Un numar semnificativ de persoane (5-7% din populatia lumii) sufera de frica de a fi prinse intr-un spatiu ingust din care sa nu poata iesi. Claustrofobia este un termen alcatuit din cuvantul latinesc “claustrum”, care are sensul de spatiu inchis, si cuvantul grecesc “phobos”, cu sensul de frica. In DSM-IV este clasificata ca fobie specifica de tip situational.
Claustrofobia se manifesta prin doua tipuri de semne: frica de captivitate si frica de sufocare. Deseori, persoana claustrofoba sufera atacuri de panica daca se afla in: lift, incaperi mici fara ferestre, locuri aglomerate, incaperi inchise cu cheia, metrou, tunele etc.
Ce anume declanseaza aceste frici?
In niciun caz locurile in sine, ci scenariile, care au darul de a deforma realitatea intr-un mod infricosator, pe care aceste persoane le creeaza in mintea lor. Gandurile care se nasc in mintea unei persoane claustrofobe sunt in general catastrofice, de tipul: “daca se opreste liftul intre etaje, in mod sigur voi muri, pentru ca voi avea un infarct iar doctorul nu va putea ajunge la mine”, “daca se formeaza o ambuscada, pana ajung afara, ceilati vor calca peste mine”, “daca se intampla ceva, din cauza ca nu exista nicio fereastra, o sa ma sufoc” etc.
Claustrofobii relateaza ca atunci cand se afla in aceste locuri au senzatia de sufocare, de lipsa de aer, iar in scurt timp se confrunta cu un atac de panica sever.
Pentru a se proteja, cluastrofobii evita situatiile care ar putea sa le creeze disconfort iar daca totusi sunt nevoiti sa se confrunte cu situatia anxiogena, vor crea strategii care sa le ofere posibilitati de iesire.
Astfel, daca intra intr-un spatiu inchis, se vor uita dupa o cale de iesire; daca sofeaza, vor evita autostrada sau arterele circulate, din cauza aglomeratiei; daca intra intr-o cladire cu mai multe etaje si doresc sa ajunga la un nivel superior, vor evita liftul; daca merg la o petrecere, vor sta in apropierea unei usi; daca fac o calatorie, vor evita zborul cu avionul.
Din cauza ca persoanele claustrofobe sunt nevoite sa gestioneze atat frica de captivitate cat si frica de sufocare, specialistii au demarat un studiu prin care s-a urmarit separarea celor doua frici si investigarea fiecareia in parte. Acest studiu a demonstrat ca simptomele sunt diferite si ca este necesar ca fiecare frica sa fie abordata separat.
Ce favorizeaza instalarea claustrofobiei?
De multe ori claustrofobia apare ca urmare a unor evenimente traumatizante petrecute in copilarie sau in viata de adult.
Daca in copilarie, in timpul unui joc, persoana a fost captiva pentru o perioada de timp intr-un spatiu ingust si s-a temut pentru viata sa, acest incident ar putea sa favorizeze instalarea claustrofobiei, prin asocierea cu alte evenimente care ar putea fi semnificate asemanator, chiar daca in prezent nu exista in plan real un pericol care sa-i afecteze viata.
O alta cauza ar putea fi confruntarea cu o situatie traumatizanta, in viata de adult, pe care nu a reusit sa o gestioneze.
De exemplu, in timpul unui accident rutier, persoana a fost captiva in masina pana la venirea unei echipe de descarcerare care sa-i ofere ajutorul de care avea nevoie. Imposibilitatea de a se descurca singura a creat in mintea acesteia premisele unei realitati fictive in care nu detine controlul si resursele personale nu sunt de ajuns. Captivitatea devine astfel o sursa de anxietate si de convingeri irationale.
Simptomele fiziologice ale claustrofobiei pot include: transpiratie excesiva, senzatie de lesin, greata, puls crescut, tremuraturi, hiper ventilatie, ameteli.
De obicei, claustrofobia are efecte in viata sociala a persoanei din cauza ca aceasta tinde spre evitarea situatiilor anxiogene, ceea ce o va conduce la izolare si depresie (in fazele mai severe).
Desi sunt persoane care invata sa traiasca cu aceasta fobie, este indicat sa se solicite ajutor specializat.