De ce amanam sa incepem psihoterapia? De ce refuzam sa venim intr-un cabinet psihologic? De ce, dupa ce incepem psihoterapia, abandonam procesul dupa o sedinta sau doua, desi suntem foarte constienti ca este exact ceea ce avem nevoie pentru a dobandi echilibrul interior si fericirea pe care ne-o dorim?
Multi oameni realizeaza ca au o foarte mare nevoie de psihoterapie, de o schimbare radica, de o directie, de echilibru si sanatate mentala si emotionala asa ca isi fac programare, apoi renunta. De ce? Altii vin, recunosc ca ar fi trebuit sa faca acest lucru mai din timp pentru ca astfel n-ar fi ajuns intr-o situatie atat de disperata, dar apoi, in scurt timp, se razgandesc. De ce oamenii se comporta atat de stupid, cand este in joc viata si fericirea lor si a celor din jurul lor, in special ale copiilor lor?
„Pestera in care ti-e teama sa intri ascunde comoara pe care ti-o doresti cel mai mult.”
Cunoscutul si regretatul psihiatru si psihanalist Scott Pack spunea in cartea sa „Drumul catre tine insuti” ca oamenii care au cea mai mare nevoie de ajutor psihologic nu vor veni niciodata intr-un cabinet psihologic sau psihiatric. De ce? De ce oamenii amana psihoterapia? De ce refuza sa vina intr-un cabinet psihologic? De ce dupa ce in sfarsit vin intrerup procesul dupa una sau doua sedinte?
De-a lungul mai multor ani de experienta ca si psihoterapeut am reusit sa identific mai multe cauze care ii fac pe oameni sa se comporte in acest fel:
1.) Minimalizarea sau negarea problemei cu care oamenii se confrunta sau faptul de a se minti singuri.
Extrem de multi oameni neaga ca ceva se intampla cu ei si ca nu le merge bine. Ei ajung sa considere tensiunea, frustrarile, crizele, atacurile de panica, depresia, dependentele, stresul, simtomele fizice declansate pe sistem nervos, insomnia, migrenele, fobiile etc. ca un fapt normal de viata, cu care incearca sa se obisnuiasca. Negarea este cea mai puternica forta care se interpune intre om si vindecarea sa. Cata vreme o persoana nu recunoaste ca are o problema este imposibil sa o poata rezolva. Cata vreme un om se ascunde in spatele negarii, el este detinut in propria lui inchisoare si nu se poate vindeca decat avand curajul de a iesi la lumina si recunoscand adevarul despre el insusi si despre viata lui.
„Progresul este imposibil fara o schimbare si cine nu este gata sa-si schimbe mentalitatea nu poate schimba nimic.„ Aristotel
2.) Multi oameni cred ca daca amana confruntarea cu o problema interioara ea se va rezolva cumva de la sine.
Daca timpul ar rezolva toate lucrurile, n-ar mai fi relatii distruse si divorturi, boli declansate si intretinute pe sistem nervos cum ar fi: ulcer la stomac, aritmie, atacurile de cord, comotie cerebrala, tensiunea arteriala marita, migrene, insomnii, bolile de piele, probleme de ficat, fiere, probleme sexuale, depresie, anxietate etc. Specialistii in domeniu estimeaza ca 90 % din bolile cu care se confrunta omenirea sunt cauzate si intretinute de emotiile negative care le-am acumulat in subconstientul nostru. Oamenii nu sunt prizonieri ai sortii, ci prizonieri ai propriilor alegeri si ai propriilor lor minti.
3.) Neasumarea responsabilitatii.
„De se sa ma schimb eu daca eu ma aflu in situatia aceasta din vina altuia?” Aceasta fraza este foarte des intalnita intr-un cabinet psihologic, mai ales daca persoana a venit la indemnul unui membru al familiei, persoana spunand aceste lucruri fara sa fie constienta ca nici un om nu ne poate leza din punct de vedere emotional fara permisiunea si contributia noastra, fie ca suntem sau nu constienti de acest lucru. A ne schimba si a ne vindeca pe noi insine este cel mai bun lucru pe care il putem face pentru fericirea noastra.
4.) Frica de a nu fi ascultat cu atentie, de a fi inteles gresit, de a fi judecat, criticat, condamnat, respins de catre psihoterapeut. Teama ca psihoterapeutul va fi inca o persoana care sa ii sublinieze omului cat de incompetent si esuat este.
Psihoterapeutul pana sa ajunga sa dobandeasca acest statut are in spate multi ani de studiu si experienta in domeniu, ani in care a dobandit abilitatea de a asculta, de a intelege, de a empatiza si de a sustine omul din fata lui. Pentru un psihoterapeut este la fel de firesc sa empatizeze, sa stie sa sustina si sa incurajeze pe cineva cum este de firesc pentru un pictor sa stie sa picteze. Un alt lucru foarte important este bine de stiut si anume, faptul ca toate informatiile pe care o persoana le dezvaluie in cadrul psihoterapiei raman strict confidentiale, psihoterapeutului fiindu-i strict interzis sa dezvaluie orice fel de informatii despre clientii sai.
5.) Beneficiile rolului de victima.
Pare de necrezut si totusi, nefericirea si boala aduc oamenilor unele avantaje de care le este destul de greu sa se lipseasca, acestea ar putea fi: atentia si grija celor din jur, compatimirea, faptul de a nu fi lasati singuri si a fi mereu insotiti, manipularea celorlalti, dorinta de a-i tine pe ceilalti legati prin intermediul bolii etc. Este greu sa il eliberezi pe un om de lanturile pe care le adora!
6.) Dorinta de a ii pedepsi pe ceilalti sau de a se pedepsi pe sine.
Multi oameni, prin nefericirea proprie vor sa pedepseasca si sa induca un sentiment de vina partenerului, parintilor, copiilor, colegilor, sefului etc. dar la fel de bine pot simti dorinta de a se pedepsi pe sine pentru diferite lucruri de care se simt vinovati.
„Oamenii nu sunt prizonieri ai sortii, ci doar prizonieri ai propriilor minti.” Franklin Roosevelt
7.) Teama ca daca persoana isi deschide portile sufletului va gasi acolo atatea sentimente negative: durere, furie si suferinta incat, odata scoase la iveala, persoana nu le-ar putea face fata.
Este adevarat ca persoana are in sufletul sau adunate multe suferinte si dureri, dar in acelasi timp, ingropate in sufletului ei, impreuna cu durerile, se afla si resurse deosebit de importante si puternice: curaj, iubire, tarie, bucurie, forta, putere, capacitati nebanuite de a depasi orice durere si a vindeca orice suferinta interioara. Fiecare om are in interiorul sau toate resursele necesare pentru a se face bine si a trai o viata din abundenta !
8.) Instinctul de autodistrugere sau de moarte mai puternic decat instinctul de supravietuire sau de viata.
Freud numeste acest instinct de autodistrugere Thanatos, o insusire a acestuia fiind tendinta de repetitie. Un om care a trait candva o trauma, a fost ranit, respins, abuzat intr-un fel sau altul, daca trauma lui nu va fi vindecata, el va prelua caracterul persecutorului si se va comporta fata de el insusi cu aceeasi cruzime, desconsiderandu-se si refuzandu-si vindecarea, fericirea si starea de bine.
Vestea buna este ca, o data devenita constienta de aceste informatii, persoana poate alege sa isi schimbe viata si sa faca un pas important pentru aceasta, incepand procesul psihoterapeutic. Fiecare reusita incepe cu decizia de a incerca, apoi cu decizia de a persevera si de a duce la bun sfarsit calatoria inceputa pentru vindecarea interioara.
Articol realizat de Maria Stefania Boldea, psiholog
Cabinet de consiliere psihologica si psihoterapie - Boldea Maria Stefania