Managementul furiei

[Gabriela]

Managementul furiei este un proces prin care invatam: sa recunostem acele semnale care ne anunta ca incepem sa ne infuriem; sa actionam pentru a ne calma; sa gestionam situatia intr-un mod pozitiv.
Cu totii stim ca reactiile noastre au la baza atat emotii pozitive precum: bucuria, iubirea, curiozitatea, incantarea; cat si emotii negative: furia, frica, tristetea, dezamagirea. Cu toate astea, tindem sa ne centram pe emotiile negative. De cele mai multe ori, in diverse situatii interpretate de noi intr-un mod care sa ne permita sa raspundem printr-o reactie negativa, ignoram sa cautam alternativele.

Desi am avea nenumarate ocazii pentru a ne exersa emotiile pozitive – sa zambim cand ne place o floare, sa oferim o imbratisare cuiva (cand se asteapta mai putin), sa ne bucuram cand primim un compliment (in loc sa fim suspiciosi), sa spunem cuvinte de incurajare in locul criticii etc - se pare ca e mai usor sa ne concentram pe ceea ce nu ne face placere.
E un paradox, este clar ca ne produce disconfort, dar nu cautam resursele de a iesi din din aceasta stare neplacuta, ba chiar o amplificam. Din nefericire, ca urmare a faptului ca ne centram pe emotiile negative, este foarte usor sa ne infuriem chiar si atunci cand n-ar trebui sa o facem.

Obiectivul urmarit in managementul furiei este de a permite exersarea emotiilor pozitive in locul celor negative. Chiar daca la inceput nu este foarte usor, este important sa nu renuntam si sa mergem mai departe.

Identificarea semnalelor care ne avertizeaza ca ne infuriem este primul pas.
Din cauza ca furia goleste mintea de orice alt gand in afara de cel care produce iritare, iar asta da nastere la emotii negative, creierul transmite corpului comenzi care sa fie in acord cu informatia procesata: se descarca o cantitate mai mare de adrenalina pentru a pregati corpul sa actioneze fizic, creste ritmul batailor inimii, mainile si picioarele sunt puternic vascularizate, corpul ia pozitia de lupta, respiratia devine suieratoare, muschii maxilarului sunt incordati iar buzele par a semana cu linie dreapta, apare incruntarea fruntii si sparancenele coboara brusc.

Cu toate aceste schimbari care se petrec pe parcursul a 1-2 secunde, parem mai infricosatori si mai decisi sa actionam pentru a ne apara propriul interes, indiferent care o fi acela. Bineinteles ca nici cel caruia ii adresam aceste semnale nu ramane nepasator. Iar de aici este doar un pas pana la escaladarea conflictului.

Este important sa analizam ce anume declanseaza furia. In functie de importanta pe care o acordam unor aspecte ale vietii noastre, acestea pot sa conduca la instalarea unei stari de disconfort, de exemplu: critica venita din partea persoanelor de referinta; oboseala - suntem mai refractari la propunerile de joaca ale copiilor iar zbenguielile acestora pot deveni un adevarat calvar; ingrijorarile in privinta propriei stabilitatii financiare; lipsa timpului; dezacordurile constante cu partenerul de viata; pierderea brusca a cuiva drag, consumul de alcool si droguri, durerea fizica, traficul etc. Uneori, putem sa fim doar conectati la ceea ce simt cei din jurul noastru si sa preluam de la ei iritarea.

Controlul furiei consta in a alege modul in care reactionam atunci cand am detectat ce anume ne deranjeaza si realizam ca suntem pe punctul de a actiona intr-un fel care ne aduce prejudicii.
Pentru asta trebuie sa separam sentimentul de furie de manifestarea furiei. Acesta este deja al doilea pas.

In general, furia nu este o emotie care apare brusc, ea se hraneste si prinde putere incetul cu incetul. De exemplu, poate ca suntem criticati deseori la serviciu, dar tindem sa ne supunem fara a ajusta in vreun fel discursul sefului. Cand ajungem acasa si partenerul de viata ne solicita sprijinul, vom gasi un motiv de a permite izbucnirea frustrarii acumulate din neexprimarea nemultumirii in fata sefului, fie ca tonul a fost neadecvat, fie ca ni se cere prea mult etc.

Pentru a nu se ajunge in aceasta situatie, este bine sa verificam cat de suparati suntem inainte de a intra in contact cu persoanele care ar putea deveni “paratrasnetul” furiei noastre. Dupa ce constientizam disconfortul emotional pe care-l simtim, putem sa facem alegerea potrivita: sa ne calmam si sa realizam ca sursa supararii nostre este diferita de persoana care se afla acum in fata noastra.

Al treilea pas este sa ne gandim cum putem gestiona situatia mai bine. De exemplu, a-i spune sefului ce nu-ti convine poate produce daune semnificative, dar cautarea unui alt loc de munca poate aduce beneficii. Cu cat ramanem mai mult timp blocati in problema cu atat rezolvarea ni se va parea ceva imposibil.
A aborda pozitiv (cu incredere) si constructiv (centrat pe solutie) o situatie conduce la relatii interindividuale stabile si armonioase.

Articol realizat de Gabriela Diaconescu

---

Alte subiecte postate de Gabriela

Sunt atat de furioasa incat ...!
Nu stiu ce-mi place, de obicei au ales altii pentru mine!
Dreptul la propriile alegeri!
Agresivitate prin inducerea sentimentului de vinovatie
Oare eu sunt de vina?