Pedeapsa are rol pozitiv in educarea copilului?

[Gabriela]

“Mi-aduc aminte ca in copilarie o incasam destul de des, uneori intelegeam si nu mai greseam, alteori, desi stiam ca iar voi fi ‘altoita’, satisfactia pe care o aveam cand ma opuneam celor spuse de parintii era atat de mare ca nu mai conta nimic. Acum, am un nazdravan de copil pe care desi il pedepsesc din cand in cand, nimic nu se schimba. De fiecare data cand il iau de la scoala, invatatoarea exasperata imi povesteste ce nazdravanii a mai facut. De multe ori ma gandesc ca parintii mei ar trebui sa se simta razbunati pentru tot ce le-am facut.”

Familia este structurata pe principiul grupului si reprezinta o asociatie intima a membrilor bazata pe cooperare si interactiune directa. Coeziunea din interiorul familiei este data de scopul colectiv urmarit de membrii grupului. Copilul, pe de alta parte, trebuie sa adere nemijlocit la valorile si idealurile familiei, iar abaterea de la acestea, de cele mai multe ori, este penalizata.
In general, pentru a oferi copiilor o educatie care sa coincida cu propriile asteptari, parintii adopta modelul parental mostenit - atat de hulit si dezaprobat in copilarie. Daca au fost victime ale pedepsei corporale, vor perpetua acest model si asupra copiilor lor.
Tendinta in societatea nostra este de a folosi mijloace de control aversiv precum: pedeapsa corporala, ridiculizarea, dojana, sarcasmul, criticile, suprimarea unor privilegii, izolarea.
Pedepsele aplicate copiilor arata si pedepsele primite de parintii cand au fost copii.
Desi societatea noastra incepe sa inteleaga, in cele din urma, ca pedeapsa corporala nu este o solutie pentru penalizarea unor greseli, sunt inca parinti care considera ca bataia este cea mai buna metoda de a-l face pe copil sa se indrepte.
Zicale de genul “bataia e rupta din rai”, “acolo unde da mama creste”, “o palma data la momentul potrivit nu omoara pe nimeni” le ofera acestor parinti garantia si confirmarea ca metoda educationala folosita “din mosi-stramosi” are atributul traditionalitatii.
Pedeapsa verbala – ridiculizarea, sarcasmul, dojana, critica – are marele defect ca afecteaza imaginea de sine a copilului. Copilul va fi descurajat de a mai avea acel comportament, dar nu va intelege unde a gresit si care era comportamentul dorit.
Suprimarea unor privilegii poate fi o pedeapsa cu rezultate benefice daca nu este folosita abuziv pentru a naste resentimente.
Izolarea este utilizata in diverse moduri, uneori are beneficii, alteori aduce prejudicii in plan comportamental pe termen lung.
Daca e aplicata in sensul de a-i interzice copilului sa se joace cu alti copii, poate avea rezultate benefice daca acestuia ii place sa socializeze. Pentru copiii care prefera un cerc restrans de prieteni si care interactioneaza destul de greu, izolarea ii ofera motivatia de a nu se mai stradui.
Daca parintele foloseste aceasta metoda in sensul de izolare afectiva – “nu te mai iubesc pentru ca m-ai suparat”, “nu vreau sa te mai vad…”, “nu mai am nevoie de tine”, “daca m-ai iubi, n-ai face asa ceva”, “tu nu esti copilul meu, cred ca te-a schimbat la maternitate” etc. - pentru copiii cu o sensibilitate crescuta poate reprezenta pierderea afectiunii din partea parintilor, fapt care va conduce la obtinerea comportamentului dorit de parinti, dar si la crearea unei legaturi afective puternice de dependenta.
Ceea ce nu stiu cei mai multi parinti este ca pedeapsa nu ofera alternativa, ci doar interzice un anumit comportament, transformandu-l in fructul interzis.
E util de stiut ca folosirea abuziva a pedepsei poate inlatura comportamentul nedorit la copil, dar nu intareste comportamentul dorit.
Conform principiului cauza-efect, aplicarea unei pedepse va conduce la un raspuns din partea celui care a fost afectat. Daca la prima vedere s-ar putea considera ca efectul a fost cel scontat, ulterior se va constata ca de fapt “obedientul” a dezvoltat strategii de evadare sau de evitare a pedepsei, sau ca, desi nu asta s-a dorit, au aparut reactii emotionale de genul: frica, anxietate, frustrare, manie, resentiment.
Toate aceste consecinte afective favorizeaza instalarea unor stari psihice negative: nesiguranta, ezitare, pierderea increderii in sine.
Daca un parinte recurge totusi la aplicarea unei pedepse, e preferabil sa o faca doar daca acel comportament indezirabil se repeta, desi au fost folosite alte metode constructive de indreptare, dar nu au avut rezultat. Pentru dezvoltarea armonioasa a copilului este indicat sa se evite pedepsirea unor incidente izolate, singulare sau minore.
Orice pedeapsa trebuie explicata pentru a-i oferi copilului posibilitatea sa inteleaga ce nu trebuie sa faca si de ce.
Intre greseala si pedeapsa trebuie sa fie o relatie directa, nu se va aplica o pedeapsa aspra pentru o greseala minora.
Parintele trebuie sa fie un exemplu pentru copil, astfel, nu-l va pe pedepsi pe acesta niciodata pe fondul unui stres cauzat de alti factori care nu au legatura cu fapta blamabila savarsita de copil.
Pedeapsa nu trebuie sa fie insotita de rasplata pentru ca va crea confuzie in gandirea copilului, nu va sti pentru ce a fost pedepsit si pentru ce a fost recompensat.

---

Alte subiecte postate de Gabriela

ESENTIAL PSY cauta operatori de interviu
Asa, nu mai poate sa nege ca ma inseala!
Stresul post-traumatic. Tresar cand aud pasi in spatele meu!
Suntem doar colegi de pat!
Oare eu sunt de vina?