Lovirea copilului implica multe riscuri chiar daca vine ca o metoda de disciplina in combaterea rasfatului si a obrazniciei. Copiii au nevoie sa inteleaga care-s limitele lor si unde incepe vointa celor din jur. Limitele reprezinta fundatia pentru ca un copil sa se poata controla si sa traiasca armonios intr-o casa si o comunitate. Ele mentin copiii in siguranta, clarifica ceea ce este si ceea ce nu este acceptabil, pun bazele pentru ca acestia sa inteleaga regulile din afara casei, ii invata pe copii sa-si canalizeze impulsurile mai puternice in cuvinte si joaca, intaresc rabdare si controlul de sine.
Limitele includ notiunile de granite si intimitate. Copiii trebuie sa se obisnuiasca cu astfel de limite rezonabile fara sa se simta distrusi, respinsi sau neglijati. Ei au nevoie de dragoste si de disciplina. De disciplina corecta!
Parintii trebuie sa fie amandoi pe aceeasi lungime, o casa cu mesaje mixte va bulversa copilul. Cuplurile de parinti ar trebui sa isi completeze reciproc metoda de disciplinare, nu sa le copieze. Cand unul se retrage, altul preia conducerea. Unu-i mai sever, altu-i mai indulgent. Intr-un echilibru impartit al puterii, astfel de tactici dinamice expun copilul unei varietati mai ample de stiluri si experiente de parenting.
Nu va entuziasmati copilul ca apoi sa-l pedepsiti pentru ca exagereaza. Aveti grija ca pedeapsa sa fie pe masura greselii. Raspunzand cu violenta la bulgarele aruncat de copil, mai mult il va rani si-l va enerva decat ii va insufla simtul responsabilitatii.
Asumati-va intrega responsabilitate pentru starea disciplinara in care se afla casa si copilul. Nu este vina copilului ca nu stabiliti limite adecvate. Nu este vina lui ca folositi un ton ridicat drept instrument de educare. Straduiti-va sa nu pedepsiti pentru ca sunteti frustati, iritati sau ati avut o zi grea. Pedepsiti doar atunci cand aveti un motiv intemeiat.
Fiti consecventi! Aceiasi fapta rea va primi aceiasi reactie disciplinara.
Parintii nu trebuie sa-si puna robe sau sa adopte o atitudine aroganta de putere. Parintii chibzuiti cauta sa-si inteleaga metodele de parenting, sa nu fie obsedati de greselile lor cautand noi posibilitati. Scopul este sa profite din disciplina aplicata evitand pedepsele inutile sau daunatoare.
Parintii gresesc adesea cand considera ca disciplina trebuie sustinuta cu furie si intimidare. Compasiunea ramane asul disciplinar. Pentru copiii mici, vederea reactiilor naturale ale parintilor ii ajuta sa-si dezvolte o constiinta ferma. Limitele si pedepsele clare nu au nevoie de o exprimare furioasa.
Odata ce stabiliti o limita, nu va abateti de la ea, insa manifestati bunatate si empatie. Lasati loc pentru sentimentele firesti ale copilului in legatura cu pedeapsa primita si fata de greseala comisa. Lasati-l sa-si ceara scuze si sa indrepte lucrurile. Lasati-l sa planga!
Disciplina le ofera copiilor posibilitatea sa scoata tot ce-i mai bun din ei. Invatandu-i sa se poarte frumos, ii ajutam de fapt sa-si exprime sentimentele pozitive, empatia si respectul.
Articol realizat de Iulia Pantazi, psiholog
Cabinet individual de psihologie - Iulia Pantazi
..