai lungă de timp, atunci psihologul va căuta să-i ofere clientului o posibilitate de continuare a terapiei cu un alt coleg psiholog care are disponibilitatea şi competenţa necesară continuării terapiei şi care va putea fi informat cu privire la stadiul în care se află terapia, demersurile teraputice începute sau finalizate până în acel moment, cu consimţământul clientului.
Continuarea terapiei cu un alt terapeut
Art. XII.13. Psihologul care preia un client, de la un coleg care din motive justificate nu mai poate continua actul teraputic, va examina cu atenţie conţinutul demersului, potenţialul de risc, beneficiile, iar dacă e nevoie poate consulta pe cei ce au fost implicaţi în procesul teraputic şi abia apoi va decide modalităţile de continuare a terapiei.
XIII. EVALUARE ŞI DIAGNOZĂ
Prezentarea caracteristicilor psihologice
Art. XIII.1. Psihologii vor oferi informaţii despre caracteristicile psihologice ale indivizilor numai după ce au realizat o evaluare adecvată, care să susţină ştiinţific şi metodologic afirmaţiile şi concluziile lor, indiferent dacă e vorba de recomandări, rapoarte sau evaluări, precizând limitele afirmaţiilor, concluziilor şi recomandărilor lor.
Dacă psihologii realizează că (re)examinarea individului nu este justificată sau necesară, atunci aceştia vor explica această opţiune, precizând sursele şi documentele care stau la baza acestor concluzii.
Condiţii de utilizare a instrumentelor
Art. XIII.2. Psihologii vor utiliza (administra, scora, interpreta) metodele şi tehnicile de evaluare în strictă conformitate cu normele instituite în acest sens de Colegiu.. Astfel psihologii vor folosi numai instrumente de evaluare ale căror caracteristici tehnice (validitate şi fidelitate) au fost stabilite, care deţin etalon pentru membrii populaţiei vizate şi sunt însoţite de manualul acestuia. În urma oricărei evaluări, psihologii vor preciza beneficiarului limitele rezultatelor şi interpretărilor. Psihologii vor folosi metode de evaluare adecvate nivelului educaţional al indivizilor, în afara cazului în care folosirea unui limbaj sofisticat sau a unei alte limbi este relevantă pentru scopul evaluării. Psihologii vor respecta de asemenea legislaţia în vigoare cu privire la drepturile de autor şi de proprietate intelectuală pentru instrumentele de evaluare folosite, promovând şi respectând astfel munca şi activitatea colegilor lor de breaslă.
Consimţământul pentru evaluare/diagnoză
Art. XIII.3. Psihologii vor obţine consimţământul informat pentru serviciile de evaluare cu excepţia cazului în care (1) acestea sunt cerută de lege sau de reglementările în vigoare; (2) testarea este o activitate educaţională, instituţională sau organizaţională prevăzută de reglementări interne; consimţământul informat include explicarea naturii şi scopului de evaluare, costurile, implicarea unei a treia părţi, limitele de confidenţialitate şi ocazii pentru cel evaluat de a formula întrebări şi de a primi răspunsuri.
Psihologii vor informa persoanele fără capacitate deplină de a-şi da consimţământul şi persoanele pentru care testarea este cerută de reglementările legislative, cu privire la natura şi scopul serviciilor de evaluare propuse, folosind un limbaj uşor de înţeles pentru persoana care urmează să fie evaluată.
Psihologii care folosesc servicile unui traducător vor cere consimţământul clientului pentru a folosi serviciile acelui traducător, se vor asigura că se va menţine confidenţialitatea rezultatelor, securitatea instrumentelor, inclusiv a documentelor de evaluare/diagnoză.
Datele de evaluare/diagnoză
Art. XIII.4. Datele obţinute pot fi scoruri brute şi standardizate, răspunsurile clientului la stimuli sau la întrebările la test, notele, înregistrările şi consemnările psihologului, declaraţiile şi comportamentul clientului în timpul unei examinări. Psihologii vor oferi datele obţinute, sub formă de rezultate clientului şi, dacă e cazul, unor terţi numai cu consimţământul clientului, sau fără acordul acestuia în situaţiile prevăzute de lege. Psihologii vor evita să facă publice datele obţinute, cu excepţia situaţiilor prevăzute de lege, protejând clientul de orice forma de exploatare, abuz şi prevenind devalorizarea datelor de evaluare/diagnoză. Datele de evaluare/diagnoză reprezintă proprietate a psihologului sau instituţiei care realizează evaluarea/diagnoza şi vor putea fi administrate şi utilizate doar de către psihologi calificaţi în folosirea acestor instrumente.
Construcţia de instrumente
Art. XIII.5. Psihologii care construiesc sau adaptează teste şi alte instrumente de măsurare vor folosi proceduri în acord cu normele internaţionale actuale privind proiectarea instrumentelor, standardizarea, validarea, reducerea sau eliminarea erorilor şi vor preciza recomandările privind folosirea oricărui instrument în manualul de utilizare.
Interpretarea rezultatelor
Art. XIII.6. În interpretarea rezultatelor evaluării, fiind incluse aici şi interpretările computerizate, psihologii vor lua în considerare scopul evaluării, precum şi numeroşi alţi factori, abilităţile de testare şi caracteristicile persoanei evaluate (caracteristici situaţionale, personale, lingvistice şi culturale) care pot afecta judecăţile psihologilor sau care pot reduce acurateţea intepretărilor.
Calificarea în testare
Art. XIII.7. Psihologii nu vor promova/ încuraja folosirea tehnicilor de evaluare psihologică de către persoane necalificate şi neautorizate, decât în cadrul unei formări în care există o supervizare adecvată.
Actualitatea evaluării
Art. XIII.8. Psihologii nu îşi vor baza deciziile sau recomandări pe teste depăşite/învechite, pe date care nu mai sunt folositoare pentru scopul curent sau care nu corespund normelor de avizare ale metodelor şi tehnicilor de evaluare şi asistenţă psihologică stabilite de Colegiu
Responsabilitatea administrării instrumentelor
Art. XIII.9. Psihologii care oferă servicii psihologice de evaluare altor profesionişti vor prezenta cu acurateţe scopul, normele, validitatea, fidelitatea şi aplicarea fiecărei proceduri, precum şi orice altă calitate a acestora. Psihologii îşi vor menţine responsabilitatea pentru aplicarea, interpretarea şi folosirea adecvată a instrumentelor de evaluare, indiferent dacă vor interpreta rezultatele ei înşişi sau vor folosi o interpretare computerizată sau de altă natură.
Prezentarea rezultatelor pentru cei evaluaţi
Art. XIII.10. Indiferent dacă cotarea şi interpretarea sunt făcute de psihologi, angajaţi ai acestora sau asistenţi sau prin modalităţi automate/computerizate, psihologii vor oferi persoanei evaluate sau reprezentantului acesteia explicaţiile necesare înţelegerii rezultatelor, excepţie făcând situaţiile în care natura relaţiei împiedică acest lucru (situaţii de evaluare organizaţională, preangajare şi evaluări prevăzute de lege), acest fapt fiind adus la cunoştinţa persoanei evaluate înaintea începerii evaluării.
Materialele
Art. XIII.11. Materialele de evaluare/diagnoză cuprind manualul instrumentului, instrumentul propriu-zis, protocoale, întrebările sau stimulii utilizaţi, alte fişe sau formulare necesare şi nu include datele de evaluare/diagnoză. Psihologii vor menţine integritatea şi securitatea materialelor testului şi a altor metode de evaluare prin neînstrăinarea lor către persoane care nu au competenţa necesară, respectând dreptul de proprietate intelectuală prevăzut de lege şi obligaţiile de tip contractual privind utilizarea instrumentului.
XIV. CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ ŞI VALORIFICAREA REZULTATELOR
Standarde internaţionale
Art. XIV.1. În cercetările lor psihologii vor căuta, pe cât posibil, să promoveze cele mai noi metodologii de cercetare utilizate de comunitatea psihologică internaţională, respectând atât standardele de rigoare ştiinţifică cât şi standardele etice.
Acordul de cercetare
Art. XIV.2. Atunci când psihologii au nevoie de aprobare, din partea unei instituţii, pentru desfăşurarea cercetărilor, aceştia vor furniza toate datele necesare pentru acordarea aprobării şi vor avea în vedere ca protocolul de cercetare să corespundă aprobărilor primite.
Obţinerea consimţământului
Art. XIV.3. În obţinerea consimţământului informat psihologii vor aduce la cunoştinţa participanţilor scopurile cercetării, durata, procedurile utilizate, riscurile, beneficiile inclusiv compensaţiile financiare, limitele confidenţialităţii, dreptul oricui de a se retrage din cercetare şi în general toate datele pe care participanţii le solicită şi de care au nevoie pentru a-şi da consimţământul. În cazul în care există posibilitatea producerii unor daune şi suferinţă, psihologii au obligaţia să o minimizeze pe cât posibil.
Utilizarea de suport audio-video
Art. XIV.4. Psihologii vor obţine consimţământul informat de la toţi participanţii la cercetare pentru înregistrările audio şi video, înaintea efectuării acestora, oferind garanţii că acestea vor fi utilizate numai într-o manieră în care identificarea nu poate produce daune celor implicaţi .
Limitări ale informării
Art. XIV.5. Psihologii nu vor face studii şi cercetări care implică proceduri de prezentare ascunsă/falsă a modelului de cercetare decât dacă alternativa de prezentare corectă nu este fezabilă ştiinţific sau aduce o alterare evidentă concluziilor cercetării. În acest caz, participanţii vor fi informaţi de utilizarea unui astfel de model de cercetare şi vor participa numai dacă îşi dau consimţământul, putând oricând să-şi retragă datele din cercetare. Cercetarea, în acest caz, poate fi derulată numai dacă nu poate produce suferinţă sau daune participanţilor.
Excepţia de la consimţământ
Art. XIV.6. Psihologii se pot dispensa în cadrul cercetărilor de consimţământul informat al participanţilor numai dacă (a) cercetarea nu poate produce în nici un fel daune (observaţii naturale, practici educaţionale sau curriculare, chestionare anonimă, cercetare de arhive) sau (b) este permisă de reglementări legislative.
Persoane şi grupuri vulnerabile
Art. XIV.7. Psihologii vor căuta să examineze etic, independent, adecvat drepturilor omului şi să ia toate măsurile de protecţie pentru orice cercetare ce implică grupuri vulnerabile şi/sau persoane cu incapacitate de a-şi da consimţământul informat, înainte de a lua decizia de a începe.
Evitarea unor categorii de subiecţi
Art. XIV.8. Psihologii nu se vor folosi de persoane cu incapacitate de a-şi da consimţământul în nici un studiu sau cercetare, dacă studiul sau cercetarea avută în vedere poate fi finalizată la fel de bine cu persoane care au capacitatea deplină de a-şi da consimţământul informat.
Manipularea prin creşterea compensaţiilor
Art. XIV.9. Psihologii vor evita să propună şi să acorde participanţilor la cercetare compensaţii financiare excesive sau alte forme de stimulente pentru participarea la cercetare şi care pot favoriza obţinerea consimţământului, cu atât mai mult atunci când sunt evidenţe clare că există riscul producerii de suferinţă şi daune în timpul cercetării.
Utilizarea animalelor în cercetare
Art. XIV.10. Psihologii care utilizează animale în cercetările lor, vor evita provocarea de suferinţă acestora, excepţie făcând cercetările care nu presupun metode invazive producătoare de suferinţă sau leziuni.
Corectitudinea datelor
Art. XIV.11. Psihologii nu au voie să prezinte date false pentru care nu au fost făcute în realitate măsurători. Dacă vor constata erori de prezentare a datelor sau de prelucrare a acestora vor face toţi paşii necesari pentru corectarea acestora, altfel vor retrage şi anula cercetarea.
Plagiatul
Art. XIV.12. Psihologii nu vor prezenta date sau rezultate din alte studii sau cercetări, ca aparţinându-le lor.
Abuzul de status
Art. XIV.13. Psihologii vor fi creditaţi pentru cercetările făcute cât şi pentru publicarea acestora numai în măsura în care aceştia au o contribuţie majoră. Astfel psihologii vor face disticţia între autor principal al cercetării, contribuţie la cercetare, contribuţie minoră şi statusul sau poziţia pe care o deţine respectivul psiholog. Astfel poziţia academică, titlul academic sau poziţia socială sau cea de sef de departament sau manager într-o instituţie nu conferă nimănui credit pentru o poziţie principală în cercetare, decât în măsura în care există o acoperire reală prin contribuţia adusă la cercetare şi nu prin statusul social sau academic.
Transmiterea datelor
Art. XIV.14. Atunci când există solicitări de folosire sau de verificare a datelor din partea unui alt cercetător decât cei implicaţi direct în cercetare, psihologii vor putea oferi datele de cercetare numai în măsura în care se păstrează confidenţialitatea acestor informaţii de către cei cărora li se încredinţează şi dacă există o specificare clară a modului de utilizare a acestora.
Protejarea datelor
Art. XIV.15. Psihologii vor proteja datele de cercetare, asigurându-se că acestea sunt păstrate în condiţii de securitate. Protocoalele de cercetare, datele de cercetare sistematizate sau cele deja publicate pot fi păstrate fără restricţii dar în condiţiile respectării normelor etice.
Onestitate stiinţifică
Art. XIV.16. Psihologii implicaţi în evaluarea, monitorizarea, realizarea şi raportarea activităţilor de cercetare ştiinţifică vor manifesta imparţialitate şi obiectivitate şi vor respecta drepturile de proprietate intelectuală. Selecţia proiectelor de cercetare, a rezultatelor cercetărilor realizate pentru a fi valorificate publicistic sau practic se va face doar pe criterii de relevanţă ştiinţifică, excluzându-se orice considerent personal sau de natură extraprofesională.
Buna conduită în cercetarea ştiinţifică
Art. XIV.17. În activitatea de cercetare ştiinţifică psihologii vor evita ascunderea sau înlăturarea rezultatelor nedorite, confecţionarea de rezultate, înlocuirea rezultatelor cu date fictive, interpretarea deliberat distorsionată a rezultatelor şi deformarea concluziilor, plagierea rezultatelor sau a publicaţiilor altor autori, neatribuirea corectă a paternităţii unei lucrări, nedezvăluirea conflictelor de interese, deturnarea fondurilor de cercetare, neînregistrarea şi/sau nestocarea rezultatelor, lipsa de obiectivitate în evaluări, nerespectarea condiţiilor de confidenţialitate precum şi publicarea sau finanţarea repetată a aceloraşi rezultate ca elemente de noutate ştiinţifică.
Datele contradictorii, diferenţele de concepţie experimentală sau practică, diferenţele de interpretare a datelor, diferenţele de opinie nu constituie abateri de la buna conduită în cercetarea ştiinţifică.
XV. DISPOZIŢII FINALE
Art. XV.1. Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică intră în vigoare odată cu aprobarea lui de către Convenţia Naţională a Colegiului Psihologilor din România.
Art. XV.2. Psihologii au responsabilitatea de a cunoaşte şi de a aplica prevederile acestui Cod. Orice fapte săvârşite în legătură cu profesia care contravin prevederilor prezentului Cod, angajează răspunderea disciplinară a psihologilor.
Art. XV.3. Membrii Colegiului Psihologilor din România nu vor recunoaşte, ca fiind profesională, activitatea care este neconformă cu principiile şi standardele acestui Cod.
Art. XV.4. Toţi psihologii vor coopera cu Comisia de Deontologie şi Disciplină a Colegiului Psihologilor din România, atât în supervizarea conduitelor etice cât şi în promovarea lor. Refuzul cooperării atrage de la sine violarea prevederilor acestui Cod şi prin urmare sancţionarea psihologilor în cauză în conformitate cu Codul de procedură disciplinară.
Art. XV.5. Pentru a menţine relevanţa şi actualitatea codului, acesta este revizuit de Comisia de Deotologie şi Disciplină a Colegiului Psihologilor din România după o perioadă de 4 ani sau atunci când situaţia o impune.
PROCESUL DE LUARE A UNEI DECIZII ETICE
Toate cele 3 principii şi cele 7 + 4 standarde (7 generale + 4 specifice) trebuie să fie luate în considerare pentru luarea unei decizii etice. Totuşi există circumstanţe în care principiile etice vin în conflict şi nu se poate acorda aceeaşi greutate fiecărui principiu. Complexitatea dilemelor etice nu permite o ierarhizare fermă a principiilor. Totuşi cele 3 principii au fost ordonate în concordanţă cu greutatea acordată.
Acest proces trebuie să fie unul relativ rapid, conducând spre o soluţie simplă a unei situaţii cu implicaţii etice. Acest lucru e simplu în cazul în care există standarde clare pentru acele situaţii şi nu apare nici un conflict între principii sau standarde. Pe de altă parte unele aspecte etice (în special cele în care apare un conflict între principii) nu se pot rezolva uşor şi necesită timp pentru deliberare.
În continuare sunt prezentaţi caţiva paşi, paşii de bază în luarea unei decizii etice.
1. Identificarea aspectelor şi practicilor relevante etic
2. Elaborarea alternativelor posibile
3. Analiza probabilităţii riscurilor şi beneficiilor de scurtă durată, de lungă durată şi a celor în derulare (prezente) pentru fiecare altenativă de acţiune asupra individului / grupului implicat şi de asemenea probabilitatea de a afecta clientul, familia sau colegii clientului, instituţia în care este angajat clientul, studenţii, participanţii la cercetare, disciplina, societatea.
4. Alegerea celei mai bune direcţii de acţiune după aplicarea conştientă a principiilor şi standardelor acestui Cod.
5. Evaluarea rezultatelor acţiunii alese.
6. Asumarea responsabilităţii pentru consecinţele acţiunii, incluzând corectarea consecinţelor negative, dacă se poate, ori reangajarea în procesul de luare a deciziei dacă situaţia etică nu a fost soluţionată.
Psihologii aflaţi într-un proces de deliberare, consumator de timp, sunt încurajaţi şi li se recomandă să se consulte cu colegii lor sau cu persoane avizate dintr-un corp de avizare a problemelor etice (ex. Comisia de deontologie şi disciplină a Colegiului) ce pot aduce obiectivitate şi clarificare în procesul de luare a deciziei. Deşi decizia direcţiei de acţiune aparţine psihologului căutarea şi apelarea la astfel de consultări reflectă maturitate profesională şi o abordare etică a procesului de luare a deciziei.
DEFINIREA TERMENILOR
În sensul prezentului Cod următorii termeni se definesc astfel:
1. Psihologul reprezintă orice persoană care este membru, asociat, absolvent afiliat, sau străin afiliat la CPR
2. Clientul reprezintă o persoană, un cuplu (ca relaţie), o familie sau grup (inclusiv organizaţie sau comunitate) căruia i se oferă servicii psihologice din partea unui psiholog. Clienţii, participanţii la cercetări, studenţii şi orice alte persoane cu care psihologul vine în contact în timpul activităţii sale profesionale sunt independenţi dacă în mod independent au stabilit un contract ori şi-au dat consimţământul informat. Persoanele sunt parţial dependente dacă decizia contractului sau a consimţământului informat este împărţită de două sau mai multe părţi (ex. părinţi şi conducerea şcolii, muncitori şi conducerea instituţiei, adult şi familia sa). Persoanele sunt considerate complet dependente dacă acestea nu pot sau pot în foarte mică măsură să aleagă între a primi sau nu un serviciu ori să participe la o activitate (ex. pacienţii care au fost involuntar în supuşi unor intervenţii psihiatrice, copiii foarte mici implicaţi în proiecte de cercetare).
3. Subiect reprezintă o persoană care participă la un proiect de cercetare ştiinţifică, fie că face parte din grupul experimental, fie că are rol de martor.
4. Ceilalţi reprezintă orice individ sau grup cu care psihologul vine în contact în decursul muncii sale. Acest termen include dar nu se limitează la participanţii la cercetare; clienţi în căutare de ajutor; studenţi; supervizori; angajaţi; colegi; patroni; a treia parte şi orice membru public în general.
5. Drepturile legale ori civile reprezintă acele drepturi protejate prin lege şi recunoscute ca atare.
6. Drepturile morale reprezintă drepturile fundamentele şi inalienabile ale omului care pot fi sau nu protejate total de legile în vigoare. Un loc aparte, ca semnificaţie, pentru psihologi îl ocupă spre exemplu dreptul la: egală justiţie; onestitate; dezvoltarea unei intimităţi adecvate; autodeterminare; libertate personală. Protejarea unor aspecte ale acestor drepturi pot implica practici care nu sunt conţinute sau controlate de către legile în vigoare. În plus drepturile morale nu se limitează la cele menţionate în această definiţie.
7. Discriminarea reprezintă activitatea care prejudiciază ori promovează prejudecăţi cu privire la persoane datorită culturii acestora, naţionalităţii, etniei, culorii sau rasei, religiei, sexului sau orientării sexuale, statutului marital, abilităţilor fizice sau intelectuale, vârstei, statutului socio-economic şi oricăror alte preferinţe, caracteristici personale, condiţii sau statute.
8. Hărţuirea sexuală include una sau ambele situaţii: (i) Utilizarea puterii ori autorităţii în încercarea de a forţa o persoană să se angajeze sau să tolereze activităţi sexuale. Aici intră intimidarea sau forţarea pentru noncomplianţă ori promisiunea unor compensaţii sau recompense pentru complianţă. (ii) Angajarea în mod deliberat şi repetat în comentarii sexuale nesolicitate, anecdote, gesturi sau atingeri dacă aceste comportamente sunt: ofensatorii şi nu sunt bine primite, creează un mediu de lucru ostil ori intimidant ori se aşteaptă să fie dăunător pentru client.
9. Psihologia ca disciplină presupune o aplicare ştiinţifică a metodelor, cunoştinţelor de psihologie, procedurilor şi structurărilor folosite de psihologii în orientarea activităţii lor în relaţia cu societatea, cu membrii acesteiai a unora faţă de alţii.
10. Relaţia multiplă.
O relaţie se consideră a fi multiplă şi în cazul în care:
a. se exercită cel puţin două roluri profesionale în raporturile cu o persoană
b. exista o relaţie profesională cu o persoană şi cel puţin o altă relaţie cu o altă persoană dar care este rudă sau cunoştinţă apropiată a celei dintâi.
c. există o cunoştinţă comună şi apropiată atât psihologului cât şi persoanei care beneficiază de suportul psihologului.
Evitarea relaţiilor multiple se face în spiritul respectării principiilor prezentului Cod, pentru păstrarea obiectivităţii, competenţei şi eficienţei activităţilor desfăşurate de psihologi.
11. Exploatarea clientului - exploatarea necunoaşterii, a lipsei de experienţă sau a stării de slăbiciune a persoanelor vulnerabile datorita stării psihice, pentru a le determina să accepte servicii psihologice în condiţii prejudiciabile pentru acestea.
Alte subiecte postate de CONSTANTA VASILE
CUPLUL TANAR SI PARINTII
COMUNICAREA IN CASNICIE
INVIDIA - O EMOTIE PERICULOASA !
AGRESIVITATEA LA COPII
PSIHOZA MANIACO-DEPRESIVA
CUPLUL TANAR SI PARINTII
COMUNICAREA IN CASNICIE
INVIDIA - O EMOTIE PERICULOASA !
AGRESIVITATEA LA COPII
PSIHOZA MANIACO-DEPRESIVA