Relatia pozitiva tata-fiica vs relatia patogena tata-fiica

[raluca79]

In plan psihologic, relatia pozitiva, iubitoare si protectiva sau forma acceptarii, confirmarii si caldurii emotionale transformatoare a tatalui fata de fiica (inclusiv relatia dintre un barbat care isi asuma rolul patern si o femeie care isi asuma rolul filial) conduce la dezvoltarea, transformarea si unificarea partilor polare ale Egoului unei femei (masculin-feminin), maturizand-o si permitandu-i ulterior sa-si asume maternitatea in raportul egalitar cu un alt barbat (un partener, cel iubit) care, la randul sau, isi asuma si isi dezvolta, in consecinta, rolul patern. E un fel de stafeta care se transmite de la un rol patern pozitiv la un alt rol patern potential, care se activeaza sau „pozitiveaza” de catre un alt barbat, prin intermediul aceleiasi femei (fiica ce integreaza masculinitatea tatalui si pe care o identifica sau o transfera in cea a partenerului, oferindu-i, cel putin teoretic, acestuia oportunitatea asumarii noului rol – paternitatea).

Relatia tata-fiica patogena (de tip incestuos sau de deficit) sau absenta are efecte nefaste asupra asumarii si integrarii feminitatii si cu atat mai mult a maternitatii. Acestea sunt sever stopate, blocate, pervertite sau regresate (infantile), ceea ce are un impact defavorabil, inclusiv la nivel transgenerational.
Nivelul de autoincredere al unei astfel de persoane (ca partenera de cuplu si ca femeie, in general) este scazut, iar capacitatile ei de afirmare sunt blocate, chiar daca potentialul sau intelectual sau energetic este crescut.
Timiditatea, conduitele evitante, ostilitatea nemotivata, dependenta emotionala versus nonimplicare, lipsa de rezonanta afectiva si trairea compensatorie in fantasma, susceptibilitatea si anxietatea de relatie pot fi cateva dintre manifestarile cele mai frecvente, simptomatice pentru o feminitate neintegrata.
Lucrurile se complica „la distanta”, pentru ca, in cazul unei feminitati neintegrate, chiar daca se produce modificarea biologica de rol – respectiv maternitatea, aducand pe lume copii –, din punct de vedere psihologic femeia poate fi inapta sa-si asume corespunzator, matur si hranitor emotional rolul matern, ceea ce creaza efecte patogene in relatia sa de parteneriat si in cea cu proprii sai copii. Istoria relationala ulterioara creste progresiv riscul repetitiilor distructive in raporturile parinti–copii, pentru ca neintegrarea feminitatii, ca si a masculinitatii, prin intermediul Elementelor-Sursa, originare, este greu de compensat spontan prin intermediul unui eventual partener de substitutie, reparator sau terapeutic.
„Mimarea” unei relatii paterno-filiale (ca si cea de tip fratern, incestuos) in context partenerial erotic nu face decat sa agraveze confuziile si deficitele de confirmare mutuala, favorizand anumite deconectari sau dependente afective blocante pentru ambii parteneri. (Acestea sunt „capcane” ale parteneriatului erotic).
Exista si un alt tip de perturbare a relatiei tata-fiica, legat de Excesul de „feminitate” ca urmare a unei coalitii profunde, simbiotice intre mama si fiica, orientata negativ fata de tata, ca urmare a frustrarii emotionale si sexuale a mamei fata de tata.
O relatie parteneriala in care deficitul de oferta masculina antreneaza o receptivitate neconfirmata, nesaturata, neimplinita a femininului, creaza premisele unei coalitii nefiresti intre mama si copiii sai. Daca fiica este mai curand „unificata” cu mama, ea se contamineaza de sentimente de respingere inconstienta si ranchiuna fata de tata, identificandu-se cu mama si opunandu-i-se Eului patern cu toata forta generata de energia unificata a doua roluri identitare de tip feminin.
Excesul de feminin submineaza Eul patern (inclusiv cel masculin), ceea ce in plan psihologic se reflecta in neintegrarea atributelor ce tin de acest rol si accentuarea distructiva ale celor polare de tip feminin si matern cu efecte nefaste asupra relatiei de cuplu.
(de Elena Anghel)

---

Alte subiecte postate de raluca79

Cel mai bun dar pentru copii
Scoala vietii
Intalniri pentru persoane singure
Ganduri irationale in depresie
Fobia sociala