FORUM PSIHOLOGIE TULCEA

[voicugeorgiana]

Buna ziua tuturor.
Pentru ca in orasul meu, Tulcea, nu prea exista ,,cultul psihologului,,- folosesc aceasta expresie cu acordul dvs., m-am gandit sa deschid aici o discutie de tip ,,terapie on line,, in care sa puteti sa va scrieti problemele, intrebarile pe care le-ati adresa unui psiholog, dar din diverse motive nu mergeti la un cabinet specializat in acest domeniu.Astept intrebarile dvs., nelamuririle, la care sper din suflet ca va pot raspunde.
Psiholog Voicu Georgiana

[Samora]

Buna ziua,

Ma bucur tare mult ca ati avut aceasta initiativa, mai ales ca am observat ca psihologii care scriu articolele postate nu prea raspund si la intrebari.

Am o problema care ma deranjeaza foarte mult, ma trezesc vorbind de una singura.
Nu se intampla deseori, ci doar atunci cand sunt nemultumita de o reactie a mea. De exemplu, ieri m-am luat de angajata unui oficiu postal pentru ca nu se misca mai repede. Pe urma mi-a parut foarte rau ca am facut asta si m-am trezit pe strada bombanindu-mi reactia (cu voce tare).
Ma deranjeaza pentru ca ma gandesc ca oamenii care ma vad probabil ca-si spun ca sunt nebuna.
Cum sa controlez aceste reactii?
As vrea ca acest monolog sa ramana doar in mintea mea, nu sa-l sustin cu voce tare.
De obicei imi dau seama dupa ce-mi aud vocea ce spune.

Multumesc anticipat pentru raspuns.

[voicugeorgiana]

Buna ziua.
In primul rand as dori sa stiu ce anume va deranjeaza pe dvs. cu adevarat, faptul ca bombaniti cu voce tare, sau reactia dvs.? Intrebarea dvs ,,Cum sa controlez aceste reactii?,, se refera la vorbitul de una singura sau la faptul ca v-ati luat de angajata care nu si-a facut treba pentru care este platita? ( sincer, in ziua de azi se intampla destul de des lucrul acesta si nu sunteti singura care si-a pierdut stapanirea de sine din aceste motive....)
La drept vorbind, daca tinem in noi toate supararile acumulate zi de zi, ne incarcam cu sentimente negative, refulam, iar defularea se poate produce atunci cand nu te astepti, din cu totul alte motive decat cele reale. Faptul ca dvs. a-ti comentat cu voce tare sentimentele pe care le-ati avut este un lucru bun, dar, pentru a nu mai fi nevoita sa vorbiti singura pe strada cu voce tare,si astfel sa nu va priveasca unii oameni ciudat, ar fi indicat sa aveti posibilitatea sa povestiti toate intamplarile care va deranjeaza unei anumite persoane- o prietena, partenerul dvs de viata, mama, etc., persoana pe care stiti ca o gasiti atunci cand este nevoie de ea.In exemplul descris de dvs., atunci cand ati iesit din oficiul postal, puteati pune mana pe telefon sa va sunati amica, partenerul de viata, mama,etc, si sa-i impartasiti ei trairile pe care le aveti in acele momente.

[Mihai]

Doar daca gresim putem sa avem o cunoastere autentica, neimprumutata.

Imi permit sa gresesc, INSA cu o singura conditie... de fiecare data cand gresesc sa fiu constient, si greseala facuta, s-o inteleg, si sa n-o mai repet. Astfel cresc...

Sunt de parere ca daca esti total constient si pur prezent in AICI atunci vei primi ceea ce iti bombane mintea (doar ea iti provoaca toate angoasele) insa vei constienta ca nu esti tu realitatea respectiva... vei privi ceea ce iti trimite mintea ca pe o pelicula de film, si vei lasa sa treaca ..mai departe, toate aceste ganduri. Le privesti, esti doar un spectator, le intelegi, si treci mai departe..

Eu consider ca puterea este la tine, izvorul e in tine, permite-ti sa-l descoperi. Data viitoare cand mai bombani de una singura... fa o pauza BRUSCA, opreste-te BRUSC! si vezi ce se intampla, priveste gandurile, NU le infrunta... si vezi ce se intampla... stai cu tine, si cu ele...

In situatii ulterioare, fa acelasi lucru, (stop-brusc!) si apoi dupa ce ai vizualizat tot ceea ce ti-a proiectat mintea, apeleaza o persoana apropiata, si vezi cum va decurge acuma conversatia. Vei fi uimita!

[Samora]

Multumesc mult pentru raspunsuri.

Imi faceam griji ca reactia mea (bombanitul cu voce tare, in lipsa unui interlocutor) s-ar putea sa fie ciudata. Dar, inteleg ca nu este anormal sa mai ai si astfel de "iesiri". Oricum, mi se pare o idee foarte buna sa sun pe cineva apropiat si sa-mi vars "naduful". Totusi, imi dau seama ca bomban dupa ce am facut-o.
A ma opri si a-mi observa gandurile mi se pare deja prea mult, pentru ca in mintea mea se da o batalie in care-mi spun ca as fi putut face altfel. Sunt oarecum critica cu mine.

De fapt, apostrofarea acelei angajate a fost putin deplasata si asta a fost motivul pentru care bambaneam si regretam ce am facut.
Deplasata in primul rand temporal.
In acea zi ma aflasem de doua ori in fata ghiseului cu pricina. Prima oara, angajata si-a rezolvat propriile treburi si m-a lasat cam 10 minute sa o privesc, dupa care m-a intrebat ce doresc. I-am spus ce voiam si mi-a raspuns ca daca nu am actul de identitate la mine nu poate sa ma ajute.
Am respirat adanc si am plecat spre casa fara sa-i spun nimic. M-am intors dupa o jumatate de ora, iar un domn in fata mea se plangea de cat a asteptat. M-am indreptat spre ghiseu si am apostrofat-o ca in loc sa se ocupe de clienti ea pierde timpul. Insa, in momentul acela, ea chiar se ocupa de un client care-i daduse mai multe pachete si i-a luat ceva timp sa finalizeze.
Asadar, cred ca am avut motive sa ma bomban. Nu prea sunt de acord ca o fac cu voce tare si fara un interlocutor.

M-ati ajutat sa-mi lamuresc anumite lucruri. Multumesc.

[voicugeorgiana]

Autocritica este buna, constructiva, iti permite sa te autoperfectionezi...pana la un anumit punct, ideal este bine sa pastrati un echilibru, sa nu ajungeti la o autocritica prea ridicata.
Spuneti ca realizati ca bombaniti dupa ce ati facut asta, asa ca, atunci cand aveti un conflict, nu mai asteptati sa ajungeti la bombanit, puneti repede mana pe telefon si sunati!
Sanatate si iubire va doresc.
Voicu Georgiana