Nimic rau pana aici, mai ales ca studiile arata ca persoanele cu un stil cognitiv negativ testeaza mai corect realitatea. Problema apare cand, din cauza negativismului exagerat, evitam sa luam parte la spectacolul vietii, din participant direct, care isi asuma atat succesul cat si esecul, ne transformam in spectator asezat in ultimele randuri.
Nu este un spectator care priveste linistit, ci unul care se sperie de fiecare scena noua, pana ajunge sa-i fie frica si de propria umbra. Acest tip de gandire, distructiv pentru ca nu-si propune si un rol in remedierea situatiei, este asociat cu emotii negative: frica, tristete, durere, manie.
Centrarea pe negativ ne da impresia ca detinem controlul: “daca gandesc negativ nu mai sunt surprins/-a daca lucrurile iau turnura asteptata”, o iluzie de care ne bucuram pana cand lucrurile chiar se intampla asa cum ne-am asteptat. Cu toate astea, de fiecare data suntem surprinsi, pentru ca dincolo de aceasta anticipare exista dorinta ca lucrurile sa decurga bine, ci nu conform asteptarilor noastre pesimiste. Elementul care lipseste din aceasta ecuatie este cel in care am actiona constructiv pentru a preintimpina efectul anticipat.
De exemplu: “In mod sigur o sa pic examenul!”
Gandul ca voi avea parte de un esec ma blocheaza si sunt dezamagit/-a cu mult inainte de a intra in sala de examen, sau poate nici nu ma prezint, asa ca rezultatul va fi cel anticipat. As fi vrut totusi ca evenimentele sa se deruleze in favorabil, dar nu am facut nimic in acest sens.
Daca evenimentele conduc la satisfacerea dorintei, adica obtinerea unui rezultat pozitiv, atribuim aceasta consecinta faptului ca am pus raul inaintea binelui, ci nu elementelor reale care au avut un rol determinant. Astfel, se creeaza un cerc vicios: “Daca ma dau in carusel o sa mi se faca rau, asa ca evit sa ma dau in carusel ca sa nu mi se faca rau. In concluzie, nu mi s-a facut rau pentru ca nu m-am dat in carusel.” La un etaj superior vom avea: “este bine sa pun raul inaintea binelui pentru ca astfel ma voi proteja.”
Poate ca nu este nicio problema daca nu ma dau in carusel, dar acest tip de gandire tinde sa se propage si asupra altor situatii. Creierul nostru pentru a fi eficient cu un consum cat mai mic de energie foloseste scurtaturile, o informatie procesata si etichetata intr-un anumit fel este depozitata intr-un loc dedicat – o categorie, unde va fi accesata ori de cate ori este nevoie, in baza unor similaritati.
Daca evitarea a fost codata ca avand un rol benefic pentru organism, va raspunde si in alte situatii interpretate ca fiind periculoase tot cu evitare.
Desi avem impresia ca detinem controlul, pentru ca ne-am ascuns sub un glob de sticla, calitatea vietii noastre sufera semnificativ, fiindca emotiile si sentimentele pozitive de genul: bucurie, placere, calm, liniste sufleteasca, iubire, vin doar insotite de o gandire constructiva, prin care ne permitem sa experimentam, sa ne confruntam cu temerile noastre si sa apreciem rezultatele actiunilor noastre.
Articol realizat de Gabriela Diaconescu, psiholog
