"Desi era abia ora 11 AM, mirosul greu de tutun si alcool care venea dinspre barbatul care cobora cu mine in lift mi-a trezit o stare de neliniste. Abia asteptam sa se opreasca liftul si sa ma indepartez cat mai repede de acea persoana. Nu stiu ce m-a speriat atat de tare pentru ca nu a facut niciun gest amenintator. Cu toate astea nu pot sa scap de aceasta amintire si de teama care se amplifica pe zi ce trece. In ultima vreme, orice apropiere de un barbat imi provoaca o spaima pe care nu stiu cum sa o controlez, asa ca evitarea este singura solutia care-mi ofera o oarecare siguranta."
Intregul proces de supravietuire care se declanseaza in confruntarea cu un pericol este construit pe sintagma “lupta sau fugi”. Alegem sa fugim cand, intr-o evaluare a resurselor pe care le avem la indemana, constatam ca celalalt detine mai multe resurse.
Cu toate ca nu se vorbeste foarte mult despre ea, intre aceste doua reactii intalnim “incremenirea”, o folosim mai ales in copilarie cand fuga nu prea ne ajuta si nici pentru lupta nu suntem pregatiti fizic, dar apare si de cate ori suntem surprinsi si nu stim ce sa facem.
Incremenirea are un impact puternic asupra organismului pentru ca nu-i da acestuia sansa de a se apara impotriva factorilor stresori. Cand acest factor de incremenire persista o perioada mai lunga de timp, tensiunea acumulata nu se descarca si, astfel, din cauza solicitarilor prea mari, in timp, apar tulburarile emotionale care conduc spre aparitia comportamentelor disfunctionale.
Un astfel de comportament este cel lansat de androphobia, aceasta este definta ca frica irationala de barbati.
Simptomele asociate androphobiei sunt: stare de panica in apropierea barbatilor, teroare, puls accelerat, respiratie accelerata, tremuraturi, transpiratie excesiva, ameteala, gura uscata, anxietate. Pentru a controla aceste simptome, persoana androphoba recurge la strategii prin care sa evite apropierea de barbati.
Din cauza acestor simptome androphobia este clasificata ca fiind o fobie care afecteaza ritmul normal al vietii, fiind aproape imposibila derularea activitatilor zilnice in cadrul comportamentului de evitare a interactiunii cu barbatii.
In androphobie, persoanele experientieaza un atac de panica cand se afla in prezenta unui barbat, mai ales daca impart aceeasi incapere pentru o perioda scurta de timp, sau daca aud voci de barbati in apropiere. Intr-o faza accentuata a fobiei, chiar si privitul unor fotografii ale unor barbatii poate declansa simptome invalidante.
Studiile realizate pana acum au scos in evidenta legatura intre un eveniment traumatizant, care s-a intamplat in trecutul persoanei, a carei amintire a fost impinsa in uitare, si evenimentul declansator al reactiei “fugi”.
Uitarea voluntara a unor amintiri neplacute, care creaza conflicte psihice, are efecte benefice, pe moment, pentru ca ofera persoanei posibilitatea de a functiona normal. Insa, in uitarea voluntara, aceste amintiri nu raman acolo definitiv, ci pot sa reapara involuntar in diverse circumstante si sub diverse forme care, in final, conduc la un comportament disfunctional.
In general, exista un trigger (declansator) care permite inconstientului sa elibereze o parte din amintirea neplacuta.
Intr-o cercetare realizata de psihologul John Gabrieli, profesor in cadrul Universitatii Standford din Oregon, este mentionat faptul ca in creierul uman exista un mecanism biologic care ajuta la blocarea amintirilor nedorite.
Psihologul John Gabrieli spune ca: “oamenii sunt capabili sa blocheze in mod repetat amintiri pe care nu vor sa si le reaminteasca, ajungand in final de a nu mai putea sa si le reaminteasca, chiar daca vor”.
Astfel, se demonstreaza ca exista o baza neurologica pentru uitarea voluntara si este o abilitate strict umana care tine de controlul comportamentului. De asemenea, cercetarile au aratat ca, in timpul controlului amintirilor nedorite, are loc o crestere a activitatii in cortexul frontal (acea parte a creierului responsabila cu reprimarea amintirilor) si o reducere a activitatii hipocampului (partea responsabila de reamintire). Cu cat cortexul frontal este mai activ, cu atat suprimarea se petrece mai bine.
Suprimarea amintirilor are insa un efect toxic, spune psihologul John Gabrieli, raportandu-se la ideea freudiana ca aceste amintiri, desi suprimate, zac acolo undeva, si consecintele se vad in termeni de atitudini si comportament social.
Bazandu-se pe o contradictie intalnita in natura umana, si anume, daca unei persoane i se spune sa nu se gandeasca la un elefant roz, reactia imediata va fi sa-i fuga gandul la un elefant roz, cercetatorii doresc sa puna la dispozitia specialistilor, care interactioneaza cu persoane care au fost victime ale unui abuz sexual in copilarie, un instrument care sa-i ajute sa readuca in constient acele amintiri care submineaza, din inconstient, comportamentul.
Asocierea cu evenimentul traumatizant se face doar in urma unei analize atente.
Asadar, un factor important in gestionarea fobiei actuale este identificarea sursei care a declansat in timp acest comportament de evitare a barbatilor.