Abuzul asupra copilului

[psychedeli]

Familiile în care apare abuzul copiilor au probleme multiple: sociale, maritale, financiare, ocupaţionale, dificultăţi de comunicare, izolare, acceptarea violenţei domestice şi a pedepselor corporale. Anumite caracteristici cresc incidenţa abuzului: sărăcia, şomajul, părinţi care au fost la rândul lor victime ale abuzului în copilărie, stresul în familie, familiile cu valori mai rigide, focalizate pe pedeapsă.
Abuzul poate fi de mai multe tipuri: fizic, emoţional, neglijarea, abuzul sexual.
Neglijarea fizică este incapacitatea adultului de a asigura cele necesare vieţii copilului: hrană, îmbrăcăminte, adăpost, supraveghere, îngrijire medicală.
Neglijarea emoţională reprezintă imposibilitatea părinţilor de a asigura un mediu securizant psiho-afectiv, favorabil creşterii şi dezvoltării normale a copilului. Angajarea în activităţi socio-profesionale a ambilor părinţi, orele lungi de lucru caracteristice ultimelor decenii au atras atenţia cercetătorilor şi celor interesaţi de politica de ocrotire a familiei şi copilului prin tendinţa de apariţie a neglijării copilului cauzată de lipsa timpului petrecut în familie. Nu numai părinţii suprasolicitaţi profesional îşi neglijează copiii, ci şi cei pentru care timpul acordat copilului se suprapune cu activităţi casnice sau de alt tip. Copilul are nevoie, pentru a fi securizat, de comunicarea reală cu părintele (părintele este atent şi prezent în conversaţia cu copilul), contactul ochi în ochi, atingerea corporală (mângâiere, îmbrăţişare) şi de întărirea comportamentelor pozitive (atenţia la ceea ce face bine copilul în activitatea sa).
Abuzul fizic este definit ca fiind orice injurie neaccidentală asupra copilului; altfel spus, abuzul fizic este provocarea suferinţei la un copil prin forţă fizică.
Abuzul fizic la copil include una sau mai multe din următoarele elemente întâlnite mai frecvent: împingerea, înhăţarea, târâre, aruncare, lovire, sugrumare sau sufocare, ardere, opărire sau atacare în alte moduri, pedepsirea crudă a copilului (de exemplu încuierea afară a copilului în timpul nopţii sau pe vreme rea).
Copilul născut prematur, bolnav, în perioada neonatală, necesitând mai mult decât nivelul obişnuit de îngrijiri este mai probabil să fie maltratat.
Efectele abuzului fizic asupra copiilor are consecinţe ce pot determina răni grave, probleme medicale serioase, handicapuri sau chiar moartea. Semnele abuzului fizic: contuzii, dungi de la curea, oase rupte, tăieturi sau cicatrice, arsuri, păr lipsă, traumatisme sau roşeaţă în jurul organelor genitale, răni sau situaţii medicale care nu au fost tratate corespunzător. Cel mai ades, părintele sau chiar copilul poate explica aceste semne ca fiind „accidente”, fiindu-i greu să spună ce s-a întâmplat sau fiindu-i teamă că va fi pedepsit. Comportamentul copilului abuzat fizic este un semnal de alarmă, mai ales dacă s-a produs o schimbare bruscă în ultimul timp; comportament de evitare şi retragere; temeri exagerate faţă de unele persoane, de a merge acasă, tânjeşte după atenţia celorlalţi, oboseală, lipsa capacităţii de concentrare, plâns, stare de foame (cerşeşte mâncare, fură), absenţe şi întârzieri frecvente la şcoală.
Abuzul emoţional este o altă formă de abuz şi se referă la abuzul verbal, unde copilul este supus injuriilor verbale. De asemenea, în cadrul abuzului emoţional sunt cuprinse ameninţările şi standardele nerealiste fixate de părinţi copiilor, standarde care impietează asupra imaginii de sine.
Abuzul sexual este definit ca orice activitate sexuală între adult şi copil, cu sau fără constrângere. Abuzul sexual cuprinde, după majoritatea autorilor, violul, incestul şi molestarea. Studiile arată că abuzul sexual asupra copiilor este realizat cu mai mare frecvenţă de rude, prieteni de familie, persoane care cunosc copilul, decât de străini, cum s-ar putea crede iniţial. Statisticile indică faptul că fetele sunt mai ades victime ale abuzului, băieţii pot fi şi ei expuşi molestării sexuale, dar incidenţa este mult mai mică.
Violul este definit ca fiind relaţia sexuală fără consimţământul victimei. Violul nu implică neapărat penetrarea şi ruperea himenului. Simplul contact al organelor genitale masculine cu labiile mari este suficient pentru diagnosticul de viol. De asemenea, violul nu presupune ejacularea. Femeile sunt victime ale violului în majoritatea cazurilor (peste 90%).
Incestul este contactul sexual sau molestarea produsă de către o rudă. Cel mai frecvent este între tată (mai ales vitreg) şi fiică, dar poate fi între fraţi, bunic şi nepoată etc. Dinamica familială evidenţiază un tată impulsiv şi consumator de alcool şi o mamă pasivă în conflict cu tatăl şi cu tendinţa de neglijare şi eventual de respingere a fetei.
Molestarea este contactul sexual scurt sau contactul fizic fără consimţământul victimei. Este comisă mai frecvent de bărbaţi şi constă în exhibiţionism, contact genital, oral, sau anal.
Abuzul asupra copilului este nu numai apanajul claselor sociale sărace dar părinţii copiilor abuzaţi, în toate statisticile, tind să fie părinţi cu un grad socio-economic şi educativ slab, de cele mai multe ori şomeri şi trăind din ajutor social. Un număr relativ mic de părinţi abuzivi poate fi caracterizat ca psihotic sau suferind de alte tulburări de personalitate. Un număr important de părinţi abuzivi au fost la rândul lor abuzaţi, maltrataţi, neglijaţi sau molestaţi în copilărie, au foarte puţin sprijin emoţional sau fizic din partea familiei şi prietenilor şi au tendinţa de a cere exagerat de multe de la copil.
Astfel de părinţi se recomandă să beneficieze de psihoterapie şi consiliere, mai ales prin integrarea într-un grup de părinţi cu probleme similare.
Efectele abuzului de toate tipurile asupra copiilor sunt, în primul rând, legate de faptul că aceştia îşi formează o concepţie negativă despre lume şi viaţă, aceasta devenind pentru ei ameninţătoare şi nesigură.
Copiii devin astfel anxioşi, labili emoţional sau defensivi, cu dificultăţi de exprimare şi de control emoţional. Deficienţele de dezvoltare emoţională şi lipsa de încredere pot face dificilă relaţionarea cu persoanele apropiate în cursul vieţii de adult.
Consecinţele abuzului asupra copiilor sunt:
- coşmaruri: retrăirea traumei în timpul somnului poate fi o caracteristică frecventă la persoanele care au suferit diverse abuzuri;
- simptome somatice funcţionale: durerile de cap sau abdominale, vărsăturile, starea de somnolenţă sau de rău; tahicardia, tulburările respiratorii pot fi consecinţe ale stării de anxietate şi depresie cauzată de abuz;
- imagine de sine scăzută: copiii cred că adulţii au întotdeauna dreptate. Ei pot rămâne cu impresia că au fost trataţi astfel din cauză ca au făcut greşeli şi deci au meritat să fie abuzaţi;
- probleme în dezvoltarea emoţională: pe parcursul vieţii, cel ce a suferit un abuz simte că este dificil să îşi exprime emoţiile (indiferent dacă sunt pozitive sau negative) sau să înţeleagă sentimentele altora;
- probleme de relaţionare: o parte dintre ei care au fost abuzaţi tind să devină ei înşişi abuzatori, căutând relaţii cu persoane pe care le pot domina; copiii abuzaţi învaţă să nu aibă încredere în adulţi şi dezvoltă în timp tulburări de relaţionare.

---

Alte subiecte postate de psychedeli

Teama de intimitate
Educatia copiilor - asumare si delegare
Dezvoltarea familiei normale-perspectiva terapiei de familie
Tipuri de femei in familia moderna
Tipuri de barbati in familia moderna