Tulburarile somatopsihice sunt tulburari psihice izolate sau coagulate intr-un sindrom si care apar in contextul unei boli somatice: starea depresiva dupa infarctul miocardic, anxietatea dupa criza de astm, de exemplu. Persoana sufera o deteriorare a starii psihice ca urmare a unei suferinte somatice.
Afectiunile psihosomatice (ex: hipertensiune, tulburari de ritm cardiac, tulburari digestive, ulcer, gastrite, colon iritabil, colite, migrene, ameteli, astm bronsic, pe scurt: afectiuni cronice/acute sau acute repetate) sunt tulburari somatice la aparitia, declansarea si intretinerea carora factorul psihologic joaca un rol important: boli inflamatorii ale colonului, obezitate, boli ale tesutului conjunctiv, astmul bronsic, hipertensiunea arteriala, ulcerul peptic etc.
Tulburarile psihice cu substrat lezional somatic sunt acele tulburari numite si reactia la simptom, adica apare anxietate paroxistica, cu senzatia de moarte iminenta in criza de angina pectorala. Sau in tumorile cerebrale apar halucinatii si/sau delir. Sau durerile insuportabile sau prelungite din aria dentara sau in artroze sau in ulcerul duodenal se insotesc de multe ori cu stari de irascibilitate si agresivitate.
Tulburarile psihice reactive la conditia de boala se refera la modificarea persistenta a starii psihice in situatia confruntarii cu conditia de om bolnav. persoanele suferinde de cancer, SIDA etc traiesc adesea depresie si anxietate. Confruntarea cu o boala care invalideaza profesional, de asemenea, poate sa aduca depresia si anxietatea.
Tulburarile somatoforme se disting asa cum am mai spus prin simptome somatice fie de amplitudine, fie numeroase, care sugereaza o conditie medicala. totusi aceste simptome nu sunt justificare de conditia medicala pe care o sugereaza, fapt dovedit prin foarte multele analize pe care un astfel de pacient le intreprinde. De altfel, in cabinetul psihologic o astfel de istorie de “turism medical” cu toata ingrijorarea aferenta si cu lipsa de diagnostic medical justificativ este un prim indicator al acestui tip de tulburare. Pe de alta parte medicul confruntat cu lipsa datelor clinice dar cu persistenta simptomelor subiective este necesar sa orienteze pacientul catre o evaluare psihodiagnostica si catre interventia psihoterapeutica.
Exista cinci tulburari somatoforme specifice: tulburare de somatizare, tulburare de conversiune, hipohondriaza (ipohondria), tulburarea de dismorfie corporala si tulburarea algica.
In general femeile sunt mai predispuse decat barbatii la tulburari somatoforme si din popuatia femeilor cam 2% sufera de un tip de tulburare somatoforma. Frecventa este mai mare la persoanele cu o educatie scazuta si cu un statut socio-economic scazut. De regula debutul are loc in adolescenta sau la adultul tanar (pana in 30 ani).
Din perspectiva psihosociala exista mai multe cauze posibile, care pot actiona separat sau impreuna pentru a declansa o tulburare somatoforma: simptomele se explica prin reprimarea maniei fata de ceilalti si intoarcerea afectelor catre sine (transformarea agresiunii in autoagresiune); personalitatea este organizata in jurul unui nucleu punitiv si deosebit de critic, ceea ce face ca stima de sine sa fie scazuta in multe dintre cazuri; identificarea cu un parinte (sau persoana investita parental) care a avut rolul de bolnavul familiei.
Din punct de vedere neuropsihologic nu s-au remarcat anormalitati, dar s-a pus in evidenta o evaluare defectuoasa a input-ului somato-senzorial. Adica, tuturor ne bate inima mai tare cand facem efort, dar o persoana ipohondra (ipohondria este o tulburare somatoforma) va interpreta ca o boala grava si va fi foarte atenta la functionarea inimii, adesea stresul indus accentuand activitatea inimii si producand persoanei impresia ca a avut dreptate sa se ingrijoreze.
Un alt exemplu: tuturor ne bate inima si nu suntem atenti in permanenta la ea, avem in creier un centru care primeste aceste informatii legate de “misiune indeplinita”, “functionare normala”, si informatia nu mai ajunge in constiinta spre a fi evaluata, de aceea vorbim de functionare autonoma a organelor. La unele persoane interoceptorii viscerali (receptorii de informatie de la organele interne) sunt foarte excitabili si informatii in limite normale de functionare produc o reactie exacerbata, de unde interpretarea la nivelul constiintei ca ar fi vorba de o patologie.
Atentia exacerbata la simptomele corporale face ca legatura cu substratul psihologic al simptomului sa se piarda, parand ca “dereglarea” apare din senin si are legatura exclusiv cu corpul. De multe ori asa incepe turismul pentru investigatii medicale si pacientul este dezamagit pana la disperare ca nu se gaseste nici o boala care sa ii justifice suferinta.
Articol realizat de Daniela Neagu, psiholog clinician specialist
Cabinet psihologic SENS - Daniela Neagu