Nasterea reprezinta pentru majoritatea mamelor o mare bucurie si o implinire a rolului de femeie. Insa, pentru noul-nascut este un soc puternic, dupa cum remarca unii psihanalistii. Astfel, ei fixeaza prima angoasa imediat dupa schimbarea pantecului mamei, cald si primitor, cu mediul perceput ca ostil. Sursa anxietatilor de mai tarziu, atat in stadiul de copil cat si in cel de adult, se gaseste in neplacerea cu care bebelusul interactioneaza pentru prima data cu mediul inconjurator, in angoasa toxica. Aceasta apare ca o consecinta a trecerii de la respiratia interna (prin sangele oxigenat de la mama) la cea autonoma, dar si ca urmare a senzatiilor neplacute declansate de multiplele modificari care au legatura cu adaptarea la viata extrauterina.
Daca, intrauterin, fatul se hranea prin sangele incarcat cu substante hranitoare al mamei, dupa nastere bebelusul invata aproape imediat un proces de hranire complex: suge, inghite si respira in acelasi timp, hrana fiind sintetizata de catre propriul sistem digestiv. Si, bineinteles ca modificarile pe care le suporta intr-un interval de timp scurt nu se opresc aici. Zgomotele din jur, intensitatea luminii, senzatia de foame, disparitia caldurii cu care era obisnuit, mainile care-l ating etc, toate acestea fac de inteles starea de angoasa de la separare.
Daca un parinte ar avea posibilitatea ca pentru cateva minute sa “reintre” in pielea de bebelus, probabil ca ulterior ar avea cu mult mai multa intelegere pentru toate “toanele” noului-nascut.
In tot acest necunoscut, doar vocea mamei este cea care ii suna familiar, in rest tot ambientul securizant a disparut, bebelusul fiind nevoit sa inceapa sa-si construiasca incetul cu incetul harta mentala (harta realitatii subiective). Astazi va scrie un rand, maine o pagina, peste cateva zile un capitol, si tot asa …. Aceasta va cuprinde atat trasaturile de la nastere cat si informatiile pe care le va aduna prin interactiunea cu mediul inconjurator si care vor fi interpretate in functie de valorile etice si morale, credinte, convingeri, experiente etc..
Studiile arata ca noul-nascut nu doar vocea o recunoaste, ci si limba pe care o foloseste mama. Din aceasta cauza adaptarea unui bebelus dat spre adoptie unei familii care foloseste o alta limba este mult mai dificila.
Initial, intre mama si copil exista o uniune aproape totala pentru ca bebelusul poate sa-si satisfaca o mare parte din trebuinte doar cu ajutorul ei. Dar, si mama este atat de absorbita de rolul ei ca de cele mai multe ori nici nu mai asteapta ca acesta sa-si le exprime, ci preintampina orice solicitare care ar putea sa apara, sau nu. Acest comportament al mamei conduce la dezvoltarea narcisismului la copil, practic il invata ca este cel mai important si tot timpul va exista cineva in apropiere care sa raspunda cererilor sale.
Chiar daca bebelusul isi poate permite sa faca asta, pentru ca a fost conditionat de parinte sa aiba acest comportament (fiecare scancet al sau a fost recompensat cu atentie), ramane de vazut cat timp va reusi mama sa sustina acest efort.
Alte competente pe care nou-nascutul le realizeaza in scurt timp si care arata relatia stransa cu mama sunt:
- la 3 zile de la nastere, ii recunoste mirosul;
- la 3 saptamani intinde bratele spre ea cand o vede;
- la 6 saptamani intinde bratele cand ii aude vocea in incaperea alaturata.
Ce mama nu s-ar lasa induiosata de aceste apeluri! )
Articol realizat de Gabriela Diaconescu
..