Autori: Daniel Meurois si Anne Givaudan
Editura: For You
ISBN 978-973-1701-20-2
Numar pagini: 230
Format: 14.8x21 cm
Anul aparitiei: 2007
Pret: 18 lei
Oare animalele au suflet? Fiecare şi-a pus la un moment dat această intrebare, fără insă să putem da un răspuns satisfăcător. De fapt, in clipa in care abordăm acest subiect, primim, in general, simple păreri sau confirmarea unei convingeri, dar nimic mai mult.
Fiind dintotdeauna sensibili la lumea animală, Daniel Meurois şi Anne Givaudan au abordat chestiunea intr-o manieră mai puţin comună. Cu ajutorul unei metode particulare de lucru, pe parcursul a luni intregi, ei au avut posibilitatea de a intra in strans contact cu forţele conducătoare ale universului animal, cu suflete grup, deve şi cu inseşi animalele.
Clarificarea nouă pe care o aduc astfel asupra inteligenţei animale face ca această carte – un best-seller tradus deja in mai multe limbi – să fie, fără indoială, un document unic.
Prin urmare, din experienţa lor rezultă această povestire tulburătoare care, sub forma unei invăţături vii, ne furnizează o mie şi una de informaţii cu o privire la o lume pe care practic o ignorăm.
Este itinerariul unui caine ca mulţi alţii – Tomy – care serveşte ca fir conducător in această mărturie ce generează o altă sete de inţelegere, de uimire şi mai ales de iubire.
Faţă de absurdităţile actuale ce duc la exploatarea şi decimarea lumii animale din inconştienţă şi pentru un profit pe termen scurt, această carte constituie un apel sfaşietor la bun simţ şi la respect.
Timp de douăzeci de ani, Anne Givaudan şi Daniel Meurois şi-au unit eforturile pentru a-i oferi unui public foarte larg o mărturie in afara obişnuitului despre pluralitatea lumilor şi despre cercetarea unei cunoaşteri noi. Traduse in treisprezece limbi, cele douăsprezece cărţi pe care le-au semnat impreună au devenit rapid best-seller-uri de nivel mondial. Lucrarea lor comună constituie deja o contribuţie incontestabilă in expansiunea unei spiritualităţi deschise celui de-al treilea mileniu. Astăzi, cei doi autori işi continuă – fiind alături unul de celălat – munca lor de predare şi de răspandire a informaţiei.
Primiti, va rog, gandurile mele. Ele sunt mesagerele intregii rase din care fac parte si va sunt destinate voua. Sunt un apel de a pleca urechea, voi cei care adesea ne considerati orbi si prosti, inconstienti sau ca nu gandim. Ele constituie, totodata, un prezent care sa inlature nelinistea, un prezent pentru voi toti cei de care poporul meu se teme. Stiu ca nu toti oamenii sunt cruzi si dispretuitori. Stiu ca unii dintre voi au un piept care seamana cu al nostru, de unde tasnesc mii de flacari roz si albe. Va observam de prin desisuri, cand strabateti muntii si campiile si, inca de la primul pas pe care il faceti, va dezvaluiti intreaga fiinta. Daca va pun adapostul meu la dispozitie, este pentru ca aceia dintre voi care nu emana cruzime si dispret sa se intalneasca, in gand, cu cei din neamul meu, in aceste zile teribile, cand oamenii au dezlantuit potopul asupra noastra.
Si asta nu este o implorare din partea unui popor slab, catre o rasa de zei care stapanesc focul si inca o mie de alte lucruri. Este doar un apel la ratiune, pe care un popor pacifist il lanseaza altui popor care, crezandu-se stapanul lumii, isi slabeste cu fiecare zi propriul suflu si si distruge propriul trup.
Atunci cand strabateti padurea cu armele voastre ce scuipa foc si ne fugariti pana in adaposturile noastre, nici nu stiti cat va compatimim pentru pornirile pe care le aveti. Sa nu credeti ca trupurile noastre sunt cele care tremura. Este un ceva din noi care poate sa capteze si sa inteleaga flacara care, in ochii vostri, va consuma. Si nu este flacara celui care trebuie sa traiasca, ci a celui care are inradacinata in el nevoia de a distruge.
Oare ne putem inalta, trantindu-i pe altii? Va vorbesc in numele poporului meu. De fapt, nu pe noi ne insangerati, ci aceasta Forta dinlauntrul vostru, despre care se pare ca nu stiti nimic. Cand, prin paduri si printre stanci, trec oameni invaluiti intr-o lumina ale carei tonuri de gri si de rosu par sa participe si ele la batalie, imi dau seama de suferinta pe care acesti oameni o poarta in ei, mai mare, poate, decat cea pe care ne-o provoaca noua. Eu i-am invatat pe cei din neamul meu ca cine ucide si se hraneste din a-i domina pe altii, nu face decat sa se distruga, sa-si distruga propria fiinta. Inainte de a face victimele care sunt vizibile, suferinta il distruge pe cel care o provoaca, fara ca macar sa-si dea seama. Am realizat, frati oameni, ca aceasta suferinta curge prin venele rasei voastre. Astazi, gestul pe care il fac, in numele poporului meu, este manat de speranta de a provoca o tresarire de pace la cat mai multi dintre semenii vostri. Nu numai fata de cei din randul carora provin, ci pentru toate fiintele care nu sunt oameni, din aceasta lume.
Sunt constient ca aceasta samanta de pace nu va putea da roade, decat daca amintirea unui anume Soare al sufletului va fi reinviata in inima oamenilor. Ea nu se poate maturiza daca este alimentata cu mila. Universul fratilor mei, animalele, nu vrea mila oamenilor. Stim ca acest sentiment nu a stat la baza evolutiei vreunei fiinte, pentru ca aceasta este inabusita de notiunile de inferioritate si de superioritate.
Mila nu a insemnat niciodata compasiune…si, poate ca, in mod ciudat, noi, animalele suntem cele carein aceste zile, simtim, mai mult decat oamenii, universul compasiunii…pentru ca noi putem vedea in ce masura semenul vostru este prins in capcana dispretului si a ignorantei. Frati de pe pamantul pe care il impartim, trebuie sa vedeti in cuvintele mele durerea care ii raspunde, asemenea unui ecou, propriei voastre dureri.
Chiar daca vorbele prin care comunica sufletul meu cu sufletele voastre vi se par, uneori, amare, sa nu credeti ca transmit, in numele poporului meu, vreo acuzatie sau ca va judecam. Lumea animala nu poate judeca, in sensul in care o face lumea oamenilor. Noi nu emitem judecati. Pur si simplu, nu intelegem ce anume din oameni se incapataneaza sa contrazica ordinea superioara a lucrurilor. Si, atunci, fie fugim, fie incercam sa ne aparam, pentru a restabili echilibrul pe care-l vedem amenintat.
Vedeti voi, aceasta notiune de echilibru este prezenta in inima oricarui animal. Ea este, fara indoiala, pivotul. Este o modalitate de a releva Prezenta Spiritului Universal care intelege sa-Si prelungeasca existenta prin el.. Astfel, ea depaseste cu mult ceea ce voi numiti viata si moarte. Prin intermediul acestei Prezente, reusim noi sa acceptam pe deplin cele doua fatete ale Fortei, atunci cand ele se inscriu in legea armoniei.
Sarcina care-mi revine mie este, prin urmare, sa va reimprospatez memoria, frati oameni. Trebuie sa va conduc intr-un timp foarte indepartat, cand lumea aceasta in care traim arata altfel, avea alte forme, alte culori. Era o lume plina de caldura, o lume unde ceata isi intindeau bratele peste spatii imense, deoarece Soarele se intalnea in permanenta cu Apa … Iar stralucirea sa – asa cum o arata memoria animalelor – aproape ca obliga fiintele sa evolueze in mod spectaculos. Fiti atenti la cum era pe vremea aceea…
In fata noastra, ochii dilatati si ficsi ai iepurelui au capatat, incetul cu incetul, o dimensiune coplesitoare. In campul perceptiei noastre nu mai exista altceva in afara de prezenta lor. Eram stapaniti de o dulce emotie si, in acelasi timp, de un sentiment de respect, iar senzatia ca am fi in contact cu un animal, prin maruntaiele pamantului, nu o mai aveam demult. Mai mult decat orice, un suflet frumos ni se oferea, iar ceea ce emana dinspre el indemna la umilinta.
Alte subiecte postate de Gabriela
De ce imi fac atatea griji mereu?
Cele 5 Legi Biologice ale Noii Medicine
JOB - Terapie ABA
De ce nu am orgasm?
Anxietatea generalizata
De ce imi fac atatea griji mereu?
Cele 5 Legi Biologice ale Noii Medicine
JOB - Terapie ABA
De ce nu am orgasm?
Anxietatea generalizata
