FORMAREA IMAGINII DE SINE SI ROLUL EI IN VIATA COTIDIANA
Una din cele mai mari aventuri ale vietii noastre este cunoasterea de sine. Este o adevarata tragedie faptul ca unii oameni isi petrec intreaga viata fara a avea o tinta precisa, impotmolindu-se in frustrari, pentru ca nu stiu nimic despre ei insisi sau despre felul in care ar trebui sa abordeze problemele, multe dintre acestea fiind create chiar de mediul in care traiesc.
Fara indoiala, imaginea personala are o putere atat de mare incat impactul ei este coplesitor asupra destinului ca fiinta umana, ea putand influenta atat reusita, cat si esecul.
Exista unii oameni care isi accentueaza aspectele negative si nu reusesc niciodata sa se implineasca, sa-si puna in valoare calitatile de care dispun si sa-si foloseasca intregul potential uman.
Imaginea personala este reala, chiar daca nu o putem atinge, simti sau vedea. Esecul si succesul sunt la fel de reale.
Imaginea personala este propria noastra parere despre ce fel de persoana suntem. Este rezultatul experientelor trecute, reusitelor sau esecurilor, umilintelor sau triumfurilor si poarta amprenta modului in care am fost tratati de ceilalti, mai ales in primii ani ai copilariei. Aceasta imagine odata formata noi o socotim corecta. Dar ea poate fi falsa - si in multe cazuri ea chiar este falsa - dar important este faptul ca noi ne comportam ca si cum ar fi adevarat. Teoretic ea este adevarata.
Asta inseamna ca imaginea de sine, cea a unei fiinte pline de slabiciune, a unei victime, careia i se intampla tot felul de lucruri este cea adevarata.
Viata noastra se desfasoara ca si cum imaginea ar fi adevarata. Dar, oare, este ? Imaginea personala se poate schimba, este nevoia de o alta perspectiva.
Imaginea personala, putem spune, sta la temelia intregii noastre personalitati. in raport cu ea, experientele noastre tind sa se adevereasca si sa intareasca propria imagine, ducand astfel la un cer vicios. Toate actiunile si sentimentele noastre sunt in concordanta cu imaginea noastra personala. Ne vom comporta asa cum credem ca suntem. Pur si simplu nu putem actiona astfel, indiferent de cata vointa am da dovada. Cel care se socoteste un "ratat" va face in asa fel incat sa rateze, oricat de mult s-ar stradui sa cunoasca succesul si oricate sanse iar iesi in cale. Cel care se socoteste "ghinionist" va face in asa fel incat sa demonstreze ca este intr-adevar victima "ghinionului".
Un agent de vanzari care se socoteste un incapabil isi va incepe prezentarea cu atitudine descurajata. Aproape ca-si va cere scuze, invitand pur si simplu sa fie refuzat. El va trezi neincrederea potentialului cumparator si astfel va avea "dovada" ca imaginea sa personala este cea corecta, este un tip antipatic, net inferior si un ratat.
Liceana care se socoteste urata si neatragatoare va gasi o cale sa demonstreze ca imaginea sa personala este corecta. Daca un baiat ii spune ca este draguta, ea se va gandi la alunita de pe fata. Daca i se va spune ca are ochi frumosi, automat isi va zice in gand ca are nasul prea lung. Atitudinea sa defensiva ii va alunga, in cele din urma, pe toti potentialii admiratori, si astfel ea va avea confirmarea faptului ca felul in care se percepe, ca fiind urata, reprezinta adevarul. Din cauza asa zisului " adevar obiectiv", o persoana isi da seama rareori ca problema consta in evaluarea de sine.
Ne dam seama ca imaginea de sine poate fi dusmanul sau prietenul nostru, depinde; depinde daca se hraneste din esecurile din trecut pentru a ne submina in prezent, sau daca se hraneste din succesele trecute pentru a ne da curaj sa traim in prezent si sa progresam.
Trebuie sa descoperim secretul convietuirii cu propria persoana si sa nu ne temem de nimic. O imagine personala sanatoasa este cheia convietuirii cu sine. Daca ne percepem realist si ne acordam respectul meritat, acumuland succesele si sentimentele, pastrandu-ne increderea in sine in ciuda esecurilor si iertandu-ne propriile greseli, ajungem intr-adevar sa traim in armonie cu propria persoana. Trebuie sa practicam deprinderea de a ne accepta asa cum suntem, in loc sa ne fortam sa devenim ceea ce nu suntem. Acceptarea de sine ne da incredere, in timp ce incercarea de a tine pasul cu ceilalti duce la o stare de tensiune permanenta.
Pentru ca omul sa fie adaptabil si eficient, el trebuie sa fie format ca atare de timpuriu si ajutat sa-si mentina disponibilitatile pe care le are la cote inalte de functionare. Intr-o lume a cautarilor si eforturilor spre mai bine, referirea la o personalitate cu adevarat eficienta, inceteaza sa mai fie o problema de conjunctura efemera si perisabila, devenind, dimpotriva, una de interes maximal.