Perspectiva istorica ne ajuta sa vedem ca nu e o gaselnita moderna si ezoterica abordarea omului ca intreg in boala si sanatate si ca demersurile de diagnostic si de tratament se bazeaza pe o istorie indelungata de observare si testare a acestei realitati a unitatii psihocorporale.
In prima parte a secolului al XIX-lea starea de boala si de sanatate erau atribuite interactiunii mai multor factori. Observatiile clinice asupra pacientilor din acea vreme repun in discutie irationalitatea vietii psihice, faptul ca reactiile, starile, fenomenele psihice nu se dezvolta linear, nu exista doar cauze, ci si sensuri ale trairilor noastre.
Perspectiva vremii asupra conditiei de boala statua ca bolile constituiau dezechilibrari ne-naturale cauzate de interactiunea factorilor biologici, morali, psihologici, si nu in ultimul rand spirituali.
S-a constatat ca desi boala era localizata la un organ, omul reactiona ca un intreg, producand rezonante sau compensari.
Adica bolile fizice se exprimau si prin tulburari la nivelul psihicului, la fel cum afectiunile psihice creau tulburari in campul somatic, producand simptome corporale. Aceasta este perioada in care incepe abordarea simptomului ca simbol al unei situatii. Este ca si cum persoana traverseaza o situatie pe care o simbolizeaza prin simptome corporale si psihice, sugerand prin acest tablou al tulburarii care este rezonanta interioara a situatiei exterioare, tipul de remediu de care are nevoie, orientand interventia terapeutica.
Uneori situatia se produce la o varsta foarte frageda a persoanei, chiar in timpul vietii intrauterine si lasa o amprenta care se va activa la un moment dat mai tarziu, in copilarie sau in adolescenta sau in viata adulta, simptomele descriind simbolic situatia initiala si impactul sau si cerand un tip anume de interventie. De aici tratamentul varia de la persoana la persoana, chiar pentru aceeasi tulburare, in functie de circumstantele specifice fiecarui pacient.
Relatia medic-pacient a inceput sa dobandeasca un rol central, urmare a descoperirii factorilor de sensibilitate si afect implicati in demersul terapeutic, factori stimulati tocmai de felul in care decurgea relatia terapeutica.
Din punct de vedere stiintific este o perioada in care se publica foarte mult despre componentele psihologice ale bolilor somatice.
Modelul biomedical al secolului XX, stimulat de dezvoltarea tehnologiei a pus deasemenea in evidenta ca exista stari anormale in care fenomenele pur psihice produc simptome fizice carora le lipseste fundamentul corporal, lipseste boala somatica, desi exista simptomele ei.
Perspectiva istorica ne ajuta sa vedem ca nu e o gaselnita moderna si ezoterica abordarea omului ca intreg in boala si sanatate si ca demersurile de diagnostic si de tratament se bazeaza pe o istorie indelungata de observare si testare a acestei realitati a unitatii psihocorporale.
De exemplu:
1. divortul este o experienta de nedigerat pentru dna L, la doua luni dupa divort se instaleaza stari de greata si voma, dar in urma analizelor nu se pune in evidenta nici o conditie medicala care sa justifice simptomele;
2. dl T nu a gasit nici o modalitate prin care sa se sustraga vizitei agasante a socrilor, ar vrea sa scape, sa se elibereze de aceasta presiune, ii vine sa le strige “Evacuarea!”, si cel care evacueaza este chiar el, sufera de accese diareice inainte, in timpul sau dupa vizita socrilor.
Este fundamental pentru omul zilelor noastre sa accepte aceasta unitate in functionarea sa ca fiinta.
Intr-o epoca in care avem acces la nenumarate investigatii medicale suntem foarte adesea tentati sa scotocim ungherele corpului nostru in cautarea unei boli ca justificare pentru starile de rau, cand de fapt punctul de pornire este unul sufletesc, corelat cu mediul de viata si cu stilul de viata. Nu este suficient sa tratam corpul, ci este necesar sa acordam atentie si vietii noastre sufletesti. Si, sa ne ascultam cu atentie atunci cand suferim de simptome care nu se justifica printr-o conditie medicala, ci care creioneaza o stare de fapt a vietii noastre la un moment dat.
Articol realizat de Daniela Neagu, psiholog clinician specialist autonom
Cabinet psihologic SENS - Daniela Neagu
...