"Sunt pregatit sa intru intr-o relatie serioasa?"
"Imi asum, responsabil, deciziile?"
"Cred in stabilitate si devotament?"
"Sunt suficient de informat despre ceea ce reprezinta responsabilizarea in cuplu?"
"Stiu si pot sa ofer partenerului meu de cuplu spatiul si nevoia de intimitate?"
"Care sunt de fapt dorintele si nevoile mele in relatie? Dar ale lui?"
"Ne cunoastem suficient, pentru a ne lua angajamente solide si pe termen lung?"
"Cum voi trece peste eventualele momente de criza in relatie, daca apar?"
Multe din aceste intrebari apar la tinerii care sunt in relatie de ceva timp, aducand cu ele trairi nesteptate si, uneori, neincredere. Pentru altii, intrebarile se transforma in framantari tacute inca din momentul desprinderii de caminul parental, atunci cand privesc cu dorinta spre viitor.
Majoritatea partenerilor, teoretic, stiu ce-si doresc; isi anticipeaza nevoile, vor sa-si hotarasca singuri viitorul, aleg si decid cum merg mai departe, insa drumul nu este mereu cel dorit.
Tot mai des auzim si intalnim in jurul nostru situatii in care cupluri tinere, intemeiate pe sentimente frumoase si dorinte comune, ajung in puncte critice si nu le pot gestiona. Acele momente cruciale, uneori, duc la despartiri dureroase, cu regrete si dorinte ce raman nespuse.
Tocmai aceste cupluri atat de fragede ma determina sa le incurajez sa renunte la prejudecati, la jena si rusine, sa ceara la timp ajutorul unui psiholog, daca simt ca apar tensiuni, nemultumiri, sau orice alt bruiaj in relatie.
Nu este o rusine sa cauti raspunsuri si cateodata este normal sa ai indoieli sau frici, recomandabil este sa ceri ajutor la timp, sau inainte de lua decizii irvocabile, urmate de regrete.
Existenta medicului de familie ne ofera calea simpla de a ne adresa unei persoane competente la nevoie, asa ca apelam la el de fiecare data cand starea de sanatate o impune.
Am tot mai des tendinta de a ma gandi la necesitatea psihologului de familie, ca mediator ce cunoaste cuplul cu tot istoricul inca de la inceputul relatiei, si ma refer la inceputul frumos, cu dorinte, cu aspiratii, dar si cu intrebari ce nu le poate adresa nici macar apropiatilor, sau familiei.
Prezenta chiar de la inceput a psihologului in viata cuplului ajuta tocmai prin relatia creata atunci, in momentele fericite, partenerii stiind de existenta unui intermediar neutru si impartial, cu care sunt deja familiarizati, care va cauta sa diminueze sau sa rezolve cu mult tact si intelegere, momentele conflictuale ale ale cuplului.
A merge la psiholog in momentele delicate din existenta noastra, nu mai reprezinta ceva ce trebuie ascuns sau tinut secret de cunoscuti, ci din contra, denota dorinta de a rezolva conflictele interne si regasirea echilibrului emotional.
Pentru acei tineri care nu au o comunicare usoara sau deschisa cu parintii, cei care sunt mai timizi, emotivi, sau fara prea multa experienta, viata de cuplu poate veni cu multe necunoscute, aducand uneori frustrari si nemultumiri profunde.
In aceasta calatorie, impreuna, cuplul si psihologul, vor parcurge un drum pe parcursul caruia specialistul va oferi cadrul in care cei doi parteneri ai cuplului sa nu se simta judecati si nici criticati, ci dimpotriva sa se simta intelesi, ascultati si ajutati.
Indemnul meu este: fiti curiosi sa experimentati cat de simplu este primul pas si cat de usor va veti simti la final!
Reusita va fi a voastra, bucuria a noastra!
Articol realizat de Daniela Botez, psiholog
Cabinet Individual de Psihologie Botez Daniela