Gradinita este primul spatiu de autonomie al copilului, primul loc in care se duce singur si unde incepe viata lui fara prezenta permanenta a parintilor. Este un spatiu in sine, fizic si psihic, cu care copilul pentru a se adapta este necesar sa poata stabili o relatie. Nu este doar un spatiu de asteptare pe perioada serviciului parintilor sau pana cand cineva va putea lua copilul, ci este un spatiu pe care copilul il investeste intr-un fel anume si fata de care va avea anumite trairi.
Pentru a se putea adapta la gradinita copilul trebuie sa poata pleca de acasa, sa se poata separa de parintii sai pe perioada timpului petrecut la gradinita. Sa exista capacitatea copilului de a pleca si cea a parintilor de a-l lasa la plece.
Absenta capacitatii de separare conduce adesea la refuzul copilului de a mai merge, la o stare de angoasa si disconfort, la o retragere a sa si la lipsa unei relatii cu spatiul, colegii, educatoarea, jucariile. Copilul ramane undeva la intrare, intre casa si gradinita.
Proiectul "Atelierul de joaca" se adreseaza copiilor intre 2 ani si 5-6 ani si urmareste cresterea capacitatii copilului de a se juca singur sau in compania unor copii sau adulti pe care nu-i cunoaste.
Aceasta “joaca” poate lua diferite forme in functie de varsta copilului, de starea lui afectiva sau de inclinatiile sale. Poate fi un joc, o modalitate de desen sau pictura, o manipulare de jucarii, o poveste inventata sau pusa in scena, un joc de cuvinte sau cu onomatopee sau o activitate artistica. Importanta este starea copilului si capacitatea lui de a accepta o alta persoana si de a intra in relatie cu ea, dar si cat de atras si de activ este in raport cu activitatea gasita.
Unii copii sunt dornici de a asculta, de a privi la inceput si de-abia dupa un timp pun manuta, iau jucarii noi sau accepta sa participe, altii sunt mai incantati de ceva nou dar isi pierd repede interesul si isi cauta mama.
Activitatea este conceputa sa dureze o ora si jumatate astfel incat sa constituie un inceput pentru copil, sa nu fie prea solicitant si sa poata fi gasite activitati in conformitate cu dezvoltarea si personalitatea copilului.
Activitatile sunt simple, cu obiecte si jucarii obisnuite si nu se urmareste eficienta sau performanta copilului in a le defasura. De exemplu in cazul modelarii plastilinei, este important ca cel mic sa se simta bine, sa dea si sa ia din mana persoanei noi figurile de plastilina, sa intinde manuta pentru a lua ce culori doreste, sa modeleze fara indicatii stricte sau limitari in privinta obiectelor modelate sau a “corectitudinii” lor, sa fie “prins” in activitate si destins, nu incordat, tensionat, obligat sa faca ceva anume sau sa suporte activitatea.
Este un bun prilej pentru parinti de a afla opinia unui specialist, de a-si vedea copilul intr-o circumstanta noua si a-l ajuta sa-si dezvolte relationarea cu adulti si copii, fara reactii de refuz sau teama.
Asociatia Promedica Homecare - Marinescu Georgeta