Mai multe studii realizate recent au evidentiat ca ordinea nasterii si sexul sunt predictori puternici pentru sentimentele familiale. Astfel, s-a constatat ca primul si ultimul nascuti sunt mai predispusi de a intemeia o familie decat cei aflati in pozitii intermediare.
Si sexul copilului este un predictor al disponibilitatii pentru intemeierea unei familii prin faptul ca fetele sunt mai protejate decat baietii. Aceeasi protectie o vor solicita si cand vor avea propria familie, iar sotul va avea “obligatia” sa le-o ofere. In timp ce barbatii cauta libertatea cu care au fost obisnuiti, femeile vor sa primeasca protectia, la fel ca in copilarie.
De asemenea, s-a remarcat o mai mare deschidere a celor aflati in pozitii intermediare spre relatii de prietenie, fara angajament, decat spre relatiile familiale. Sunt mai inclinati sa ofere sprijin prietenilor decat membrilor familiei, spre deosebire de primul si ultimul nascuti care ar sari la cel mai mic semn in ajutorul celor apropiati.
In relatiile de cuplu, din cauza sentimentelor mai retinute fata de angajamentele pe termen lung, cei din mijloc sunt mai inclinati spre acte de infidelitate. Daca reusesc sa reziste intr-o relatia romantica pentru o perioada mai lunga, abordarea va fi asemanatoare cu a relatiilor obisnuite de prietenie. Partenerul romantic este tratat cu aceeasi incarcatura afectiva, care poate fi observata si in relatiile interindividuale obisnuite.
Ultimul nascut, insa, va fi mai rebel decat ceilalti frati, pentru ca simte ca nu se afla in centrul atentiei ca, de exemplu, fratele mai mare, care se bucura de un anumit favoritism (cel putin asa este perceput de cel mic). Cand parintii raspund la intrebarea “dar x (fratele mai mare) de ce are voie sa joace fotbal?” cu “pentru ca e mai mare!”, in mintea copilului nu este foarte clar ce inseamna acest lucru. Bineinteles ca, daca nu va primi o explicatie logica, bazata pe argumente, care sa motiveze permisiunile acordate unuia dintre copii, Praslea va interpreta atitudinea parintilor ca fiind favorabila doar celui mare. Si, incetul cu incetul, se naste dorinta de razvratire - “nu esti corect fata de mine, asa ca nici eu nu ma supun regulilor tale”. Cu toate astea, ultimul nascut este singurul dintre frati care nu trebuie sa-si pazeasca spatele pentru a nu fi deposedat de “drepturile castigate”, din cauza unui frate mai mic.
In schimb, primul nascut va fi incarcat cu toate asteptarile pentru asigurarea continuitatii familiei. Ca adult, va exista o presiune pentru intemeierea unei familii si perpetuarea modelului parental. Este, totodata, mostenitorul si pastratorul obiceiurilor de familie. I se incredinteza sarcina de a modera conflictele fratilor si obligatia de a veghea asupra lor.
Se pune destul de multa presiune asupra lui si este oarecum incoltit sa mearga pe un drum pentru care, uneori, nu are niciun fel de deschidere.
Totusi, primul nascut nu se confrunta cu o competitie pentru atragerea afectiunii parintilor si beneficiaza de ea inca de la nastere, lucru care se va pastra si cand se vor naste si ceilalti frati. Este un drept pe care il va acorda la randul sau primului copil.
In concluzie, conform acestor studii, reiese ca fratii aflati in pozitii de mijloc sunt cei mai dezavantajati in privinta sprijinului acordat de parinti, atat emotional cat si financiar.
Asa s-ar putea explica faptul ca tind sa se aventureze mai devreme in relatii romantice de scurta durata, cand nu au inca experienta necesara dezvoltarii unor angajamente incarcate de responsabilitate, spre deosebire de ceilalti frati, si acesta ar putea fi motivul pentru care nu stiu sa manifeste sentimente puternice si rezistente in timp.
Articol realizat de Gabriela Diaconescu