Cum se produce vindecarea si schimbarea prin psihoterapie?

[Stefania Boldea]

Mintea noastra poate foarte bine sa fie asemanata cu unitatea unui computer. In timpul copilariei si al formarii noastre ca si fiinte umane, in mintea noastra sunt instalate niste programe pe care, ca adulti, nu le mai constientizam. Dar ele functioneaza cu o fidelitate desavarsita. Ne trezim, ca adulti, traind o viata care nu ne reprezinta in cea mai mare parte, avand simptome, credinte si comportamente foarte asemanatoare cu cele ale familiei noastre de origine, desi acest lucru il detestam cu toata fiinta.
Avem in mare parte, acelasi mod de comportament si aceeasi atitudine fata de partener, copii, job, propria persoana, asa cum am vazut la parinti. Reactionam la furie foarte asemanator cu ei desi nu ne dorim acest lucru. Am mostenit poate si anumite afectiuni sau boli de la ei. Pare ca ne invartim intr-un cerc, sau intr-un labirint din care nu vedem iesirea. Ne dam seama ca ne lovim de situatii de care ne-am mai lovit si alta data, dar parca nu reusim sa punem capat suferintelor si dezamagirilor din viata noastra. Ce-i de facut? O intrebare buna la care psihoterapia are raspunsul.

Noi credem despre noi insine, despre viata, despre Dumnezeu, despre lume, ceea ce am fost programati sa credem. Avem un mod de gandire insuflat de familia de origine, de discursul social al lumii in care traim etc.

Modul de gandire creeaza credinte.
Credintele creeaza atitudinea.
Atitudinea creeaza emotii, stari, sentimente.
Sentimentele creeaza comportamente.
Comportamentele creeaza obiceiuri.
Obiceiurile creeaza caracterul.
Caracterul creeaza calitatea vietii unui om si in timp creeaza destinul.

"Pentru a cladi inalt trebuie sa sapi adanc." (Proverb mongolez)

Cum putem ajunge asadar la o calitate mai buna a vietii noastre? La sanatate psihica si emotionala? La echilibru interior si la starea de fericire continua? Conform celor de mai sus, din aproape in aproape, lucrand la modul in care ne percepem pe noi insine, viata noastra: trecut prezent si viitor si lumea in care traim. Lucrand la modul nostru de gandire si de perceptie, ajungem sa fim fericiti cu o fericire care ramane, pentru ca am invatat-o pas cu pas.

Incet, incet, ceea ce se schimba este perceptia noastra asupra a ceea ce s-a intamplat si ceea ce se intampla in momentul de fata cu noi insine. Imediat ce perceptia se schimba, si aceasta nu se intampla instantaneu, ci ca ceva care se aseaza de-a lungul orelor de dialog, prin intrebari si raspunsuri, incepem sa vedem schimbarea: in planul mental, experimentand o stare de liniste si pace a mintii; in planul emotional, experimentand echilibru interior si capacitatea de a ne tine emotiile sub control; apoi in planul fizic, prin stare de sanatate, energie si relaxare; in relatie cu sine, prin eliberare de vinovatie, resentimente si anxietate; in planul relational, prin relatii lejere, confortabile si calde cu oamenii din jur; in planul profesional, prin eficienta, creativitate si satisfactie in munca.

Nerabdarea in a avea vindecarea si schimbarea dorite, cat mai repede, nu este decat o forma de impotrivire fata de vindecare! Ea reprezinta o rezistenta in fata procesului de invatare si de schimbare. Daca avem pretentia sa incheiem foarte repede acest proces, noi nu ne acordam timpul necesar pentru a invata lectia care sta la baza problemei cu care ne confruntam si pe care am creat-o noi insine! Chiar daca ne dorim foarte mult o solutionare rapida, nu se poate daca nu suntem gata, cu rabdare, sa facem pasii necesari schimbarii si sa platim pretul necesar.

Nimeni n-a reusit vreodata, sa faca un lucru cu adevarat important si valoros fara efort. Cei care reusesc o fac datorita perseverentei. Schimbarea are pretul ei cu siguranta, dar orice efort pe care il depunem pentru noi insine si pentru schimbarea noastra interioara merita din plin. Ne vindecam si ne schimbam in primul rand pentru noi insine dar si pentru cei dragi noua, in special pentru copiii nostri, carora, prin faptul ca noi ne schimbam, le vom da mai departe alte modele de comportament si alta atitudine in fata provocarilor vietii. Vom iesi din rolul de victima si vom intra in rolul de propriul stapan a vietii noastre! Vom fi eroul copiilor nostri!

"Pestera in care te temi sa intri contine comoara pe care o cauti."(J. Campbell)

Articol realizat de Maria Stefania Boldea, psiholog
Cabinet consiliere psihologice - psihoterapie - Boldea Maria Stefania

---

Alte subiecte postate de Stefania Boldea

Pot pastilele sa rezolve problema mea