Tulburarea obsesivo-compulsiva postpartum

[Gabriela]

Uneori, tulburarea obsesivo-compulsiva postpartum este confundata cu depresia postpartum.

Dupa ce dau nastere unui copil, unele mame in loc sa se simta bine in preajma noului-nascut au tendinta de a evita din ce in ce mai mult contactul cu acesta. Ele justifica aceste evitari prin starea de bine a copilului atunci cand nu sunt prezente. Mai putin vorbesc despre gandurile intruzive care apar din ce in ce mai des cand se afla in preajma copilului. Le este teama ca vor fi judecate si etichetate ca pericol pentru propriul copil.
Obsesiile care insotesc comportamentele de evitare (nu intra in camera bebelusului, refuza sa-l hraneasca, nu accepta sa-l ia in brate, nu-l alinta cand plange) sunt ganduri, idei, impulsuri sau imagini in care se "vad" fie ca arunca bebelusul de la fereastra, fie ca-l otravesc, ca-l scapa din brate, ca-l injunghie sau ca-l agreseaza sexual.

Bineinteles ca toate aceste obsesii creeaza un disconfort extrem de mare mamei, ceea ce se adauga la stresul provocat de modificarile majore cu care se confrunta in aceasta perioada.

Mamele se culpabilizeaza din cauza acestor ganduri si isi spun ca nu pot avea niciun control asupra lor, crezand ca in final vor trece la punerea in practica a acestora. Ca urmare, sotii vor fi surprinsi cu cereri din ce in ce mai neobisnuite si nu vor intelege ce se intampla. Este posibil sa li se spuna sa ascunda obiectele ascutite din casa, in timp ce ele vor verifica sertarele ca sa se convinga ca nu mai exista pericol. Sau le vor cere sa pregateasca ei mancarea pentru bebelus, iar ele vor arunca toate substantele care s-ar putea transforma in ceva toxic pentru copil. Vor fi treziti in toiul noptii la orice scancet si vor fi trimisi sa controleze ca totul este in ordine, iar ele se vor plimba prin fata usii camerei, fara sa indrazneasca sa intre. De asemenea, vor cere asigurari ca sunt mame bune si ca nu sunt in stare sa pericliteze viata copilului in vreun fel.

Tulburarea obsesivo-compulsiva postpartum afecteaza la nivel mondial cam 3-5% din proaspat devenitele mamici, iar simptomele sunt similare cu cele din tulburarea obsesivo-compulsiva (TOC). Postpartum este perioada de 2-3 luni care urmeaza nasterii. Aceasta tulburare (TOC) este un complex de ganduri involuntare, obsesive, cu continut agresiv, blasfemic sau sexual si ritualuri de evitarea a acestora, compulsiile. Compulsiile sunt comportamente repetitive sau acte mentale al caror scop este reducerea anxietatii provocate de gandurile intruzive.

Uneori tulburarea obsesivo-compulsiva postpartum este confundata cu depresia postpartum (intalnita cam la 10-20% dintre femeile care tocmai au nascut), pentru ca exista simptome care se regasesc in ambele afectiuni. Diferenta intre cele doua este data de faptul ca in tulburarea obsesivo-compulsiva postpartum, mama isi centreaza toate resursele asupra fricii ca-i va face rau nou-nascutului sau ca va fi responsabila pentru orice accidentare intamplatoare.
In depresia postpartum, atitudinea mamei este de izolare si respingere a copilului, ca urmare a evaluarii negative pe care si-o face in gand: “nu sunt o mama buna”, “oricum nu o sa fiu in stare sa am grija de copilul meu” etc; deseori mama are crize de plans, tulburari ale somnului, ganduri de sinucidere, interes scazut pentru orice activitate. Insa, nu se regasesc comportamentele repetitive si verificarile, specifice in TOC.

Totusi, foarte multe femei cu tulburare obsesivo-compulsiva postpartum au si simptome de depresie, si invers.
Diagnosticarea corecta este uneori ingreunata de retinerea mamelor de a povesti despre gandurile care le necajesc, fiindu-le teama ca vor fi considerate nebune si ca astfel isi vor pierde drepturile de parinte.

Articol realizat de Gabriela Diaconescu

...

---

Alte subiecte postate de Gabriela

Batranetea si retrospectiva vietii
Cum comunicam nonverbal ca suntem stresati?
Teroarea de somn
Santajul emotional
Reciprocitatea in iubire

[Gabriela]

..