Cum sa gestioneze parintii fricile copiilor lor?

[Ioana Niculescu]

Frica in general, dar mai ales frica de necunoscut, pe care nici unul din noi nu o depaseste complet, incepe in copilarie, cand copiii devin din ce in ce mai independenti si trebuie sa infrunte lumea singuri. Un exemplu comun ar fi cel al copilului care vine alergand noaptea pentru ca ii este frica de intunericul din camera lui. Zgomotele il sperie si isi imagineaza tot felul de monstri afara, in dulap si sub pat. Considerand ca acestea nu sunt semne de patologie si prea pronuntate, caz in care trebuie sa se aprofundeze problema, cum fac fata parintii fricii copilului?

Fiti atenti la fricile chiar de mica intensitate la dumneavoastra si la copiii dumneavoastra.
In acest caz este important sa fiti realisti. Daca parintele este prea atent la frici – ale dumneavoastra sau ale copiilor – veti produce un plus de anxietate, iar daca ignorati fricile copilului dumneavoastra, acestea nu vor disparea. Afirmatii de genul “Esti baiat (fata) mare!” ca raspuns la frica vor produce rusinea de frica.

Trebuie sa vedeti frica fiului dumneavoastra ca un prilej de apropiere si de invatare.
In loc sa-i minimalizati teama cu “Nu ai de ce sa iti faci griji!”, mai bine il luati in serios. Admiteti ca trebuie facut ceva. Incercati sa ii dati ceea ce are nevoie, dar nimic in plus.

Recunoasteti frica fiului dumneavoastra.
Dintr-un oarecare motiv, probabil pentru ca adultilor le este teama de propriile frici, au tendinta de a ridiculiza copiii pentru ca le este frica. Chiar si avand cele mai bune intentii, poate pentru ca isi amintesc de propriile frici, adultii sunt amuzati de fricile copiilor si raspund cu: “Fii serios! Te prostesti!”. Fricile si anxietatile copiilor sunt reale nu caraghioase. Odata ce frica a fost recunoscuta, copilul nu se mai simte singur sau neinteles. Probabil frica unui copil este emotia cu care un adult ar trebui sa empatizeze cel mai mult, pentru ca a fi legat de un adult care ii ofera siguranta ajuta la calmarea fricii. Puteti pune o eticheta verbala fricii sale. Solutia sta in a numi frica, fie cu intrebari de genul “De ce anume iti este frica?” . Daca dumneavoastra si copilul dumneavoastra nu stiti, profitati de ocazie si explorati impreuna. Faceti comentarii ajutatoare cum ar fi “Iti este frica de intuneric si de sunetele de afara?” .

Fixarea unor limite de comportament si discutarea nevoilor si strategiilor pentru a face fata.
Atunci cand unui copil ii este frica de intuneric, a dormi in camera parintilor nu este o solutie foarte buna, desi este ceea ce copilul doreste si ar fi o rezolvare imediata a problemei. Daca ii spui clar: “Nu, nu este o idee buna; tata si mama trebuie sa doarma in patul lor si tu in al tau.”, se vor fixa niste limite. Solutia ar putea consta in lampi de noapte, un anumit numar de controale sub pat si investigarea surselor de zgomot pentru a asigura copilul ca in realitate nu exista nici un pericol. Mangaierile de asemenea sunt importante pentru a ajuta copilul sa se relaxeze. Confruntarea fricilor cu pasi mici este abordarea potrivita, dar acest lucru trebuie sa se faca intr-o atmosfera de confirmare si intelegere.

Copiii care provin din familii in care a existat violenta sau dispute familiale intense au tendinta de a trece prin viata foarte prudent. Aceasta este o metoda de supravietuire invatata in familie pentru a nu declansa furia inexplicabila care poate sa apara in orice moment. Rezultatul direct la copii al acestor situatii infricosatoare din familie este anxietatea.
Dominarea, lipsa de respect, critica constanta , pretentii prea mari, si faptul ca trebuie sa tina partea cuiva in disputele din familie, toate produc o stima de sine scazuta si anxietate. Faptul ca au crescut intr-un mediu de ostilitate mascata intre parinti provoaca confuzie si anxietate multor copii, care simt pericolul dar nu pot identifica sursa.

Parintii supraprotectivi, de asemenea, dau nastere fricii la copii, transmitandu-le ca nu sunt bine pregatiti sa supravietuiasca singuri si ca au nevoie de protectie. Copii crescuti intr-un mediu plin de caldura, in care le sunt sesizate fricile, in care sunt ajutati si incurajati sa-si verbalizeze emotiile, si in care se iau masuri pentru a li se rezolva fricile, vor avea nivele mai scazute de frica. Nimeni nu poate fi eliberat de orice frica, dar copiii care sunt crescuti intr-un mediu care prezinta siguranta emotionala, au mai putine sanse sa sufere de anxietate mai tarziu in viata.

Articol realizat de Ioana Niculescu, psiholog
Cabinet individual de psihologie - Niculescu Ioana