Fixismele de gandire

[Gabriela]

Studiile arata ca evenimentele si experientele noastre sunt catalogate in functie de modul in care am fost invatati sa le interpretam in copilarie. Perceptia noastra despre viata s-a format in urma interactiunii directe cu mediul inconjurator, dar si in urma mesajelor receptionate de la persoanele de referinta, pe parcursul dezvoltarii nostre. Din nefericire, multe dintre aceste mesaje ne limiteaza libertatea de a alege si, totodata, diminueaza numarul variantelor pe care suntem dispusi sa le luam in considerare.
Daca o experienta a fost marcata la un moment dat cu o eticheta de tipul “negativ” sau “nu mai incerca”, chiar daca anumiti vectorii ai acesteia s-ar schimba si ar exista posibilitatea ca ea sa devina ceva constructiv, tendinta va fi de a nu o repeta. Astfel, flexibilitatea noastra se micsoreaza o data cu trecerea timpului si ajungem sa traim intr-un glob de sticla, spunandu-ne ca acesta este “destinul” nostru.

De fapt, functionam in virtutea principiului de a consuma cat mai putina energie, aceasta fiind relocata spre realizarea mai multor activitati de rutina pentru care exista deja un raspuns invatat. Explicatia acestui act nu este complicata: creierul interpreteaza informatiile primite cu ajutorul receptorilor in modul cel mai simplu si mai eficient posibil, se duce direct la eticheta prin care a marcat un anumit proces.

Multe din actiunile noastre se petrec fara sa ne mai gandim daca ar exista si alte variante. De exemplu, daca in 9 cazuri din 10 punem cheile casei intr-un anumit loc dupa ce am descuiat usa, a zecea oara, daca le-am schimbat locul, vom fi disperati ca nu le gasim sau ca le-a luat cineva, desi ele s-ar putea sa fie in geanta sau in buzunar, puse acolo tot de noi. Sa nu mai vorbim de cazurile cand cautam ochelarii, desi ei se sprijina pe nasul nostru. Sau, hai sa ne gandim cum am reactiona dimineata daca ne-am duce in locul in care ne parcam de obicei masina si am constata ca nu se afla acolo. Probabil ca am uita sa respiram pentru cateva secunde iar primul gand ar fi ca a fost furata, ignorand faptul ca locul de parcare fusese ocupat de o alta masina cu o seara inainte. Si exemplele ar putea continua.

O astfel de procesare a informatiilor inseamna pentru creier economie de timp si de energie si se bazeaza pe experientele din trecut, dar si pe alte surse de informatie, cele care sunt reprezentative pentru reperele pe care ni le-am format de-a lungul timpului.

Cum putem sa blocam aceste “fixisme” de gandire? Hai sa vedem de cate ori in viata ne-am spus ca “drumul cel mai scurt este cel pe care-l cunosti cel mai bine”. Oare cum s-a format aceasta convingere si de ce de fiecare data o aplicam spunandu-ne ca este cea mai buna varianta? In mod sigur o persoana de referinta ne-a repetat-o cand am “indraznit” sa incercam si altceva. In timp am internalizat-o si ne-am asumat-o. Acum deja face parte din schemele noastre de gandire.

De ce sa incercam un “drum” nou? Raspunsul este de la sine inteles, pentru a iesi din tiparele de gandire si pentru a ne permite de fiecare data sa adaugam optiuni diverse. Doar astfel vom pastra flexibilitatea perceptiei asupra lumii si o vom vedea cu proprii ochi si prin prisma experientelor noastre. Bombardarea creierului cu lucruri noi, pe care nu le-a mai intalnit, il ajuta sa vina cu raspunsuri diferite si mult mai adaptate pentru fiecare situatie noua.

Articol realizat de Gabriela Diaconescu, psiholog

---

Alte subiecte postate de Gabriela

Managementul furiei
Studiile muzicale incetinesc procesul deteriorarii cognitive
Ortorexia, obsesia pentru mancare sanatoasa
Poate fi intarziata pubertatea precoce?
Frica, o emotie care se poate citi usor?