Schimbarile si ajustarile pe care oamenii le traiesc atunci cand se casatoresc au fost examinate prin diverse studii. Astfel, in 1964 s-a descoperit ca in cuplul de tineri casatoriti au aparut transformari semnificative de tipul dominatiei si autoacceptarii.
De obicei, femeile sunt capabile de mai multe ajustari in cadrul casatoriei. Ele renunta deseori la cariera profesionala pentru a deveni mame si a se ocupa de gospodarie iar aceasta poate avea o mai mica satisfactie in casnicie decat pentru barbati. Sunt mai multe femei decat barbati care raporteaza insatisfactie in casatorie. Casatoria pare sa aiba totusi un efect benefic asupra barbatilor. S-a observat ca barbatii casatoriti au raportat ca sunt mai fericiti in actuala stare decat daca ar fi fost singuri.
Ca in toate relatiile, casatoria nu este statica. Ambii parteneri se dezvolta si se schimba, rezultatul fiind transformarea naturii relatiei. Pentru unele cupluri aceasta transformare este un fapt negativ, desi pentru altii satisfactia maritala este sporita pe tot parcursul vietii. In general, pattern-urile satisfactiei maritale tind sa urmeze o curba in functie de U, inalta in stadiile timpurii si tarzii, scazuta in stadiul mediu.
Principalele schimbari care intervin in relatia de cuplu, cu implicatii serioase in dezvoltarea acestuia sunt:
- egalizarea statutelor sociale sau implicarea masiva a femeii in activitati sociale sau printr-o profesionalizare sau culturalizare a acestora, acest fapt facand ca statutul social al femeii sa se modifice, depasind mitul potrivit caruia femeia trebuie sa stea acasa, sa creasca copii si sa fie o foarte buna gospodina. Femeia intra astfel in competitie cu barbatul, dobandind comportamente de autoafirmare, initiativa sau repercursiuni in planul conduitei de rol sexual-afectiv;
- prelungirea nejustificata a “perioadei de proba” – o situatie destul de actuala, cand doi parteneri care se iubesc ajung sa se obisnuiasca atat de mult unul cu celalalt incat dispare atractivitatea, diversitatea si chiar interesul pentru a continua convietuirea;
- optiunea pentru un stil de viata fara copii, ceea ce largeste uneori nejustificat gradul de libertate al celor doi parteneri, prin lipsa unor responsabilitati majore care sa-i aduca pe parteneri la un numitor comun;
- cresterea stresului intrafamilial, datorat in buna parte situatie de tranzitie prin care trecem si care se rasfrange in neajunsuri materiale, lipsa posibilitatilor de dezvoltare a cuplului;
- gelozia - sentiment care poate aparea pe fondul unei dezvoltari inegale a unuia dintre parteneri sau pe fondul unei complexari , frustrari din partea celuilalt;
- infidelitatea – care poate avea mai multe substraturi si anume: insatisfactii repetate in plan sexual, schimbari de aspect (neglijare, ingrasare, handicap fizic), dorinta de diversitate sexuala, razbunare datorita neglijarii repetate a partenerului etc.
Cabinet Individual de Psihoterapie - Delia Ciobancan