Tatal puritan se afla la antipodul tatalui incestuos. Acest puritanism exacerbat este motivat de aceeasi dorinta incestuoasa. La tatal incestuos exista trecerea la act, la tatal puritan se instaureaza interdictia sau nevoia de inhibitie a actului. In marea majoritate a cazurilor tatal nu se atinge de fiica sa adolescenta. Aceasta raceala si mai ales tacerea care o insoteste au efecte nefaste asupra fiicei sale. Printr-un astfel de comportament tatal ii poate provoca fetei sale adolescenta prima si cea mai mare suferinta din iubire. Cand ea incepe sa devina femeie, cand e mandra ca in sfarsit seamana mamei, un barbat, prin tacerea lui, ii spune ca atributele ei par a fi periculoase. Doua tipuri de reactii ale fetei putem inregistra in acest caz: fie isi pune farmecele in evidenta pentru a seduce si a atrage atentia, fie, dimpotriva, incearca sa refuze diferenta sexuala purtand vesminte suficient de largi pentru a-si acoperi rotunjimile si a-si ascunde, in felul acesta, feminitatea. Asadar, erosul patern, cand se manifesta in mod adecvat este un factor determinant in evolutia unei fete. El ajuta la dezvoltarea unui animus pozitiv, care sustine increderea in sine si spiritul de initiativa. Indiferent ca este absent fizic, absent cu gandul, distant, sau de-a dreptul abuziv, relatia pe care i-o ofera fiicei sale o raneste, iar ea va adopta comportamente reprezentand reactii la suferinta, dar care n-o vor vindeca si nu-i vor oferi posibilitatea sa-si integreze o identitate psihosexuala aducatoare de satisfactii personale in viata de cuplu. (Sursa: Guy Corneau)