Cat de des te gandesti la clipa prezenta si la ce are ea de oferit? Ti se intampla des sa fii constient de prezenta ta efemera in acest spatiu? Da, probabil ca sunt intrebari cu care nu-ti pierzi prea mult timp. Dar oare ar trebui sa o facem?
Sam Harris este unul dintre filozofii si neurocercetatorii care isi bat capul cu astfel de subiecte. Acesta abordeaza idei ca: importanta clipei prezente, a inevitabilitatii mortii si a modului paradoxal in care percepem viata, ca si cum ea ar fi vesnica. Sam Harris incearca sa ne atraga atentia asupra faptului cum, in timpul vietii ne straduim constant sa nu ne gandim la moarte, atat a noastra, cat si cea a apropiatilor nostri si cum, desi in fiecare moment al vietii noastre putem fi deturnati de la cursul obisnuit si normal al acesteia si putem fi la doar o clipa distanta de un telefon sau o vizita la doctor, ce ne-ar reaminti de existenta noastra temporara sau a cuiva drag, uitam cu usurinta de prezent si de ceea ce el deja ne ofera.
Acesta incearca sa sublinieze si faptul ca, atunci cand oamenii sunt pusi in astfel de situatii, in fata mortii cuiva apropiat sau a viitoarei propriei morti, perspectiva lor asupra vietii se schimba. Ei constientizeaza ca si-au irosit o mare parte din timp cu activitati pe care nu si le doreau sau nu le faceau placere si ca le-a pasat si au investit in activitati si lucruri care, de fapt, nu erau importante. Regreta ca atentia si timpul lor au fost captate de griji minore si adesea inutile.
De fapt, ei constientizeaza ca ne comportam paradoxal. Desi, stim ca va veni ziua in care fie noi vom muri, fie cei de langa noi, noi continuam sa ne comportam si sa facem alegeri ca si cum am trai vesnic. O mare parte din noi ne petrecem majoritatea timpului facand activitati care nu ne plac, consumandu-l cu certuri conjugale sau alte conflicte, petrecandu-l in compania unor oameni pe care nu-i placem si nu-i valorizam, uitandu-ne la filme sau emisiuni proaste etc. Toate aceste activitati ar avea sens doar dintr-o perspectiva a unui timp infinit de care dispunem.
Luand in calcul ca nimeni nu are certitudinea ca va mai fi altceva in afara de aceasta viata pe care a primit-o, ar trebui sa ne straduim sa profitam cat mai mult de aceasta viata si sa incercam sa maximizam fiecare clipa. Sincer, viata chiar nu are atat de multe zile, incat sa ne permitem sa irosim din ele.
Ideea de baza pe care Sam Harris incearca sa o transmita este ca e nevoie de o schimbare de atitudine. Viata trebuie traita cu o alta atitudine, o atitudine ce implica trairea momentului prezent. Clipa prezenta este singura palpabila, care exista concret “acum”. Trecutul reprezinta doar amintiri, ganduri legate de ceea ce s-a intamplat si care apar in prezent si, de asemenea, viitorul este compus doar din ganduri care apar in prezent despre ceea ce anticipam ca va fi. Adevarul este ca ceea ce avem cu adevarat este doar clipa prezenta.
Odata inteles acest adevar, el poate fi unul dintre cele mai eliberatoare adevaruri despre mintea umana. Intelegerea acestui adevar este conditia obligatorie pentru a putea fi fericiti in aceasta lume.
Din pacate, traim uitand acest adevar si esuand in a ne conecta la clipa prezenta. Ne regasim traind fie in trecut, fie intr-un viitor pe care il speram si pe care il pictam fericit, insa care, de fapt, nu va sosi niciodata.
Astfel, uitam sa ne bucuram de ceea ce este real in prezent si de ce ne putem bucura deja.
Schimbarea atitudinii fata de clipa de fata este cheia catre fericire, caci aceasta este unica certitudine pe care o avem. Modalitatea prin care putem sa ne bucuram de clipa prezenta este constientizarea. A fi constient de ceea ce iti ofera clipa prezenta, inseamna sa fii constient ca si viata ta se va sfarsi la un moment dat si ca ar fi bine sa incerci sa te axezi pe certitudinile pe care aceasta ti le ofera. Ca sa reusesti acest lucru trebuie sa nu te pierzi constant in ganduri despre ce tocmai ai facut sau ar fi trebuit sa faci, in ganduri despre sansele pe care le meritai sau le-ai ratat, sa nu astepti ca ceilati sa taca ca tu sa poti spune ce ai in minte, sa te gandesti mereu unde ai vrea sa fii si nu unde deja esti etc. Toate acestea presupun sa inveti sa stapanesti acea voce interioara plina de ruminatii, pentru ca atata timp cat tu esti pierdut in propriile ganduri, vei rata clipa prezenta. Felul in care noi conversam cu noi insine si gestionam acea voce interioara poate deschide sau nu usa pentru tristete, neincredere, anxietate, furie etc.
Asadar, fii constient de ce iti ofera fiecare clipa si invata sa te bucuri de ea. Refuza in a te mai lasa pierdut in propriile ganduri si incepe o noua conversatie cu tine, bazata pe o atitudine constienta si recunoscatoare.
Articol realizat de Gabriela Voicu, psiholog
Cabinet de psihologie - Voicu Ana Gabriela