Copilul si prietenii necuvantatori

[Carmen Ionescu]

De foarte multe ori, parintii sunt rugati de catre copii sa le cumpere un animal, sau sa le permita primirea in casa a unuia de pe strada. In general, acestia refuza in gand, considerand ca nu ar fi ceva constructiv. Raspunsul pe care il formuleaza, de cele mai multe ori, este acesta: “Daca o sa fii cuminte, o sa-ti cumparam!”.

Toti copiii din lume sunt stapaniti de o misterioasa atractie fata de animale. Exista fara doar si poate un gen de afinitate inexplicabila aparent, intre copii si caini in special, care depaseste de regula intelegerea adultilor. De aici pot aparea si mici conflicte, care pana la urma se rezolva in defavoarea directa a animalelor si indirecta a prieteniilor acestora, copiii.

In cazul in care consideram ca este bine sa-i alegem un caine copilului nostru, pentru a creste alaturi de el, este bine sa o facem in jurul varstei de 10-12 ani, aceasta in cazul in care cainele nu exista inca de cand s-a nascut copilul, in familia noastra.

Se recomanda acest lucru avand in vedere caracteristicile varstei copilului si faptul ca timpul are pentru animale o alta valoare decat pentru oameni. La aceasta varsta, copilul poate deveni un adevarat partener pentru cainele adoptat si, in acelasi timp, cainele poate deveni, de asemenea, partener pentru copil. Copilul intelege astfel comportamentele animalului si chiar se ocupa de unele aspecte ale ingrijirii lui.

Din partea noastra ca parinti, ar fi bine daca am incerca sa-i orientam putin, atat pe copii cat si pe caini.

Pe copii sa-i invatam:
- cum sa se poarte cu cainii, cum sa le respecte masa, odihna, somnul si cum sa-i ingrijeasca;
- sa nu se lase linsi de caini pe maini sau pe obraz, deoarece acest “semn de prietenie“ este valabil doar intre semenii familiei canine; explicatiile medicale nu vor putea fi intelese, in consecinta nu le-ar acorda importanta;
- sa nu ofere din primul moment aceeasi incredere, ca si cainelui din casa, oricarui semen de-al acestuia intalnit pe strada, deoarece mai sunt si caini inraiti in urma unor experiente triste cu alti copii si, ca urmare, surprizele neplacute nu ar fi excluse.

In privinta cainilor, tovarasi de joaca ai copiilor nostri, sa ne asumam urmatoarele:
- verificarea permanenta a starii de sanatate;
- suprimarea tendintelor de gelozie fata de alti copii aflati in casa (dragostea lui fata de stapan este unica si exclusiva si de aceea ar putea fi tentat sa devina gelos pe ceilalti considerandu-i rivali).
Un lucru foarte important pentru noi ca parinti ar fi sa supraveghem, pe cat posibil, joaca cainelui cu copiii, pana cand vom putea fi siguri ca intre acestia s-a legat o prietenie constructiva.

Prin respectarea acestor conditii minime, primirea unui caine intr-o casa cu copii nu ar mai constitui pentru nimeni un motiv de ingrijorare sau temere, ci o permanenta bucurie pentru toti, deoarece treptat, cainele devine pentru copil un obiect de proiectie si posesiune.

Avand in vedere cele de mai sus, ne-am putea pune intrebarea: ”Cum ar fi daca i-am cumpara un caine pana la varsta de 12 ani?”. Raspunsul, din punct de vedere psihologic, ar putea fi urmatorul: pana la varsta de 3-4 ani, copilul vede in caine numai ceva care reactioneaza, care se misca si il percepe ca ceva placut, moale si caldut. Din acest motiv il trateaza la fel ca pe catelusul de plus, iubindu-l cu pasiune, insa, cateodata, il uita si, in consecinta, il neglijeaza, deoarece practic nu mai are nevoie de el ca si inainte.

Intre 5 si 10 ani, copilul se simte atras de caine datorita faptului ca acesta ii da ocazia sa ii fie un bun tovaras de joaca si in acelasi timp isi cauta pe langa prietenul patruped consolarea cand i se pare ca nu este inteles de cei mari. De exemplu, fata de caine, timidul isi va putea incerca anumite manifestari de autoritate, deoarece prietenul patruped ii va accepta oricand si asemenea manifestari de personalitate. Aceasta deoarece fratii mai mari sau colegii de scoala care au firi dominatoare, nu i-au permis pana atunci acest lucru.

Aceste raspunsuri sunt menite sa ne convinga in legatura cu faptul de a adopta un caine pentru copilul nostru, aproape in totala cunostinta de cauza referitor la efectele psihologice. In plus, prezenta unui patruped in casa va constitui si pentru noi ca parinti un motiv de bucurie, deoarece copiii nostri vor beneficia la virsta copilariei de o “jucarie vie”, la adolescenta de un prieten fidel pana cand, odata cu trecerea timpului acesta va deveni un membru al familiei pe care il vom iubi ca pe toti ceilalti.

Autor: Carmen Ionescu, psiholog principal
Cabinet Individual de Psihologie - Carmen Ionescu

---

Alte subiecte postate de Carmen Ionescu

Comportamentul agresiv in trafic
Intuitia in management
Flagelul dependentei de munca
Cum putem spori eficienta in management
Caracteristicile psihologice ale echipei de lucru eficiente