Negativismul si scenariul de viata

[Gabriela]

Nu este deloc usor sa te desparti de sistemul de gandire pe care l-ai folosit o viata intreaga. Daca modul tau de a face fata dificultatilor vietii a fost sa-ti spui ca oricum nu te asteptai sa se intample ceva bun, in mod sigur nu ai fost surprins ca lucrurile s-au derulat conform asteptarilor tale. Doar era scenariul tau si bineinteles ca ai luat in calcul toate detaliile in asa fel incat sa se intample doar ceea ce anticipasei.
Se pare ca avem obiceiul sa nu ne abatem de la scenariul vietii, ni-l structuram in primii ani de viata dupa care suntem foarte atenti ca etapele sa se deruleze exact asa cum ne-am imaginat.

Ne asumam rolul si intram in pielea personajului care raspunde reperelor primite de la persoanele de referinta, dar si din propriile experiente. De exemplu, daca un baietel este constant certat, spunandu-i-se ca e rau, in cele din urma va intra in joc, iar “rautatea” va deveni una dintre trasaturile care-l caracterizeaza. Probabil ca daca ar trebui sa joace intr-o piesa de teatru si ar avea posibilitatea sa aleaga personajul, va opta pentru cel negativ, pentru a se conforma tiparului deja existent in mintea sa. Ulterior, nici macar nu-si va mai pune intrabari daca exista si alte variante, sau ce a insemnat rau pentru cei care l-au “alintat” asa. El si-a construit propria imagine si toate dojenile nu fac acum decat sa intareasca ceea ce crede despre sine. Isi justifica actiunile prin “asa sunt eu” si nu trebuie sa argumenteze prea mult, pentru ca feedback-ul l-a primit candva demult.

Daca ni s-a tot repetat ca nu suntem buni de nimic, vom avea tendinta sa negam din start posibilitatea de a iesi din anonimat, pentru ca aici ne simtim bine in nimicnicia nostra. Vom evita chiar si sa ne exprimam parerile, etichetandu-le de la inceput ca “bazaconii”. Iar cand cineva indrazneste sa aiba incredere in potentialul nostru, ne straduim sa-i demonstram cat de mult s-a inselat in aprecierile facute.

Asadar, cand apare intrebarea “ce nu-i in ordine cu mine”?
Pentru unele persoane aceasta intrebare s-ar putea sa nu apara niciodata, pentru ca nu constientizeaza ca au inclinatia sa repete aceleasi greseli si sa se conformeaza unui pattern. De obicei, dau vina pe conjunctura, pe soarta, pe stele…
Din fericire exista si persoane care reusesc sa identifice modelul si sa realizeze ca acesta apare destul de des in viata lor si consecintele sunt evident dezastruoase. Ele sunt cele care au sansa unei schimbari in bine, pentru ca vor invata cum sa combata convingerile disfunctionale si sa-si ofere dreptul la o viata plina de bucurii.

Articol realizat de Gabriela Diaconescu

---

Alte subiecte postate de Gabriela

Tricotilomania
Adaptarea noului-nascut la viata extrauterina
Performanta este strans legata de remuneratie
Tulburarea obsesivo-compulsiva postpartum
Batranetea si retrospectiva vietii