INTRE ANGAJATI SI CONDUCERE
Psihologul este specialistul care analizeaza contextul bio-psiho-social in care apar anumiti factori cu risc pentru sanatatea, activitatea si rezultatele muncii angajatilor. Pe de alta parte, conform legii, angajatorul este obligat consulte specialistul psiholog informandu-se despre factorii din mediul muncii cu risc profesional identificati prin analiza si diagnoza mediului intern al organizatiei.
Conform legii 319/14.07.2006, a Securitatii si Sanatatii in Munca, angajatorul va lua toate masurile pentru prevenirea riscurilor solicitand evaluari psihologice anuale si periodice. Doar in acest mod cele, spuse la lit. b de la alin. 1 al Atr. 7, Cap. 3, Sect. 1, vor pe deplin fi indeplinite. Acest lucru este valabil indiferent de tipul muncii angajatilor, deoarece asa cum o boala fizica afecteaza un angajat, indiferent de profesia acestuia, o tulburare psihologica neidentificata prin evaluari periodice, ca prim pas pentru combaterea acesteia, constituie factor de risc profesional. Acest lucru inseamna ca aceasta tulburare va avea repercursiuni negative nu numai asupra muncii individuale sau colective pe care o desfasoara angajatul, ci si asupra reputatiei si increderii pe care firma o are pe piata, la nivelul clientilor sai.
De asemenea, angajatorul este obligat, conform legii 319/14.07.2006, sa adapteze masurile pentru prevenirea riscurilor profesionale in functie de schimbarea contextului mediului muncii si pentru optimizarea situatiilor prezente.
In mod similar, angajatorul este obligat, conform celor spuse la lit. b.), alin. 3, Art. 7, Cap. 3 din legea Securitatii si Sanatatii in Munca, sa consulte specialistul, care este membru al Colegiului Psihologilor din Romania, pentru a se informa asupra factorilor din mediul muncii cu un risc crescut pentru aparitia unor probleme psihologice, de adaptare fireasca la cerintele postului si mediul organizational. Astfel, diagnoza mediului intern al institutiei va arata care sunt riscurile care nu pot fi evitate si este obligatorie pentru Protectia Muncii. Ea este insotita de serviciile de consiliere oferite angajatorilor pentru comunicarea mijloacelor prin care adaptabilitatea psiho-sociala si fizica, in prezenta unor astfel de conditii este favorizata iar generarea altor riscuri diminuata/stopata.
Tot psihologul este cel care pentru Protectia Muncii, va trasa coordonatele psihologice pentru posturile institutiei luand in considerare riscurile care nu pot fi evitate, conform paragrafului din lege mentionat anterior. Acest lucru inseamna ca pentru a da un aviz anual ai nevoie, in primul rand de imaginea exacta asupra cerintelor psihologice ale postului si asupra riscurilor existente (in firma “A” si nu in firma “B”).
Angajatorul este obligat prin lege sa solicite identificarea si implementarea acelor masuri necesare pentru diminuarea sau eliminarea “riscurilor la sursa”. Acest lucru implica solicitarea serviciilor de consiliere ale psihologului. Specialistul, membru al Colegiului Psihologilor din Romania, va analiza prin studii de specialitate munca institutionala si va identifica aceste “riscuri la sursa”, mentionate la lit. c.), de la alin. 3, Art. 7, Cap. 3 din legea Securitatii si Sanatatii in Munca. Apoi el va realiza un plan de interventie adecvat problemelor identificate si va oferi pe baza lui consiliere angajatorului solicitant, in temeiul legii mentionate.
De asemenea, angajatorul este persoana care are responsabilitatea, conform legii, sa ia acele masuri care asigura “adaptarea muncii la om”, prin: “alegerea echipamentelor de munca, a metodelor de munca si de productie” (Art. 7, Cap. 3 din Legea 319). Pentru ca riscurile legate de implementarea unor astfel de masuri sa fie reduse, este bine ca angajatorul sa solicite serviciile psihologului, in ceea ce priveste: analiza psihologica a muncii, proiectarea psihologica a posturilor de munca etc.
Totodata, un angajator care vrea sa minimalizeze riscurile profesionale si sa asigure sanatatea angajatilor, va lua masuri, dupa cum mentioneaza legea 319, pentru prevenirea riscurilor privind adaptarea la progresul tehnic. Una dintre aceste masuri poate fi solicitarea serviciilor specialistului psiholog.
O alta indatorire legala a directorilor institutiilor este sa tina seama de trasaturile bio-psiho-sociale ale angajatilor, in ceea ce priveste sanatatea si securitatea in munca, atunci cand ii distribuie atributii in munca (Cap. III, art. 7 din legea 319). Acest lucru inseamna ca angajatorul este obligat prin lege sa aiba nu numai un Contract de Prestari Servicii Psihologice, ci si un Contract Medical. Cele doua contracte, cel psihologic si cel medical sunt absolut independente, in sensul ca pentru incheierea acestora cei doi specialisti, absolventi ai unor facultati diferite, nu trebuie nici macar sa se cunoasca. Conform legii ei nu se pot asocia, decat in cadrul aceleiasi categorii profesionale (psiholog cu psiholog sau medic cu medic). Este lesne de inteles de ce nu exista date legale care sa fundamenteze asa-zisul “Contract de Colaborare” intre psiholog si medic(-i). De aceea, avizele psihologice se dau pe baza Contractului de Prestari Servicii Psihologice.
Toti psihologii aprobati de Colegiul Psihologilor din Romania si care au cabinet in domeniul de competenta, inregistrat legal, au drepturi egale in exercitarea si valorificarea profesiei. Nu sunt justificate unele expresii pe care le-am auzit vehiculandu-se din partea anumitor medici, de genul: “Am psihologul meu.” A spune cuiva ca ar fi indicat sa consulte si un alt specialist arata doar faptul ca tu nu ai competentele necesare pentru a-l evalua din acel punct de vedere si cu atat mai putin pentru a evalua care psiholog e mai mult sau mai putin competent din punct de vedere profesional, pentru a directiona apoi intreaga ta clientele inspre acea persoana. Anumiti termeni legali care descriu aceste practici sunt: trafic de influenta, discriminare pe piata muncii iar pe restul va las pe Dvs. sa ii deduceti. (surse: LEGEA 319/14.07.2006; NORMELE DE APLICARE A LEGII 319/2006)
Autor: Lazar Maria-Ioana, psiholog