(Re)Gandeste pozitiv!

[Monica Turturica]

"Ce faci cand muzica e prea tare in departamentul PESIMISM?"
Literatura de specialitate, si nu numai, indeamna frecvent si iritant la „gandire pozitiva”. Numerosi oameni dezorientati, nestiind cum sa-si administreze tristea, esecurile, fricile, se agata de acest dicton al „gandirii pozitive” si al „legii atractiei”. Aceasta din urma asigura faptul ca o intampinare pozitiva a vietii ar atrage dupa sine evenimente de viata pozitive. Abordarea induce usor in eroare, deoarece evenimentele in sine nu se schimba, ci tu, prin atitudinea ta, mai responsabila, mai hotarata, mai plina de iubire si intelegere, ajungi sa le abordezi diferit.

Practica exagerata a repetarii afirmatiilor pozitive poate deveni periculoasa daca intre aceasta gandire pozitiva afisata la exterior si trairile interioare nu exista dulcea armonie. Trebuie sa facem o diferenta clara intre a repeta obsesiv si inonstient formule „magice” precum: „sunt calm, sunt linistit” si a cauta in mod activ si constient in situatiile de viata, noi perspective mai optimiste si intelesuri mai adanci.

S-avem taria de-a fi slabi!
Suntem adesea controlati de teama, de esec, de tristete, pentru ca nu ne acceptam si nu ne intelegem. Aceste trairi s-au cuibarit atat de adanc in noi incat ajung sa ne defineasca. Cu toate acestea nimic nu trebuie smuls, indepartat fara noima.
Nu suntem toti unici, subiectivi si imperfecti? Tot ce putem face este sa avem curajul de a fi imperfecti, sa descoperim de unde vine tristetea, dorinta de control, frica, agresivitatea si toate celelalte care ne fac rau atat noua, cat si celor de langa noi, fie ei cunoscuti sau simpli straini; sa le intelegem si mai ales sa ne intelegem.

„Caracterul tau este destinul tau.” Heraclit
Oricum ar fi acele caracteristici care te incurca in viata ta, ele trebuie cercetate cu dragoste si intelegere, cu constiinta clara ca ele nu sunt imuabile. Ele se formeaza in primii ani de viata ca modalitate de adaptare, ca mijloc de afirmare sau ca mod de aparare, intr-un copil vietuind deopotriva un foarte bun observator si un foarte prost interpret. Tocmai datorita aceastei persistente in timp a caracteristicilor care par a ne defini, ele ne apar de multe ori ca statornice si imposibil de schimbat.

Daca insa ne vom deschide mai mult spre noi insine si in egala masura spre cel de langa noi, daca vom privi direct spre neputintele noastre si vom aduce asupra lor lumina intelegerii, atunci vom curge liberi cu viata, fara temeri, angoase, incordari.
Intorcandu-ne la copilul de atunci, iubindu-l si intelegandu-l putem face reale schimbari in noi si cu noi. Astfel ajungem sa ne regandim, sa ne reinventam, nu doar sa aplicam un plasture peste puroiul din interior, nu doar sa gandim pozitiv si atat, ci sa ne RE-GANDIM POZITIV.

Articol realizat de Monica Elena Turturica, psiholog
Cabinet Individual de Psihologie - Turturica Monica Elena